1 decembrie a scos la suprafață, ca în fiecare an, o serie de fracturi sociale de adîncime. Principala fractură ar fi cea dintre cel care critică şi observă şi cel care se înghesuie şi participă. La un eveniment precum ziua națională ies, pe lîngă demnitari, militari sau patrioţi (buni sau nebuni ultranaţionalişti) şi acei oameni care vor să mănînce împreună o fasole cu cîrnaţi, că tot e gratis. Îi iubesc. Şi eu aş face asta dacă n-aş avea tot felul de treburi, leneveli sau ruşini de mic-burghez.
Un exemplu care împarte societatea între observatori(operatori ocazionali) şi observaţi este nesfîrşita ironie cu care e tratat personajul Dorel – peiorativul pentru muncitorul din construcții. Să decriptăm puţin situaţia. Un tip, de obicei tînăr, plătit bine ca să învîrtă trei hîrtii printr-un birou sau să mai fraierească cu asterisc o mînă de clienţi, filmează şi comentează muncitori stînd degeaba la lucrările pentru vreo stradă. Apoi pune pe youtube. Cruzimea celui care filmează e implicită și mă scoate din minți de fiecare dată. Munca fizică nu mai e deloc respectată. Empatia a dispărut complet. Nimeni nu se gîndeşte la cît de grea e munca aia. Toţi se întreabă de ce stau ăia și mănîncă? (Să mă duc și eu într/o corporație să întreb de ce stau atîția pe facebook?) Poate pentru că nu poţi săpa sau căra în continuu? Poate pentru că munca nu trebuie să fie continuă și autodistrugătoare. Dispreţul pentru “Dorel” se extinde şi în dispreţul pentru muncile “de producție” în general. Avem o castă întreagă de speculatori, mici şi mari, intermediari, care filtrează capitalul. Asta înseamnă să fii un om respectat şi atît. Disprețul pentru Dorel ne face să nu-l mai chestionăm pe patronul care-l plătește prost pe Dorel și-i mai și spune la sfîrșitul zilei: nu-ți convine, vine altul.
Vai, dar ce se înghesuie ăştia la fasole, vai, dar ce lume proastă, vai, mănîncă chiar lîngă un coş de gunoi (casta elitistă românească are oroare şi de microbi şi mai nou vrea să-şi asorteze smartphoneul cu mîncare bio în ţiplă). Fraţilor, asta e o adunare populară, chiar nu mai ştim să ne bucurăm de lucruri simple?
Simplific, dar cred că simţiţi cu toţii gaura asta – de multe ori artificială, creată de eforturi stupide pentru întreţinerea unui statut – între penibilii care mănîncă fasole şi deştepţii care freacă telefonul cu degetul (care au şi ţara lor “normală”, cum spune într-o reclamă vocea lui Ţiriac, omul care a stat cu nesimţire zeci de ani într-o casă dată de statul român, plătită şi de proştii cu fasolea). Prietenii mei cu smartphone să nu se supere, îneţeleg ei ce vreau să zic.
Păi haideţi să comparăm cele două caste atunci. Să zicem că aceia care se înghesuie pentru fasole, agheasmă sau ce s-o mai fi dînd sînt nişte primitivi. Dar să zicem. Ce mari lucruri evoluate fac între timp criticii, românul de corporaţie, românul 25-40 de ani rîvnit de toate companiile, căutat de toată lumea ca să-i vîndă ceva. Ce face “elita”? Ce fac oamenii care-şi dau cu părerea la televizor în numele “normalităţii”? O ard aiurea, vorbesc în majoritate despre non-probleme, laudă copii care iau premii la reality-show-uri deprimante, promovează “valori” de te iei cu mîinile de cap. Nu discută despre greva generală din UK pentru că nu interesează (asta dacă nu merge Rodica Culcer la Londra să relateze pentru TVR că nu e nimic interesant, că nu sînt aşa de mulţi etc.).
Nu discută discursul lui Sarkozy despre Europa cu noi reguli. Nu discută pierderea suveranităţii. NU discută problemele astea fiţoase care ar trebui să le dea măcar luciul de elită. Nu. Elitele discută despre fasolea altora. Am auzit de o mie de ori că “noi nu sîntem ţigani”, că noi nu ne îngrămădim la fasole. Asta le dădea unora impresia că sînt buricul pămîntului.Elitele românești sînt cu adevărat jalnice. Oamenii cu fasolea măcar nu suferă de ipocrizie patologică.
Dacă la anul vom mînca cu toţii fasolea aia nenorocită împreună, fără fiţe şi fără frică de microbi, şi vom vorbi despre ce ne interesează, se cheamă că vom fi făcut un mare pas înainte. Asta ar fi cu adevărat evoluţie. Să respectăm puterea socială a unei porţii bune de fasole (de post sau cu cîrnaţi). Dar casta smarphone stă şi se indignează şi de fapt nu mai produce nimic, e chiar mai nocivă inclusiv economic, politic, social decît casta “fasole”. E mai apocaliptică şi mai superstiţioasă. Pentru ei (noi, că nu-s mai breaz) “social” e că plătesc nişte taxe, rate. Asta dacă le plătesc. Şi e foarte “social să afişeze un rînjet nesfîrşit la vederea lui Dorel. Dorel e trei clase peste, dragilor.
În loc să filmați Dorei, mai puneți-vă și-n locul lor.