Dreptul american
A murit judecătorul Antonin Scalia de la Curtea Supremă a Statelor Unite. Curtea Supremă a SUA e o instituție foarte importantă din două motive : Statele Unite sînt o țară puternică și influentă între țările cu regim democratic și justiție reală ; în al doilea rînd, SUA sînt conduse de Common Law, dreptul cutumiar, mai fluid și mai elastic decît dreptul european. În Common Law, mai ales cel american, confruntările orale din timpul procesului sînt teatrale. SUA e singura țară în care se fac filme din procesele de la tribunal – și chiar seriale TV.
Aceste două motive – importanța Statelor Unite pentru apărarea drepturilor democratice, structura fluidă a dreptului american, organizarea teatrală a proceselor – cresc importanța Curții Supreme a SUA. Cei nouă judecători selectează, pe baza unor criterii stricte (sau arbitrare) 1 % din cererile de rejudecare adresate lor. Se presupune că sînt alese cele mai importante cauze care există. Structura federală a SUA face ca fiecare stat să-și voteze propriile legi ; singura forță care menține o relativă uniformitate între aceste legi e Curtea Supremă, care decide dacă ele sînt conforme cu Constituția sau nu. În
De aceea, judecătorii Curții sînt importanți. Decizii importante, pe care în Europa le iau Parlamentele – egalitatea între albi și negri, dreptul la avort – sînt luate în SUA de Curtea Supremă. În Europa, Parlamentele sînt cele care decid dacă femeile au dreptul la avort sau nu ; în SUA, acest lucru a fost decis de Curtea Supremă – stabilind că o lege care interzicea avortul e neconstituțională.
De aceea moartea unuia – a lui Antonin Scalia – e importantă. Într-o curte jumătate conservatoare, jumătate liberală, Scalia era o voce conservatoare, mereu previzibilă.
Dissents
Scalia e memorabil prin dissents – sentințele Curții Supreme americane cuprind și argumentarea majorității, și argumentele pentru dezacordul minorității. De obicei dezacordurile lui Scalia sînt atrabilare. Omul nu prea știa să piardă, și cînd pierdea, scria sarcastic. Și sofistic.
În Lawrence v. Texas, din 2003 – sentința majorității abroga o lege texană contra homosexualității – Scalia își exprima vehement dezacordul. Ceea ce ilustrează foarte bine acordul fundamental dintre conservatori, fundamentaliști și totalitarismul comunism – ideea de drepturi individuale și dreptul la viața privată e o idee profund străină conservatorilor din toată lumea, și partidelor de dreapta din România.
În Boumediene v. Bush – unul din arestații de la Guantanamo cerea să fie judecat de un tribunal, iar Scalia, iarăși, era în dezacord cu majoritatea – fiindcă, zicea el, asta ar fi făcut mai dificil războiul pentru SUA (deși într-un caz precedent, Hamdi v. Rumsfeld, afirmase tocmai contrarul, anume că arestatul avea dreptul la proces).
În Obergefell v. Hodges – privitor la dreptul homosexualilor de a se căsători, majoritatea Curții Supreme a considerat că dreptul la căsătorie se încadra în dreptul la viața personală. Scalia, iarăși în minoritate, a mai emis un dezacord, pe cît de violent în cuvinte, pe atît de slab în termeni de drept : decizia Curții submina – spune Scalia – însăși esența democrației americane, și un tribunal de nouă judecători lua o decizie împotriva a trei sute de milioane de americani. Scalia ignora aici tocmai un fapt esențial – anume că legile sînt făcute tocmai pentru a apăra drepturile fiecărui individ de tirania majorității. Căsătoria a evoluat, în ultimii două mii de ani, de la interdicții (interdicția căsătoriei între nobili și plebei, interdicția căsătoriei cu o persoană de o castă inferioară, de altă rasă sau religie, căsătoria forțată a minorilor prin decizia părinților) – la căsătoria modernă, în care e necesar doar acordul liber al celor două persoane care se căsătoresc, și nu și acordul familiei, comunității sau al forurilor religioase. Ideea că aprobarea moralei publice e necesară pentru căsătoria a două persoane e o idee reacționară, abandonată de autoritățile politice, judiciare și mentalitate încă din 1800. (Obiter dictum, să menționăm că pentru Biserica Ortodoxă vîrsta legală pentru căsătorie e de 12 ani).
Scalia a fost și un dușman neîmpăcat al Obamacare.
În Roper vs. Simmons – cazul unui ucigaș de 17 ani, condamnat la moarte, Scalia a scris un lung dissent, în care își exprimă dezacordul cu majoritatea Curții, cu majoritatea statelor SUA care interzic pedeapsa cu moartea pentru minori, cu articolul 37 din Convenția ONU asupra drepturilor copiilor, adoptată de toate țările, în afară de Somalia și SUA, care cuprinde interdicția expresă a pedepsei capitale pentru minori. Aici, Scalia se înfășoară într-un foarte, foarte mare steag american și declară dreptul SUA de-a avea legi diferite de cele din Europa de vest – citînd, iarăși sofistic – legi care diferă în Europa occidentală – predarea religiei în școli în Marea Britanie sau acceptarea în proces a probelor obținute ilegal.
Scalia a fost propus și numit acum 30 de ani de către președintele Ronald Reagan. A fost ultimul dinozaur al acelei epoci conservatoare și fundamentaliste, un reacționar teatral și fără substanță.