„Când treburile devin serioase, e nevoie să minți” – Όχι!
Citatul îi aparține președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, care a zis asta în 2011 tot în contextul crizei din Grecia. Se pare că treburile au devenit foarte serioase în ultima vreme, pentru că minciunile devin numeroase. Printre făptași este chiar Juncker, care a ținut luni o conferință de presă cu scopul declarat de a aduce la cunoștința cetățenilor greci adevărul despre negocieri.
„Fără tăieri de pensii”
Juncker: „There are no cuts in the level of pensions in this package.”
Corespondentul la Bruxelles a ziarului Financial Times a remarcat rapid neadevărul: în propunerea trimisă Atenei sunt prevăzute tăieri a unei subvenții (EKAS) pentru pensii mici (Peter Spiegel pe twitter 1, 2; propunerea publicată vineri de comisie se găsește aici).
Mai departe Juncker explică că guvernului de la Atena i s-a propus un program de investiții în valoare de 35 miliarde de euro, propunere pe care a menționat-o și ministrul economiei german, șeful SPD Sigmar Gabriel, de două ori săptămâna aceasta: la o conferință de presă luni alături de Angela Merkel și în parlamentul german miercuri. Însăși Merkel explică faptul că ministrul de finanțe a informat-o în legătură cu negocierile în euro-grup și că ar fi fost propus guvernului grecesc „un program deosebit de generos”. Corespondenta ziarului Sueddeutsche Zeitung la Bruxelles, Cerstin Gammelin, scrie că se regăsesc aceste 35 miliarde în documente prevăzute pentru lucrul intern la eurogrupul din 27 iunie (înainte de data la care premierul grec Alexis Tsipras a anunțat referendumul); însă nu ca program de investiții ci ca fonduri structurale pentru perioada 2014-2020. Acestea oricum nu depind de un acord, ci de o cofinanțare pe care Grecia în mare parte n-a putut s-o pună la dispoziție nici anii trecuți (iar fără o oarecare ușurare a austerității n-are mari șanse nici pe viitor).
Economistul Fabian Lindner, care declară că are acces la aceleași documente, confirmă cele de mai sus și explică că nici el, nici Gammelin nu găsesc în documente o propunere concretă pentru un al treilea program sau o restructurare a datoriei, ci doar o analiză despre evoluția datoriei. Deschiderea euro-grupului față de discuții referitoare la restructurarea datoriei (despre care vorbește Juncker: „We also told him that the Eurogroup was ready to discuss debt measures, in line with the Eurogroup statement of November 2012, already this autumn to ensure the long-term sustainability of Greek public finances.”), ori nu a existat/există deloc, ori partea grecească a insistat (și insistă, vezi blogul lui Yanis Varoufakis, aici) pe un angajament concret în acest sens. Propunerea concretă de vinerea trecută constă conform lui Lindner în extinderea programului actual până în noiembrie, cu folosirea noilor credite aproape exclusiv pentru rambursarea de datorii. Între timp FMI a anunțat că Grecia are nevoie de un al treilea program și o restructurare a datoriei.
Întâlnirea Eurogroup din 27 iunie
Un alt moment interesant despre cum aplică „partenerii” europeni „regulile” a fost reuniunea euro-grupului de sâmbăta 27 iunie, în care a fost refuzată cererea Greciei de extindere a programului de asistență până după referendum. Varoufakis descrie pe larg întâlnirea de la care a fost exclus împotriva regulii (cutumei?) că deciziile euro-grup se iau în unanimitate:
“At that point I asked for legal advice, from the secretariat, on whether a Eurogroup statement can be issued without the conventional unanimity and whether the President of the Eurogroup can convene a meeting without inviting the finance minister of a Eurozone member-state. I received the following extraordinary answer: “The Eurogroup is an informal group. Thus it is not bound by Treaties or written regulations. While unanimity is conventionally adhered to, the Eurogroup President is not bound to explicit rules.” I let the reader comment on this remarkable statement.”
Declarația euro-grupului din 27 iunie menționează că acesta nu este adoptat și de ministrul grec de finanțe. În urma deciziei de a nu extinde programul de asistență cu câteva zile, banca centrală europeană a înghețat asistența de lichiditate de urgență pentru băncile grecești, cele două decizii practic forțând politic închiderea băncilor și controalele de capital de săptămâna aceasta. Matthew C. Klein aduce aminte că BCE ori nu crede în propriile studii din toamna trecută, în care descria băncile grecești ca fiind pregătite pentru o situație de constrângere, ori nu-și îndeplinește mandatul. De aprecierea dacă băncile grecești sunt în insolvabilitate sau doar trec printr-o fază de îngustare a lichidității, depinde decizia de a extinde sau nu asistența de lichiditate de urgență. Iar decizia aceasta influențează mai departe încrederea grecilor în bănci:
„Remember the Comprehensive Assessment? You know, the European Central Bank’s report in October 2014 that said three Greek banks were adequately capitalised to survive a stressed scenario thanks to their fundraising efforts earlier in the year, while the fourth was only off by five basis points?”
(…)
„The key challenge is figuring out whether a private bank is solvent in the heat of the moment.”
(…)
„However, it wouldn’t be much of an issue if Draghi’s 2012 promise that “the ECB is ready to do whatever it takes to preserve the euro” were genuine. Greeks would know that the ECB would do its job — lend unconditionally to the Greek banks it had declared solvent back in October and print enough euro cash to ensure that the payments system would continue to operate smoothly — and there wouldn’t be any reason to fear default and pull deposits.”
Devine cât se poate de clar că Syriza nu a plecat de la niște negocieri în care erau pe masă propuneri viabile – Juncker: „You can see we really moved mountains until the very last minute when the Greek authorities closed the door. All elements of a credible and comprehensive deal were on the table.” – ci a refuzat o rețetă pentru a reveni la situația de acum peste câteva luni. La fel de clar este că ieșirea Greciei din zona euro nu este iminentă. Varoufakis și Tsipras nu văd o problemă pentru redeschiderea băncilor după referendum, indiferent de rezultat. Contrariul ar fi oricum o decizie pur politică, după cum explică Varoufakis, banca centrală ar trebuii cel mult să facă ceea ce a însemnat politica europeană anti-criză în ultimii 5 ani: adaptarea regulilor din mers.
Principala divergență între Syriza și creditori nu este planul de austeritate/reformă în sine, aici s-au făcut concesii până în punctul în care diferențele erau aproape minore, ci se pune problema, dacă se va semna un angajament clar de restructurare a datoriei – necesară oricum. Un angajament în acest sens va însemna însă consecințe politice și în alte țări europene. În situația actuală conservatorii europeni reușesc să-și impună politica „anti-criză” fără să răspundă politic pentru consecințe, social-democrații aparent nici nu au probleme să le rezolve ceva treburi mai murdare. Președintele parlamentului european, social-democratul german Martin Schulz, la rândul lui declară ca Tsipras îi manipulează pe greci și Syriza trebuie să facă loc unui guvern tehnocrat dacă grecii votează DA la referendum. Consecvent cu politica anti-criză din ultimii ani ar fi să-i ia locul lui Tsipras un fost angajat Goldman Sachs, acea bancă care a ajutat fostele guverne grecești să falsifice date despre deficit și datorie. Pe acolo au trecut și fostul premier tehnocrat grec Lucas Papademos, premierul tehnocrat italian Mario Monti și șeful BCE Mario Draghi (link).
Este nevoie să minți când treburile devin serioase? Nu! Όχι! Nein, nein, nein!