Am primit la redacție un text semnat de artistul Paul Hitter pe care-l publicăm mai jos.
Drept la Replica la articolul domnului Vasile Ionescu, „Paul Hitter e un Hitler? Elogiu prostiei manelelor universalistoide”, articol scris pe pagina de internet Romanothan.ro, în data de 4 decembrie 2011
Am simțit nevoia de a lua atitudine la acest articol, mai întâi pentru că imaginea mea a fost prezentată denaturat, apoi pentru că punctele de vedere ale domnului Ionescu despre cultura romă și despre cum ar trebui ea să fie percepută mi se par periculoase.
Domnul Ionescu, pare să aibă, de fapt, ceva cu toată lumea care nu gândește ca el și care nu îi împărtășește vederile. Dânsul, din perspectivă de intelectual, cum se autodeclară într-o emisiune televizată, mi-a văzut câteva caricaturi sau desene, să le spunem, dintr-o expoziție împotriva discriminării. Din păcate, domnul Ionescu, dă dovadă că este un intelectual rasat, dar căruia îi lipsește simțul aplecării asupra unei opere de arta cu atenție, deschidere, finețe și poate chiar curaj. Curajul de a înțelege dincolo de imaginea intrinsecă. Dânsul, a luat câteva desene și le-a comentat, dezlipindu-le întâi de textul scris de mine în catalogul expoziției. Apoi, trunchiindu-l, a luat ce i-a folosit dânsului, dând imaginilor și bucăților de text înțelesul care i-a folosit pentru a scrie acel articol. Din interpretările dânsului, întâi a reieșit că sunt nazist. Și că m-aș fi infiltrat cumva în acea expoziție care, culmea, era îndreptată împotriva discriminării. Prin această catalogare el nu mă jignește doar pe mine, ci și pe managerii galeriei, curatorii expoziției și chiar ceilalți artiști. Din primul punct de vedere, toți au fost niște orbi, nereușind să vadă în mine și în lucrările mele un nazism foarte bine mascat. Atât de bine mascat încât numai dânsul, cu ochiul său fin, a reușit să îl vadă. În prima fază (pentru că textul dânsului a suferit modificări între timp – veți vedea și de ce), domnul Ionescu m-a amenințat pe mine și pe curatoarea galeriei că ne va da pe mâna justiției. Probabil că răspunsul avocatului galeriei, cât și reacțiile diferitor oameni care au citit articolul i-a schimbat părerea.
Apoi, pierzând teren pe partea legală, domnul Ionescu, în bunătatea dânsului, și-a asumat un rol de părinte, care mă ceartă ca să mă îndrepte. Dintr-o dată, el mi-a văzut și picturile și găsește curajul de a recunoaște că le admira! Acest lucru m-a debusolat complet! Cum ar veni: în desene sunt un dobitoc, iar in pictură – demn de admirat. Domnul Ionescu, nu observă că și în pictură tratez tema romilor și că nu este vorba de nici un nazism, de nici o discriminare, ci din contra. Și, la o adică, logic vorbind, dacă în pictură nu fac asta, de ce aș fi făcut-o în desene, și tocmai la o expoziție împotriva discriminării? De fapt, domnul Ionescu, din păcate, nu pare să aibă calitățile necesare pentru a diferenția modalitățile de exprimare ale unei idei în artă și discriminarea propriu zisă. Asta se poate limpede observa mai ales atunci când, în textul dânsului, ne dă definiția caricaturii, de unde credeți? Din DEX! De parcă o operă de artă se poate explica sau critica folosindu-te de DEX!
Apoi, de parcă dorind să ne demonstreze că ar avea ceva cu toată lumea, începe o tiradă împotriva celora care se folosesc în mod greșit, dăunător, de cultura roma în operele lor de arta. Sunt enumerați: Caravaggio, Bizet, Boccaccino, Brahms, Jimi Hendrix, Eugene Hütz (care deși are origini rome, în textul domnului Ionescu apare ca american de origine rusă, chiar dacă el s-a născut la Lvov, în Ucraina), teatrul Romen, Rona Hartner, Elvis țiganul, Toni Gatlif și alții.
În viziunea dumnealui, toți aceștia s-au folosit într-un mod detestabil de cultura romă, au înjosit cultura romă, au profitat de cultura romă și i-au dezbinat pe romi. Toți aceștia au înțeles greșit cultura romă și, evident, nu au adus nici un beneficiu romilor. Între acești „bohemi”, cum îi numește domnul Ionescu, am onoarea să mă aflu și eu, mai mic, mai neînsemnat, dar totuși bun de dat exemplu și de luat la puricat.
În loc ca dânsul să considere tablourile mele și ale altora, sau muzica făcută de artiști ce s-au inspirat din cultura romă, ca pe o, să zicem, publicitate pozitivă, dânsul se apucă să arunce cu noroi. În articolul semnat de domnul Vasile Ionescu sunt: „prost”, „imberb”, „bețiv”, „profitor” etc., etc. O mare problemă a domnului Ionescu pare să mai fie aceea că sunt bine îmbrăcat și bine hrănit. Mai încearcă dânsul sa insinueze că ar fi o mare conspirație la mijloc, tipic românească, și că eu, deși îmi bat joc de cultura romă, sunt apreciat și cotat, stând în Germania pe banii statului.
Doamnelor și domnilor, nu am primit nici un ajutor din partea statului român, nici o bursă, studiile mi le-am efectuat și plătit muncind ca femeie de serviciu, pe șantier, în cantine, în restaurante ca barman – ceea ce fac și acum. Deci, domnule Ionescu, stați liniștit, nu mi-ați plătit dumneavoastră studiile, în calitate de contribuabil. Dimpotrivă, eu vă plătesc pe dumneavoastră, daca doriți să extrapolăm. Eu muncesc în Germania, plătesc impozit Uniunii Europene, iar dumneavoastră, ca proprietar de ONG, probabil beneficiați de acești bani de la Uniunea Europeană.
Apar apoi câteva încercări de instigare a publicului împotriva mea, autorul amintindu-ne de musulmanii care au murit în apărarea valorilor islamului, făcând referire la caricatura de scandal din Danemarca, parcă… Dumneavoastră numiți asta dialog intercultural?
Explicațiile mele simple privind lucrările îi par școlărești domnului Ionescu, probabil pentru că nu sunt pline de citate alambicate ca ale dânsului.
Domnul Ionescu trece apoi mai departe și ia la refec comportamentul persoanelor din cercul meu apropiat, cum ar fi logodnica mea, Elena Nazăre (de altfel romă și ea) și managerița mea pe festivaluri balcanice, belgianca Valerie Legiewka. Dânsul le fură de pe conturile de Facebook niște fotografii, „incriminatoare” zice el, și le acuză și pe ele de diverse crime împotriva romilor: umblă în port rom, poartă bani în păr, dansează pe mese etc., etc., neînțelegând modul nostru „păcătos” de a ne distra și încearcă să își aroge o imagine de patriarh pe spinarea noastră.
Sunt apoi comparat cu Dan Perjovschi și sunt acuzat că îl copiez. Asta demonstrează încă o data felul în care domnul Ionescu înțelege arta. Aruncați o privire, domnule Ionescu, la caricaturistul Mardale de la Cațavencu. Îl copiază pe Perjovschi, nu?
Domnul Ionescu mă acuză apoi că îmi reneg originea etnică. Nu mi-o reneg, doar pactizez cu romii. Și nu ca să mă îmbogățesc, cum spune dânsul, ci din dragoste și compasiune umană. Sunt roman, iar romii, concetățenii mei, sunt în nevoie. Daca eram în America în anii ‘50-’60, aș fi pactizat cu negrii, din aceleași motive.
Ar trebui să vă bucurați, de altfel, că unii, așa proști cum ne considerați, vă apreciem, vă apreciem cultura și, în felul nostru mărunt, punem umărul nu la distrugerea valorilor dumneavoastră, ci la ridicarea imaginii și a culturii dumneavoastră. Noi nu luăm bani de la UE pentru asta, noi băgăm bani în arta noastră, fără să scoatem nimic momentan. Și chiar daca am scoate bani, de ce să fiți atât de deranjat? Oare negrii s-au revoltat când Picasso s-a inspirat din arta lor?
Mie, personal, textul dumneavoastră îmi demonstrează ca sunteți un om în afara vremii. Prin textul dumneavoastră nu faceți altceva decât să ridicați noi bariere. Nu un român le ridică, ci dumneavoastră. Vă bateți joc de niște copii care visează frumos la o lume mai bună, fără discriminare. Și o faceți cu o răutate venală. Sunteți, într-adevăr, un intelectual, dar după părerea mea, aveți valențe malefice. Nu facem noi rău romilor, domnule Ionescu, chiar dacă dansăm pe mese cu lăutarii și ne punem o pălărie de rom pe cap. Nu ne scoateți țapi ispășitori, vă rog.
Iar dacă nu ați înțeles nici până aici, prin desenele mele încercam să critic stereotipurile românilor despre romi. M-am așteptat să fiu luat în colimator de către români.
Poate că, într-adevăr, interpretăm noi greșit cultura romă, în felul nostru visător, dar dacă vreți să corectați asta, eu zic să luați legătura cu următorii: Tony Gatlif, Grigoraș Dinicu, Fărâmiță Lambru, Gabi Luncă, Ionel Tudorache, dar și cu Doamna Puceanu, cu Taraful Haiducilor, cu Gipsy Kings, cu nenumărați autori romi care au scris despre romi. Dacă vă deranjează manifestările noastre, poate ar trebui să interziceți dansul, distracția, veselia, muzica romă.
Daca mă considerați un artist tânăr, un boem în pană de idei, permiteți-mi să vă împărtășesc că vă consider un intelectual la apus de carieră, care speră să dea lovitura pe spatele unor copii bine intenționați.
În încheiere, doresc să îmi cer scuze, nu domnului Ionescu, ci acelora care îmi vor vedea lucrările și le vor da alt înțeles decât am vrut eu să le dau. Na, că am făcut-o și pe asta, am devenit probabil primul artist care își cere scuze pentru o lucrare. Pace între popoare!
Paul Hitt(l)er?