Nota e o convenţie. Anul ăsta ministerul educaţiei a hotărît să schimbe puţin convenţia. Cu ce ne face mai tari ideea că acum au BAC-ul jumătate din absolvenţii liceelor? Cu nimic. Aproape nimic.
Cei fără BAC sînt mînă de lucru „ieftină” şi mai bună. Vom avea un procent şi mai consistent de zilieri fără BAC. O coerenţă stranie există. După ce printr-un nou cod al muncii s-a redus la condiţia de „zilier” situaţia angajaţilor majoritari, pasul al doilea vine, iată, firesc: BAC-ul nu mai e decît pentru jumătate din cetăţenii noştri de peste 18 ani. Cînd rata de promovabilitate este mai mică de 50 %, acesta este un indiciu că sistemul examinează aberant, nu că subiecţii (fie ei profesori sau elevi) ar fi într-o stare de mare impostură.
Toţi miniştrii educaţiei au avut idei în schimbarea examenelor finale. Iată că a venit unul care a avut ideea să schimbe finalul examenelor: notele. Un cutremur cu mult mai mare.
Vorbeam de o convenţie. Tot o convenţie era şi copiatul. E uşor să-i zici “furt” fără să recunoşti probleme profunde ale sistemului. La literatura română, de exemplu, se dau subiecte mai curînd nerealiste, aiuristice, fără a urmări adevărata competenţă, ci mai curând urmărind „prinderea” elevului off side. Elevul copia pentru că nu putea rezista altfel în convenţie: nu toţi sînt destul de dispuşi sau de deştepţi să prindă şmecheria cu limbajul literar românesc. În consecinţă se copia, se întreţinea ficţiunea unei exigenţe de nivelul anilor 90. Sistemul se prefăcea că era performant, la fel şi elevul. Dacă hotărăşti să aspreşti paza la examene, atunci trebuie să şi încerci să adaptezi subiectele la un nivel mult mai realist.
Notele de anul ăsta dovedesc o lipsă completă de cunoaştere a realităţii din şcoli. Între diversele centre de putere şi învăţămîntul periferic e o ruptură totală.
Reforme pe termen lung nu nu au existat. Strategiile complexe în educaţie nu se văd. Nu văd alternative reale pentru copiii care vor să urmeze şcoli tehnice. Sînt în continuare, hulite, dispreţuite şi slab dotate.
Prin netrecerea BAC-ului se taie tocmai şansa specializării. Elevul care ia mai greu BAC-ul o să fie mult mai dificil de integrat. Ne-am tot obişnuit să spunem că nu contează diplomele. Ba contează, inclusiv în stabilirea salariului minimum pentru angajaţi. Cei care nu se descurcă să ia un examen pentru un liceu bun nu mai au practic nici o şansă de calificare: poate doar în business, unde se pricep toţi, să le iasă cîte ceva, că doar e ca la loterie.
A fost vreo mare schimbare faţă de alţi ani în învăţămîntul românesc? Nu. Subiectele, de acelaşi fel. Nu cred că elevii sînt mai proşti cu 20% (sic!) decît cei de anul trecut. S-a întărit paza în săli, asta e marea schimbare. Există o evoluţie prin pază şi protecţie. E bună ea de ceva? E bine să constatăm că medicii sînt atît de prost plătiţi încît oricum trebuie să ia şpagă? Ce-ar fi dacă am băga „poliţie” în spitale. 90% din medici ar avea cazier. Iar bolnavii s-ar încadra toţi la „dare de mită”.
Asta se întîmplă cînd un sistem vrea brusc să fie corect prin pază şi protecţie. Nu poţi înăspri condiţiile dacă nu stabileşti o regulă realistă a jocului. În ultimii 20 de ani s-au întîmplat umătoarele lucruri:
- a scăzut progresiv investiţia în învăţămînt
- s-a adîncit groapa dintre zonele sărace şi cele înstărite. Şansele unui copil sărac de a avea o educaţie serioasă au scăzut spectaculos.
- „şcoala profesională” a devenit şi mai slabă pentru că economia cu zona sa de producţie s-a dus pe apa sîmbetei. Nu s-au găsit soluţii alternative de specializare timpurie
- încă o chestie de care uită toată lumea. BAC-ului i s-a pus prea mult în cîrcă atunci cînd facultăţile de stat au devenit extrem de permisive, aproape la fel de permisive precum cele particulare: admitere cu dosar, locuri în prostie la taxă.
Reforma prin pază şi protecţie nu-i foloseşte nimănui. Obsesia înfrîngerii corupţiei fără a stabili cauzele reale ale respectivei corupţii este o obsesie mai mult decît nocivă. La fel, obsesia pentru un elitism păgubos în învăţămînt rupe destinele a mii de elevi. Nu e obligatoriu ca toată lumea să ia BAC, dar era obligatoriu ca peste 80% să aibă şansa de a merge mai departe într-o formă sau alta, măcar cu o diplomă serioasă de şcoală profesională.