TEMA: Cine/ce dăunează grav sănătăţii?
text: Karolina Domagalska /traducere din polonă: Teodor Ajder
– De aici nu mă mişc! – striga Goşia, aşezându-se pe burghiul cu care muncitorii trebuiau să facă o gaură pentru un stâlp. – Ce căutaţi voi aici? Nu vă permitem să construiţi niciun gard! – strigau locuitorii Żurawlówului (în româneşte se citeşte – Juravluv). Toate obiectele descărcate de către muncitorii din camionetă erau aruncate înapoi în navetă de către un grup de femei. Paza a chemat prin telefon ajutor: „Fură! Devastează!” Mediatorul încercă să convingă oamenii să plece de pe câmp, turnând astfel ulei pe foc. – Polonez contra polonez? De dragul cui? Pentru o firmă străină, care vrea să ne distrugă glia, munca noasră? – se răstea la paznic Ala (54 de ani) – Ce-o să-i spui copilului? Că ai ridicat braţul la frate-tu? Frate la frate? Eşti mândru de asta?
Atunci s-a auzit răsunetul sirenei poliţieneşti. A fost o lovitură neaşteptată.
– Oamenii sunt cu mâinele goale, iar domnu’ napusteşte prevenţia!- fulgera Goşia spre mediator.
– Trebuia să ne ţinem bărbia cu mâna, atât de tare tremura. Omul nu se putea linişti. – îşi amiteşte doamna Ala. – Cred că toţi plângeau atunci.
500 de colţunaşi şi internetul
– Noi luam copii după noi şi mergeam primele. Ce aveam de pierdut – doar dacă se întâmplă asta aici nu vom putea trăi, cum vor începe să extragă gazele astea de şist – ne povesteşte Ala. – Noi singure facem gât, că dacă ne vor închide, nu-i mare pierdere. Cei tineri au copii, lucru, cu bărbaţii s-ar fi ajuns de la bun început la conflict violent, aşa că mergeam noi în linia întâi a focului.
Stăm aşezaţi într-o bucătărie răcoroasă. Ochelarii fotocromatici ai doamnei Ala încă nu apucase să-şi schimbe culoarea la schimbarea intensităţii luminii. -Poate să fac o tartină ceva? Acuma omul nici nu mai găteşte în casă, doar pentru protestatari face câte ceva. Ieri am preparat colţunaşi. Ne-au ieşit vreo 500 de bucăţi. Azi nora fierbe o supă, mâine gătesc eu bigos din varză proaspătă. Vim oamenii să ne susţină şi stau acolo. Trebuie să fie ceva cald. Totu-i în pârloagă, ogoru-i neîngrijit, casa e plină de colb, nu se face nimic pe lângă casă, se vine doar şi se înoptează. Ne ţin aşa deja de 3 săptămâini.
De trei săptămâini agricultorii blochează accesul la câmpul închiriat de către firma Chevron, proprietarul concesiunii de căutare şi recunoaştere a zăcămintelor de gaz de şist în gmina Grabowiec (se citeşte Grabovieţ). Localnicii se împotrivesc începerii oricăror lucrări de sondare în această zonă. Se tem că fracturarea hidraulică, tehnologia bazată pe rostuirea apei cu nisip şi amestecuri chimice (radioactive?) pentru a elibera gazul, provoacă poluarea apei şi a solului. Locuitorii aduc exemplul Pensilvaniei, unde extragerea intensivă prin această metodă a gazelor de şist s-a dovedit a fi o metodă departe de perfecţiune, iar accidentele şi scurgerile numeroase pot cauza poluarea mediului.- Sunt din Rogow (se citeşte ca Rogov), e cam la un kilometru de la Żurawlów. Acolo Chevron a început să facă cercetări seismice, care îi ajută să constate volumului de gaz subteran. Drept rezultat lumii li s-au fisurat casele, iar în două fântâni apa s-a înnegrit. Atunci am început să cuget despre ce se va întâmpla mai departe – doar cercetările seismice sunt doar începutul. Întâi citeam eu singură, mă ajuta şi fiică-mea, că nu mă descurc prea bine cu internetul. Apoi a venit o dată fiu-meu şi mi-a zis:
„Mamă, şezi în internetul ăsta, dar ei între timp au venit până la noi, vor să închirieze câmpurile de la oameni.” M-am speriat atunci. I-am zis lui fiu-meu, că e timpul să preia el releul. Şi el s-a angajat în chestia asta împreună cu noră-mea. Mergeau de la sat la sat şi povesteau. Toată chestia cu închirierea s-a întâmplat aşa pe ascuns, vătămanul şi primarul au pus ţara la cale fără să se sfătuiască cu lumea. Organizam noi singuri întâlnirile noastre, dar era greu să convingem oamenii. Mergeam şi eu de la casă la casă şi le spuneam că situaţia nu e chiar aşa precum ne-o prezentau autorităţile. Unii mă ascultau, alţii făceau haz de noi. Până la urmă am reuşit să organizăm o întâlnire între localnici, reprezentanţii Chevron şi primarul. Când reprezentanţii firmei au văzut în sala o cameră de filmat de la TVN24 (una dintre cele mai populare televiziuni private din Polonia), au părăsit cu toţii sala.
Casa doamnei Ala era pe atunci locul de întâlnire pentru toţi cei care veneau să li se alăture protestatarilor, activişti, ecologi, jurnalişti. Fiecare dintre ei primeau bucate calde, iar cafeua şi ceaiul se beiau cu litrele. După întâlnirea care a avut loc până la urmă fără reprezentanţii Chevron, oamenii au discutat mult timp aroganţa concernului şi toate pericolele legate de extragerea gazelor de şist: conţinutul chimic al substanţei amestecată cu apa pentru rostuială, volumul imens al apei poluate, administrarea deşeurilor, zgomotul, suprautilizarea drumurilor, apropierea terenurilor din rezervatul inclus în Natura 2000 (http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/ ).
– Acea întâlnire trebuia să fie o consultaţie cu oamenii, dar nici până în ziua de azi nu a avut loc aşa ceva. În martie, anul trecut, au venit cu nişte utilaj masiv, ca să pregătească terenul pentru găurire. I-am blocat atunci cu tracoatrele. Am chemat primarul şi poliţia. Ne ţineam de faptul că din 1 martie până în 15 iulie e perioada de înmulţire a păsărilor şi acestea se află sub ocrotire specială de stat. Ne-au salvat păsările. Între timp a ieşit la iveală faptul că firma nu avea permisiunea să-şi aducă şi instaleze aparatajul masiv. Aşa că pe 15 ce a sosit pe roţi a fost luat de aici cu remorca. Ce bucurie atunci am avut în suflet şi în inimă! Şi această victorie cumva ne-a făcut mai puţin vigilenţi.
Fără glas
În cortul protestatarilor intră fiul lui Goşia cu un cuptor cu microunde. Toată lumea primeşte colţunaşi cu brânză, acoperiţi cu jumări sau smântână, la alegere.Başia vorbeşte în şoaptă, şi-a pierdut vocea strigând la poliţie şi la cei din pază. – Nu ştiu, poate e o laringită, dar oricum e mai bine acu, că s-a făcut mai cald. La început ploua continuu. Noi stăteam în ploaie sub umbrele sau în maşini. Doar după o vreme am instalat cortul. Cineva a adus nişte scaune şi mese, aşa că avem aici biroul şi bucătărie de campanie.
Cel mai scandalos e că Chevron nu are permisiunea să extragă – spune Andrzej (Andjei), partenerul Başiei, şi scoate la iveală două măpi solide cu documente. – Toată afacerea e destul de complicată, e greu să-i găseşti capătul, dar noi a trebuit să o facem, ne ajută şi câţiva jurişti. Actualmente situaţia arată în felul următor, Chevron are dreptul să efectueze cercetări seismice 3D. Pot să îngrădească terenele închiriate, dar nouă ne este teamă, că se va repeta povestea din Ministrówka (se citeşte Ministruvca). Acolo au îngrădit terenul în timpul nopţii. Când am ajuns noi acolo, echipamentul masiv se afla deja după îngrădire. Nu ne puteam atinge de acesta, căci era teren privat.
Opinia Chevrone-ului e inechivocă: „Chevron este în posesia tuturor permisiunilor şi acordurilor necesare, pentru a începe lucrările în acest loc. Avem toate drepturile de folosire a terenurilor închiriate, pe care dorim să le îngrădim. (…) Considerăm că opiniile unui grup mic de oameni nu reflectă opiniile majorităţii comunităţii, care susţine lucrările legate de extragerea gazelor terestre din şist în Polonia. Conform unui sondaj CBOS (Centrul de cercetării al opiniei publice) efectuat în iunie 2013, 78 % dintre polonezi susţin astfel de activităţi.”
Acelaşi sondaj arată că 51% dintre polonezi consideră extragerea gazelor de şist ca fiind nepericuloase pentru mediul înconjurător. 17% cred că extragerea gazelor de şist e periculoasă pentru mediu, iar 32% nu au nicio opinie. Locuitorii Żurawlówului şi Rogow se află printre cei 7% din populaţia Polonie care se declară împotriva extragerii gazelor de şist.
– Aici ne-am născut şi aici dorim să muncim, doar nu ne vom muta gospodăriile la 300 de km – spune Kaşia, nora doamnei Ala şi fiica unui agricultor, al cărui gospodărie are circa 600 de hectare. – Tata participă la conferinţe internaţionale de agricultură sustenabila (echilibrată, de durată). Gospodăria familiei noastre e foare bine dotată, implementăm tehnologii agrare avansate, eu mă ocup de contabilitate şi documentare, iar ei ne tratează ca pe nişte inculţi. Plus la asta, cum să ne încredem în ei, dacă ei au făcut-o boacănă în martie anul trecut intrând fără permisiuni în teren?
– Casa în Żurawlów am cumpărat-o acum 5 ani. E planul nostru pentru bătrâneţe. – ne povesteşte Başia. – Am căutat un loc aproape de natură, ca să pot să discut cu florile. Aici mi-am descoperit al doilea sens al vieţii – natura. La început ne-am gândit, că dacă locuitorii vor fi pentru şist, apoi şi noi vom fi. Dar după aia, am început să înţelegem că ceva nu e în regulă. Am început să citim, să ne informăm, şi n-am mai avut cale întoarsă. Casa am cumpărat-o de la vătăman, ne-am împrietenit, iar acest şist a pus prietenia noastră la mare încercare. Vătămanul şi soţia lui credeau că aceste lucrări sunt o mare şansă pentru localitate. Iar acum Goşia e cu noi şi luptă ca o leoaică.
Bastonaşul de cult
– Trebuia să fie viitorul. Ne promiteau ajutor. Ne întrebau de ce avem trebuinţă – ne povesteşte Goşia. – Noi cu bărbatu-meu, ne bucuram, le-am spus, de exemplu să ne repare alimentara veche din sat şi să facă din el un club pentru copii şi tineret. Au preluat idea asta şi ne telefonau zilnic. Vroiau să le închiriem un câmp cu 20.000 zloţi pe hectar. „Dar să nu le spuneţi la nimeni despre asta, căci vor începe să vă invidieze.”, ne preîntâmpinau ei. Înainte de întâlnirea aceea din ianuarie ne străduiam foarte mult să-i predispunem pe oamenii şi să-i asculte. Eu m-am certat şi cu părinţii, căci ei erau împotriva închirierii de la bun început. Iar ei îmi ies de la întâlnire! Dacă nu au nimic de ascuns de ce dau bir cu fugiţii? După acea întâlnire am început să ne autoeducăm şi cum am călcat în căcatul ăsta până în ziua de azi nu putem ieşi din el – spune râzând.
– Eu m-am născut în Żurawlów. Aici m-am şi măritat. Locuim chiar lângă casa părintească. Aici pământurile sunt roditoare. Cultivăm răpiţă, cerealiere, sfeclă, avem vreo 50 de hectare. Acuma e atâta de lucru, cosit, stropitul cu nutrienţi contra ciupercilor, iar noi stăm aici – se plânge femeia. – Soţul lucrează, fii îl ajută, iar eu stau aici în cort. Grădina e plină de paragină, n-am timp nici măcar să culeg căpşunele.
– Dar ce vi s-a întâmplat la genunchi? – o întreb, arătând cu degetul spre genunchiul eibandajat.
– Ei au angajat paznici din Ministrówka, probabil, ca să ne certe între noi, cred. Miercurea dimineaţa unul dintre ei, după ce i-a adus pe paznici, a început să mâne în cruce în apropiere de noi, făcând zgomot mare cu cauciucurile. Noi încă nu ne aveam cortul, ne luam prânzişorul afară în stradă. Mama s-a ridicat şi a spus „Acuşica îl potolesc eu”. Am urmat-o. Cine s-o fi gândit că dacă cineva te vede de la 200
de metri nu se va opri. Noi stăm locului, iar el accelerează, apoi parcă a încetinit o ţâră, mama s-a dat la o parte, iar eu eram chiar în mijlocul drumului, simţeam că mă va călca, am sărit în ultima clipă. Când a venit ambulanţa, mi-au constat o luxare a genunchiului. Despre mama Goşiei Andrzej zice: Hania şi bastonaşul ei de cult. Nu pe unul l-a gonit ea cu bastonul ăsta.
– Venea pe aici fratele celuia care le-a arendat parcela, să vadă ce se mai întâmplă, apoi îi raporta lui frăsâni-su. M-am stropşit la el cu toiagu şi de atunci nu mai vine. Când l-am văzut pe ginerele-meu că mi-a venit aici pe post de paznic, i-am arătat şi lui toiagu şi de-atunci nu-şi mai arată nasul. Îmi trebuie bastonul, că mă dor şalele, acum îmi este şi de folos când vreau să sperii pe cineva.- râde ţaca Henia. – Noi aici avem apă curată, fiică-mea şi fiul meu au gospodării, nepoţii sunt mari, vor să rămână aici la pământ, iar ei vor să ne construiască în prag o mină?
Mă culc sub roţi
– Am venit să aflu ştiri – Wioletta (Violeta) a venit cu copii ei gemeni de patru anişori, Oliwier (Olivier) şi Filip. – Am primit chemare de la poliţie, mama mă sperie că va trebui să plătesc amendă. Iar eu m-am oţărât şi mai tare.
– Ogoieşte-te, sunt 46 de chemări din astea. – explică Goşia.
– Le voi scrie şi celora de la Fundaţia Helsinki de apărare a drepturilor omului, că aici sunt încălcate drepurle fundamentale ale omului. – Wioletta scapără şi tună. – Nimeni nu mă sperie pe mine cu poliţia într-un stat de democratic, acele timpuri când se făcea aşa ceva au trecut demult! Şi ce pot să-mi facă? Pe terenul lor nu am pus piciorul, mă plimbam cu copii pe drum.
Wioletta are 33 de ani. Este absolventa Facultăţii de ocrotire a mediului de la Academia agrară din Lublin. – Nimeni nu are dreptul să decidă în locul nostru, noi locuim aici din moşi-strămoşi. Polonia îşi trimite observatori în Ucraina şi în alte ţări, ca să se asigure că acolo se respectă drepturile omului, iar aici în Polonia oamenii sunt speriaţi cu poliţia! Nu e deloc în regulă aşa ceva. Mai ales că noi suntem doar o mână de oameni, iar Chevron este posesoarea unui capital imens şi are sprijinul guvernului polon. Dar noi nu ne dăm bătuţi – dacă ne vor speria cu poliţia, eu mă culc în faţa maşinăriilor lor, las să mă calce.
O chestiune de importanţă mondială
Pe parcursul zilei stau de veghe femeile şi cei mai în vârstă. Timpul se scurge încet, dar presiunea e în creştere. Lucrătorii Chevrone-ului înregistrează orice pas al protestatarilor şi nu au de gând să părăsească terenul. – Sunt întotdeauna drăguţi şi politicoşi, dar îşi pierd şi ei răbdarea, feţile li se fac pământii de nervi, strâng din dinţi – spune Ala. – Dar ce să-i facem, noi ne apărăm avutul. Toată lumea ne susţine, am primit scrisori de la agricultori din Irlanda, din Franţa. Am avut oaspeţi din Cehia şi Lituania.
Conflictul nu va fi soluţionat cu uşurinţă. Chevrone asigură că activitatea companiei nu pune în pericol mediul înconjurător, dar şi că opinia comunităţii locale e importantă pentru ei.
În declaraţia firmei dată după ce lucrătorii ei au ieşit din sală, s-a spus, că condiţiile create în sală nu predispuneau spre discuţii. Agricultorii consideră că Chevrone nu-i tratează suficient de serios şi că compania ascunde adevărul despre pericolele legate de extragerea gazelor de şist. – Dacă totul se efectuează în baza regulamentului, metedele care vor fi utilizate sunt absolut neprimejdioase. – susţine primarul Goźdiejewski (se citişte Gojgieievschi), care emite deciziile legate de îndeplinirea cerinţelor legale de protejarea mediului necesare pentru începerea lucrărilor de cercetare.
– Problema mare constă în faptul că foarte des se întâmplă accidente.- explică Alicja (Aliţia) Stopa, care până în ziua de azi nu poate bea apa din fântâna sa. – Când au început să le meargă maşinile seismice, s-au fisurat pereţii. I-am chemat imediat cum s-a întâmplat. Nu au putut nega faptul. Apa în fântână s-a înnegrit după o lună, ei însăşi ne-au spus că aşa ceva se poate întâmpla, că pe aici pe la noi există depozite de cărbune brun şi că cu încetul totul se va normaliza. Dacă totul e atât de nepericulos, cei de la Chevrone ar trebui să semneze un angajament în care ar stipula că dacă se va întâmpla ceva, atunci ei ne vor plăti despăgubiri.
– Trebuie să luptăm până la capăt, dacă încetăm lupta, toată munca şi efortul nostru de până acum se va duce pe apa sâmbetei.- zice Ala.
– De unde s-a luat sloganul cu „Occupy Chevrone”?
– E de la Lech Kowalski, care a făcut un film despre situaţia noastră, şi încă mai filemează, el ni l-a sugerat. Nu e vorba doar despre Żurawlów, noi luptăm pentru întreaga lume!