Propunerile de modificarea Codului Muncii vor rămîne probabil un balon de săpun. Le-au respins patronatele, le-au respins sindicatele. Să vedem ce conțin aceste modificări, foarte, foarte pe scurt.
Șeful statului sugerase că flexibilizarea pieței muncii ar permite angajarea cu carte de muncă a angajaților care muncesc la negru.
Se abrogă Art. 23. [limitările clauzei de neconcurenţă]
(1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.
Dacă acest articol se abrogă, patronul îi poate interzice în mod absolut fostului angajat exercitarea profesiei sau specializării, fără ca tribunalul să poată face nimic. Cu alte cuvinte, un angajat dat afară se poate trezi, peste noapte, că are dreptul de a lucra ca muncitor necalificat.
se abrogă Art. 33. [limitarea perioadelor de probă]
Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă.
Cu alte cuvinte, se introduce în lege o chichiță prin care patronul poate crea angajați jetabili, și poate angaja, la infinit, succesiv, pe același post, angajați temporari cu statut precar și salariu mic, lipsiți de drepturi.
Se abrogă. Art. 72. [noi angajări după concedierea colectivă]
(1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora.
(2) În situaţia în care în această perioadă se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a‑i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă.
Patronul poate face concedieri și angajări după bunul plac. Dacă, într-o întreprindere, angajații își constituie un sindicat, patronul îi poate concedia pe toți, colectiv, și nu e obligat să-i reangajeze. (Legea Walmart)
Pînă aici, nimic care să încurajeze intrarea în legalitate a celor care muncesc la negru.
Se abrogă Art 80 [forma şi condiţiile contractului individual de muncă pe durată determinată]
(4) Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată, sunt considerate contracte succesive.
Se abrogă Art. 84. [obligativitatea angajării pe durată nedeterminată]
(1) La încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Din aceeași strategie a eliminării treptate a angajaților pe termen nelimitat și a angajării salariaților temporari. Dacă articolul se abrogă, un patron poate păstra un muncitor cu contracte temporare succesive, amenințîndu-l că nu-i va prelungi contractul dacă…. (orice)
Art. 87. [definiţii legale: muncă, salariat, agent, utilizator]
(1) Munca prin agent de muncă temporară, denumită în continuare muncă temporară, este munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează munca în favoarea unui utilizator.
(2) Salariatul temporar este persoana încadrată la un angajator agent de muncă temporară, pus la dispoziţie unui utilizator pe durata necesară în vederea îndeplinirii unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar.
(3) Agentul de muncă temporară este societatea comercială autorizată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, care pune provizoriu la dispoziţie utilizatorului personal calificat şi/sau necalificat pe care îl angajează şi îl salarizează în acest scop. Condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Utilizatorul este angajatorul căruia agentul de muncă temporară îi pune la dispoziţie un salariat temporar pentru îndeplinirea unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar.
Ușor modificat. Despre angajații jetabili. Ei nu sînt angajați ai patronului, ci ai agenției de muncă, deci au cel mai precar statut cu putință, muncesc pentru doi stăpîni.
Marja brută de profit a celei mai mari companii de muncă temporară, Adecco, e de 16 %, și profiturile sale s-au dublat din 2009.
50. Art. 89 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) „Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 luni.
(2) Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive care, adăugate la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 36 de luni.
Fuseseră de 12, respectiv 18 luni, în legea precedentă.
Noua lege propune, totuși, ca în contractul de muncă temporară să fie stipulat comisionul agenției de muncă temporară. Care probabil va fi de 10 %, 15 %…
Art. 119. [compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite]
(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
În noua lege, patronul poate aștepta 60 de zile ca să plătească angajatul care a muncit ore suplimentare.
Se abrogă toate nouă articolele : Art. 238-247. [clauze prohibite si clauze minimale in contractul colectiv de muncă]
(1) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă incheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Art. 239. [domeniul efectelor contractului colectiv de muncă]
Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală.
Art. 240. [părţile contractului colectiv de muncă]
(1) Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate şi la nivel naţional.
(2) Contractele colective de muncă se pot încheia şi la nivelul unor grupuri de angajatori, denumite în continuare grupuri de angajatori.
Art. 241. [întinderea efectelor contractului colectiv de muncă]
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.
(2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 240 se încheie un singur contract colectiv de muncă.
Art. 242. [durata contractului colectiv de muncă]
Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate.
Art. 243. [executarea contractului colectiv de muncă]
(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
Art. 244. [modificarea contractului colectiv de muncă]
Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.
Art. 245. [încetarea contractului colectiv de muncă]
Contractul colectiv de muncă încetează:
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului;
c) prin acordul părţilor.
Art. 246. [suspendarea contractului colectiv de muncă]
Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţă al părţilor ori în caz de forţă majoră.
Art. 247. [extinderea efectelor contractului colectiv de muncă]
În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin abrogarea acestor articole, contractele colective pe ramură economică, obținute de către sindicate, care au o putere mai mare de negociere, sînt anulate. Fiecare muncitor va fi angajat separat, cu condiții mai defavorabile.
Se abrogă Art. 250. [scopul]
Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Art. 251. [definiţia legală şi libertatea grevei]
(1) Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
(2) Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.
(3) Limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege.
Cînd se abrogă un articol care dă dreptul la grevă, tot sistemul de protecție al drepturilor muncitorilor se prăbușește.
Se abrogă. Art. 252 și art. 253 [protecţia greviştilor]
Participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei.
Art. 253. [sediul materiei]
Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială.
E legitim ca un guvern să urmărească flexibilizarea angajării și concedierii muncitorilor. Dacă un patron știe că poate da afară muncitori atunci cînd scade activitatea economică, în perioadele de prosperitate îi angajează cu mai multă tragere de inimă. De asemenea, dacă are de plătit contribuții sociale mai mici, nu va mai angaja muncitori la negru.
Pînă aici, argumentarul puterii.
Ce face parlamentarul cînd i s-au umplut scrumierele din portieră ? Își cumpără altă mașină.
Sînt puțin cunoscute în România agențiile de plasament (nu pentru munca în străinătate, ci pentru munca în țară) ca Adecco, Manpower, Randstad. În Europa occidentală, ele furnizează între 10 % și 20 % din forța de muncă totală a țării. Muncitorii angajați cu contract pe termen nelimitat sînt supuși prevederilor contractului colectiv de muncă. Muncitorii cu contract temporar se află între morcov (dacă ești cuminte, supus și harnic, poate-poate te angajăm cu contract nelimitat) și baston (dacă nu ești harnic, dacă revendici drepturi, te-am dat afară imediat).
Ce înseamnă muncitorii cu contract pe durată determinată ?
– sînt ca un fel de spărgători de grevă. Ei nu fac parte din casta privilegiată a muncitorilor cu contract pe termen nelimitat. Muncitorii temporari nu pot face grevă, nu se pot prevala de drepturile din contractul colectiv de muncă. 15 % procente din salariul lor se duce la patronii Adecco, Manpower, Randstad, ai căror argați sînt.
Muncitorii temporari nu au nici o protecție socială. Din salariul lor nu se percep contribuții pentru pensii, șomaj și asigurările de sănătate. Ei sînt mai ieftini, pe termen scurt (procentul de salariu care s-ar fi dus pe contribuții sociale devine profitul firmei de personal temporar) dar pierd pe termen lung. Dacă se îmbolnăvesc, nu au asigurări de sănătate. Cînd sînt dați afară, nu primesc ajutor de șomaj. Perioada în care au muncit nu contează ca vechime în muncă pentru pensie. Muncitorii precari, jetabili, temporari, nu formează sindicate, nu fac acțiuni de revendicare, nu fac greve, nu alcătuiesc un proletariat. Vînzătorii de la Walmart nu stau niciodată mai mult de un an la acest patron, munca e prea grea și prea îndobitocitoare. Noul Cod al Muncii e un cod spărgător de grevă. E cunoscut faptul că Walmart, cea mai mare rețea de supermagazine din lume, a crescut prin costuri mici, interzicînd sindicalizarea angajaților săi. La Walmart (ca și la MacDonald, ca și la…. ) angajații stau arareori mai mult de un an. Munca e prea grea și salariile prea mici. Walmart a deschis, la un moment dat, un magazin în Canada, țara vecină, la Jonquière. Îndată ce angajații au încercat să organizeze un sindicat, magazinul a și fost închis. Este exact ceea ce se va întîmpla și în România, dacă noul Cod va intra în vigoare.
Prin crearea unui conflict între interimari și salariații permanenți, puterea creează două categorii de muncitori cu drepturi diferite și cu interese diferite, permanenții și temporarii, ceea ce duce la ruperea solidarității între muncitori. Noul Cod propune suspendarea contractului de muncă pe perioada grevei, ceea ce în sine are un efect disuasiv redutabil : faceți grevă, dar nu veți fi plătiți pe această perioadă. Pentru angajații cu salarii mici, deja îndatorați,
Cu interimarii, problema de a da afară angajați dispare. Toți interimarii sînt dați afară chiar înainte de a intra în fabrică.
Statul își ia astfel o grijă : Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă își pierde obiectul muncii și nu mai are obligația să găsească locuri de muncă pentru șomeri, devreme ce Manpower, Adecco și Randstad fac asta.
Problema României nu e că are prea mulți angajați la negru. O parte prea mare din populația activă lucrează în agricultură ( 28 %) care e o agricultură de autosuficiență, nerentabilă. Numărul total de salariați a scăzut de la 8,1 milioane în 1989 la 4,5 milioane în 2010 – aproape s-a înjumătățit. Economia de piață a fost, în România, incapabilă să creeze locuri de muncă. Din cele 3,6 milioane diferență, două milioane au plecat în străinătate, iar 1,5 milion s-au pensionat. România s-a dezindustrializat – 45 % din forța de muncă lucra în industrie în 1990, 30 % în 2010, cu o treime mai puțin.
E obscen faptul că Senatul și-a mărit bugetul cu 30 % într-un an de criză. Este obscen și simptomatic faptul că Parlamentul își cumpără mașini noi fiindcă s-au umplut scrumierele din mașinile cumpărate acum patru ani.