Drept la replică la articolul Arabii și evreii sunt victimele aceluiași tiran: Europa
România Liberă publică sub titlul Arabii și evreii sunt victimele aceluiași tiran: Europa o repovestire lacunară a dialogului dintre Gabriel Liiceanu și Amos Oz, care a avut loc luni seară, 27 februarie, la Ateneul Român. Comentând pe marginea transcrierii dialogului cu tente supărătoare de monolog, jurnalista Gabriela Lupu a făcut o precizare incorectă din punct de vedere istoric. Referindu-se la replica pe care scriitorul israelian, Amos Oz, a dat-o încercării lui Liiceanu de-a compara comunismul cu nazismul jurnalista de la România Liberă completează nonșalant:
“Ca o gazdă politicoasă ce se afla, Gabriel Liiceanu nu a dus polemica mai departe, deşi avea la dispoziţie câteva „arme”. De exemplu, faptul că în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei. Nume ca Ana Pauker, Alexandru Nikolski, Leonte Răutu şi – de ce nu? – Silviu Brucan, care a fost acuzator public în procesele unor mari lideri ai partidelor istorice, sunt şi astăzi, la mai bine de jumătate de secol distanţă, dătătoare de fiori reci”
Începând cu sensul acceptat al termenului majoritate, care se referă la cea mai mare parte dintr-o colectivitate, acuzația sentențioasă de mai sus de aduce în față o formă vulgară prin care se legitimează antisemitismul contemporan. Adevărul istoric confirmă că unii dintre liderii începutului comunismului în România erau evrei, dar aceștia nu formau o majoritate (și folosesc aici ca reper cea mai simplă logică a proporției aritmetice).
După conferința de la Yalta (în care URSS-ului i s-au recunoscut “interese speciale în România”) în România a fost treptat instaurat regimul comunist, sub conducerea lui Constantin Parhon, Petru Groza și puțin mai târziu Gh. Gheorgiu Dej. Facțiunea „moscovită”, cum este cunoscut grupul din care făcea parte Ana Pauker a fost înlăturat rapid de la “pretențiile” de-a conduce noul stat comunist.
Ar mai trebui amintit faptul că majoritatea românească era săracă, iar comunismul promova un sistem bazat pe egalitatea socială, propunea desființarea proprietății private și a luptei de clasă. Oamenii simpli vedeau în comunism șansa de scăpare de sărăcie. Iar România, o țară săracă, plătea în acel moment daune de război! Deci, vorbim de o utopie dorită, așteptată. Ca atare, această doctrină a atras atât români pauperi, cât și reprezentanți ai unor minorități naționale cu foarte multe probleme nerezolvate după Unirea de la 1918, printre care și evreii. În plus, nu ar trebui trecut cu vederea faptul că evreii se aflau într-un moment istoric devastator, în care ororile nazismului începeau să fie dezvăluite în toată cruzimea lor și în care devenea evident că majoritatea europenilor a fost surdă și oarbă la suferințele inimaginabile la care populația evreiască a fost supusă în timpul războiului. Sigur, abuzurile și crimele comunismului nu trebuie ocultate, dar să expediezi această problemă într-un mod atât de facil și de incorect este un deserviciu major adus istoriei naționale. Exculparea vinei și aruncarea responsabilității unui întreg sistem pe umerii unei minorități naționale, sau a alteia, încurajează tendințele de neo-legionarism și de naționalism agresiv în creștere.
Această eroare istorică și de interpretare adecvată a realității încurajează un stereotip antisemit, deja intrat în uz, care ar trebui corectat. Jurnalismul nu se scrie după ureche! O dovadă a cheii grav antisemite în care se citește această remarcă o constituie comentariile postate articolului pe site-ul România Liberă.
Dincolo de asta, nu știu câtă înțelegere și răbdare mai putem avea față de Gabriel Liiceanu, care nu ratează nici o ocazie în încercarea de a ne convinge cât de persecutat a fost el, bursierul Humboldt, în timpul comunismului, și cât de dizident ar fi putut fi, dacă ar fi fost.
N.B. România Liberă a refuzat publicarea dreptului la replică, deși reprezentați ai ziarului admit că afirmațiile Gabrielei Lupu încurajează stereotipuri care fundamentează antisemitismul contemporan. De asemenea, reprezentații ziarului au promis realizarea unui material documentat, în care să investigheze originea acestui stereotip și construcția mitului în societatea contemporană.