O să fiu cam simplist – sunt într-un colocviu despre studii culturale, acum când scriu.
Deci: citind editorialul din Le Monde de ieri, 16 iulie, am rămas cu un regret. Nu aflasem de comentariul lui Costi Rogozanu pe acelaşi subiect. Cred că există o formă de corectitudine politică europenistă care mi se pare tot mai evidentă: Le Monde crede că guvernul Ponta greşeşte – ceea ce e adevărat – foarte grav faţă de principiile care stau la baza UE. Se scrie de pildă că au fost înlocuiţi preşedinţii parlamentului cu oameni „loiali” noii puteri, ca şi cum ceilalţi fuseseră albi. Că poporul român, care în iarnă ieşea în Piaţa Universităţii, ar fi putut aştepta în mod democratic ca Băsescu să fie demis în 2014. Aha. Deci referendumul e antidemocratic şi antieuropean. Probabil că şi în 1989 trebuia să mai stăm până în 1994, la Congresul XV, pentru ca Ceauşescu să pice legal. Bine, nu e vorba aici despre o paralelă politică sau psihologică Băsescu Ceauşescu. Dar dacă nici referendumul nu e un act democratic, hm, atunci ce mai e?
Scriind asta, adepţii lui Băsescu, vreau să spun adepţii sinceri, vor crede că eu însumi sunt un mic inconştient, adept al noii dictaturi. Şi că criticatac susţie în mod inconştient guvernul Ponta.
Nu. Sunt scârbit de rezultatul Comisiei de Etică, care a decis că premierul n-a plagiat. Dar că acesta este un motiv pentru prelungirea mandatului lui Băsescu, mi se pare hilar. Sau tipic „afectiv”. Mai degrabă, cred că doctoratul lui Ponta trebuie să fie începutul unei discuţii espre cum se obţin, sau se obţineau diplomele de doctarat în diferite instutuţii de învăţământ din ţară, inclusiv în cele cu „grad mare de încredere”, mai ales în domeniile economice şi în drept, acolo unde poltică şi bani stau adesea pe post de cercetare ştiinţifică. Sut curios de altfel să aflu cât de corect este doctoratul doamnei Udrea. Dar să te baţi în care doctorat e mai prost, sau care plagiat mai mare, al USL sau al PDL, mi se pare o prostie.
Respect în acest moment motivele celor care vor vota NU – îngroziţi de Ponta şi Antonescu, sau de Antena 3 – şi celor care vor vota DA – furioşi pe Băsescu şi pe echipa lui (care acum face profil bas, pe bună dreptate). Criticatac nu e un loc în care se susţin partide. Dacă unii cred că rolul unui ziar este ăsta, de a susţine un partid, criticatac nu crede asta. critatac e un loc unde, cred eu, cititorii sunt încurajaţi să-şi facă, aşa zicînd, critica propriilor raportări afective la viaţa politică românească.
Şi aici mi se pare important doar atît: chiar dacă Băsescu rămâne, regimul lui s-a terminat. Băsescu şi-a epuizat arsenalul, şi nu trebuie să credem că e bine să rămână doar pentru că astfel următorul editorial dedicat României va fi pozitiv. Nu trebuie să amintesc aici cât de mult susţinea Franţa regimul lui Ceauşescu până la sfârşitul anilor 1970. Sau, dacă vreţi, vă stau la dispoziţie. Carevasăzică, dacă eram europeni înainte de Revoluţie, regimul Ceauşescu trebuia să dureze până prin 1985, când apare Gorbaciov. Abia de aici încolo regimul devine absurd, dacă e să credem televiziunea franceză din anii 1970-1980 (dacă vreţi detalii, se face). Aşadar, nu aştept lucruri bune, acum, de la Ponta şi Antonescu. Mi se pare chiar că va fi nasol. Dar, cum să spun, îl văd pe Băsescu ca pe o mină de pix care s-a golit de pastă. Altminteri, vox populi, vox dei.