Ştiu, vor exista mereu diverse trupe de hipioţi, monarhişti, membrii de partid etc care vă vor spune că ce s-a întîmplat în ianuarie 2012 ţine de faptul că nu mai suportăm nesimţirea, nu mai vrem Băsescu, nu mai vrem comunişti şi cine ştie ce alte chestiuni. Însă eu am avut obsesia mea şi se pare că am din ce în ce mai multă dreptate. A fost o mişcare profund anti-sistem prin componenta anti-austeritate şi cea anti-privatizare.
Pe de o parte, mi-e clar că au explodat subiecte care pînă mai anul trecut nu interesau pe nimeni (gaz de şist, privatizare Hidroelectrica etc). De cealaltă parte, Europa se blochează acum în subiecte care pe noi ne-au lăsat impasibili (vedeţi ce se întîmplă cu Spania în cazul codului muncii).
Soluţia Mihai Răzvan Ungureanu este o soluţie profund împotriva mesajelor strigate împotriva Pieţei Universităţii şi împotriva mişcării transnaţionale de tip occupy.
Am vrut să se oprescă privatizări şi să se discute mai ferm cu FMI? Privatizările se fac şi mai alert şi mai aiurea.
Am vrut transparenţă? Ok, am secretizat tot.
Am vrut măsuri pentru locuri de muncă mai multe? Au mai plecat nişte tone de bani către fîntîni arteziene electorale.
Mihai Răzvan Ungureanu e jandarmul de tip nou, cu cravata strînsă bine de gît, cu DEX-ul într-o mînă şi cu pixul de semnat contracte în cealaltă. El e cel mai eficient scutier trimis împotriva pieţei. Puterea n-a făcut nici un pas înapoi. Doar şi-a înteţit abuzurile şi a hotărît că mai bine îşi distruge partidul susţinător decît să-şi distrugă politica economică. Credeţi că ăia din PDL înţeleg toate lucrăturile cu Chevron et comp. Am mai mare încredere în baroni locali care urmăresc interese uşor de reperat decît în jandarmi-tehnocraţi care distrug cu sînge rece felii întregi de zone strategice.
Victor Ponta a ieşit cu un discurs violent împotriva acestui gen de politică, nici nu-mi dau seamă cît a vrut să spună (e din seria “au furat mai mult decît noi”). Ajungînd la acuzaţii care poate ar merita şi ceva argumente (altfel ajungem la acuzaţii de înaltă trădare). Doar un citat:
Ponta acuză că vânzarea cu 37 de milioane de euro a pachetului de acțiuni Transelectrica, în condițiile în care 50 de milioane de euro sunt investiți doar pentru modernizarea unei singure stații de transformare, vânzarea rezervei naționale de cupru, una dintre cele mai mari din Europa, pentru o sumă simbolică de 200 de milioane de euro către o companie a cărei origine este necunoscută sunt dovezi clare că premierul Ungureanu nu este loial intereselor țării.
„Mandatul guvernului Ungureanu este un mandat care nu are legătură nici cu interesele României, şi, se pare, nici cu interesele de partid ale PDL, UNPR, UDMR, ci are legătură cu interese externe României, şi care trebuie să se finalizeze în noiembrie, prin transferul a ceea ce a mai rămas din resursele naturale ale României în mâini necunoscute pentru publicul larg”, a conchis Victor Ponta. (sursa)
Acum două luni Ponta vorbise cu FMI-ul şi părea să-i creadă. Un răspuns pe care l-a dat atunci suna cam aşa:
Am discutat (cu delegaţia FMI) despre o situatie specială, ce se intimpla cu companiile de stat în acest an, de ce guvernul Boc să vîndă practic ceea ce a mai rămas din averea naţională, participaţiile statului la companii profitabile. Am primit asigurări că acolo unde este vorba despre companii care se află în pierdere acestea, dacă nu pot fi privatizată, vor ajunge la un tip de management privat şi nu politic care să asigure o restructurare sau o mai bună gestionare a acestora. În ceea ce priveşte companiile energetice, orice ban se va obţine din vînzarea de acţiuni va rămîne în cadrul capitalului acelei companii sau pentru investiţii în acele companii, nu vor fi practic luaţi banii pe vînzarea Hidroelectrica sau Transgaz folosiţi pentru programele electorale ale PDL. (sursa, Realitatea TV, jurnalul de la 10.00, dupa minutul 52)
Observaţi diferenţele dintre cele două citate. În cel din februarie, Ponta îşi asumă ca un şcolar lecţia predată de FMI. În cel de acum două zile, Ponta se răzvrăteşte împotriva unor interese externe misterioase. Care nu sînt numite. Dacă vrea să facă politică la nivel mare, trebuie pe de o parte să realizeze că “puterea” cu care luptă a ajuns să fie mai mult FMI şi forţe centrale europene decît Băsescu. Dacă vrea politică adevărată, ar trebui să explice ce a vrut să spună cu mandatul misterios al lui MRU (l-am văzut aseară pe Dinescu cerînd aceleaşi lămuriri la Realitatea, în sfîrşit atacă politic interesant şi poetul, după decenii de pauză). Ori e o construcţie retorică prin care nu vrea să recunoască adevăratul partener de luptă: FMI. Ori ştie ceva în plus.
P.S. Da, MRU stă bine în sondaje pentru că a făcut diverse promisiuni. Şi da, contractele de care vorbim nu se văd în marele public. Un jandarm adevărat ştie să lovească fără urme şi apoi să te întrebe de ce te automutilezi. Asta am aflat la o discuţie cu Jandarmeria ieri, în Parlament. Revin mai tîrziu şi cu povestea asta.