În loc de Oprescu sau de Prigoană, puteam să topesc într-un substantiv comun toate numele primarilor de pînă acum. Toţi au gîndit şi au acţionat ca unul, după nişte reguli simple. Oprescu nu poate fi o opţiune pentru oricine pune puţin în cîntar cîţi bani produce oraşul şi ce se face cu ei. Videanu, de asemenea, nu putea fi o opţiune. (De altfel, Oprescu s-a integrat perfect în “modelul de business” Videanu). Băsescu a venit cu un discurs emoţional care a mişcat lumea, dar conduita de primar a fost complet conformă cu a celorlalţi. Ce se întîmplă de fapt?
- mai întîi, se folosesc teme care nu sînt atît de stringente cum par. Siguranţa şi curăţenia, de exemplu. Bucureştiul nu e nici cel mai nesigur şi nici cel mai murdar oraş mare european pe care l-am văzut (şi am văzut totuşi cîteva). Întotdeauna se poate mai bine, dar de aici la a face vîrf de listă din astfel de probleme e cale lungă.
- Ce aduce Oprescu în plus? Un cinism aparte: afacerea Dogtown, cu adăpostul pentru cîini gata preparat ca afacere de fiul său şi de prietenii acestuia, iată o sfidare pe faţă. Tot sfidare e să continui să vii cu soluţia privatizării RATB – ăsta e un eşec, nu o victorie, înseamnă că nu ai fost în stare patru ani să gestionezi cum trebuie treaba.
- Ce n-aduce Oprescu în plus: miştouri, dicurs de cartier – ar putea face o emisiune de bancuri cu Prigoană
- Sistemul de vot a tăiat orice urmă de suspans prin complicitatea clasei politice. Oprescu e omul fără însuşiri care profită din plin de asta. Şi mai e profitorul unui anumit tip de filozofie: au cheltuit enorm, de două trei ori mai mult decît era nevoie şi totuşi lumea spune pe stradă: lasă, ăştia măcar au furat dar au şi făcut ceva, un stadion, un pod. Ce poate fi mai păgubos?
- “Pentru că a demonstrat că se poate”. Acesta e sloganul: şi a demonstrat că el e primarul tipic pentru Bucureşti. Anumiţi bani îi orientezi către propria camarilă, iar apoi stai liniştit pentru că oraşul merge oricum din inerţie.
Ce probleme are cu adevărat Bucureştiul? Nu are destule forme de rezistenţă la agresiunea banilor. Nu este compus din cocalari vs oameni civilizaţi cum îşi închipuie unii. Nu. Este compus şi din sute de oameni care au luat un ban hărţuind alte milioane cu ridicarea ilegală a maşinilor. Este compus din tipi cu bani şi influenţe care şi-au împrejmuit şi care au acaparat hălci din spaţiul public. Este compus din bucureşteni care “şi-au retrocedat” hălci din parcuri. E compus din diverse grupuri de interese, camarile, armate politico-economice – nu vedem asta, nu sîntem realişti. Puteţi continua voi enumerarea. Avem vreun candidat care să lupte real cu banul? Nu. Se poate face din interiorul partidelor sau din interiorul primăriilor acum? Mă îndoiesc.
E Oprescu de votat? Păi nu are chiar nici o însuşire. A condus împreună cu un consiliu ostil cică, dar totul a mers uns. E Prigoană de votat? Un nu şi mai evident, e exact Oprescu plus nişte propuneri aiuristice pentru că ştie că oricum nu cîştigă. Cu cine să votaţi? N-o să spun eu asta, n-a zis nimeni că e uşor. Dar cînd singura ta putere a rămas votul, atunci abia ai o problemă.
Nicuşor Dan
Pentru fanii Nicuşor Dan am un singur mesaj: eu mi-am spus argumentele, iar voi îmi spuneţi cît e de curat şi de cinstit şi că el chiar face ceva. Oameni buni, schema asta cu sfinţi-candidaţi am fumat-o deja, găsiţi-vă un narcotic mai bun. Eu am semnat pentru candidatura lui Nicuşor Dan pentru că în felul ăsta va ajunge consilier cel mai probabil – şi dup-aia vedem ce poate, omul e la început, are nişte mesaje care mie nu-mi plac, dar poate demonstra că m-am înşelat. Dar nu mă luaţi cu fanatisme consumate intens pe mize mici.
Cristi Bândea bagă încrezător textul cu turnul de fildeş şi stînga. Sigur, stînga românească stă în turnul de fildeş, în schimb fanii lui Nicuşor sînt de la firul ierbii, se bat în piaţa Tiananmen. Nicuşor Dan are proiect economic, mai spune Bândea. Păi Bucureştiul merge, se mişcă şi singur, uitaţi-vă pe cifre şi o să vedeţi că e mult peste media ţării. Ocuparea locurilor de muncă e printre cele mai mari în BUcureştu – iar restul problemelor economice trebuie rezolvate la nivel de guvern (drepturi pt salariaţi, salariu minim, munca la negru etc.), nu la primărie.
Problema Bucureştiului nu e că n-are afaceri şi bani, problema oraşului e că pierde de fiecare dată în lupta cu banii (a se vedea mai sus). Deci, dragă Cristi, dacă ştii un turn de fildeş cu chirie mică, mă bag. Cît despre restul, te las să te arzi singur: Nicuşor Dan promite, că nu-l doare gura. Dar tot după ce vorbeşte l-am judecat şi eu: şi, scuză-mă, nu votez Vodafone. Că m-am plictisit de ecologişti de lux, hipstereală politică, vis pe bicicletă. E bine că a intrat în cursă. Dar voi acum parcă aţi înnebunit, vreţi să-l recunosc pe Mesia Nicuşor. Hai să vă dezamăgesc: Nicuşor e doar Nicuşor. Pot vota cu unul sau altul, poate votez chiar cu el, dar, fraţilor, nu-mi cereţi să-l şi iubesc!
Adio dezbateri?
Candidaţii nu se mai bat pe bune în dezbateri. Primul sfat al consilierului politic către primul clasat: “nu te vezi cu nimeni”. La televiziuni apare care cine cum are cunoştinţe, bani, videogenie. Haloimăs. Dar nu există dezbateri tari pe subiecte fierbinţi. Există subiectul “emoţie” şi atît, ca şi în mediul online, şi cam atît. Şi apatia va creşte din ce în ce mai mult, pînă cînd vom ajunge la un singur mare show politic TV mare: prezidenţialele (în Franţa, nu mai era nici un chef de legislative după prezidenţiale). Restul politicii va rămîne cum am stabilit.
În ziare apar articole după sensibilităţi. Îi mai dăm o bucată unuia, mai atacăm pe altul. Dar pînă la urmă candidaţii ar trebui să se confrunte. Ar trebui să vedem de exemplu cît de complici sînt Prigoană şi Oprescu live. Să vedem că de fapt nu au mari lucruri să-şi spună. Ar trebui să vedem la lucru oamenii care vin din spate. E şi vina candidaţilor, dar e şi vina legilor care-i lasă să se fofileze – prin dispriţia turului doi, prin legea depăşită a audiovizualului. Eu i-aş obliga la confruntări.
blocked games at school
ford focus rs
amazon promotional code free shipping
affiliated computer services
online spell check