Parlamentarii puterii au votat, după ce s-au şicanat puţin (bagam şi procurorii, adică Macovei, scoatem UTC-iştii, adică să ferim premierul), legea lustraţiei după 22 de ani de la căderea comunismului.
Proiectul prevede, printre altele, că vor fi lustrate persoanele care au avut funcţii politice de conducere retribuite de PCR, în aparatul central, regional, raional, al Partidului Muncitoresc Român, membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului central al PCR, membri ai Consiliului de stat, de miniştri, directorii de editură. (sursa)
Cei care aspiră la funcţii publice trebuie să facă o cerere de acest tip:
“Subsemnatul,…., declar că nu am făcut parte din aparatul de partid şi de stat comunist şi nu am fost colaborator sau agent al fostei securităţi”
Un bănuit ofiţer al securităţii (vezi acuzaţiile şi sursele lor) tocmai a fost numit l SIE. Doi băieţaşi din actualul guvern sînt copii de bani gata ai unor mahări ceauşişti care au vîndut gospodăria de partid şi ce-au mai găsit, excelenţi businessmani post-90. Şi ăştia au tupeul să vină cu legi ale lustraţiei. Asta după ce actuala putere a emis prin intelectualii săi şi un Raport al comunismului de-a dreptul penibil prin imprecizii şi prin cerinţe.
Lustraţia trebuia eliminată complet din agenda publică. Poate avea un sens în 1990. Acum e doar o stupizenie fără seamăn. E o încăpăţînare ipocrită în anticomunism, în timp ce ne luăm lovituri în plină figură de la realităţi şi instituţii cu totul diferite. Măcar ar putea citi încă o dată sondajele în care majorităţi îngrijorătoare de români îl regretă pe Ceauşescu. Ce faci cu ăştia, ce ai să le explici? Cum au ajuns să regrete o dictatură?