În avîntul lor de a dovedi găurile academice ale procurorului general Laura Codruța Kövesi (33 de pagini Word de „coincidențe“ de formulare în lucrarea ei de doctorat, în general cunoscute sub numele de plagiat), Grupul de Investigații Politice (GIP) și Miliția Spirituală n-au dat dovadă de prea multă acribie în recuperarea surselor, dar au dat, în schimb, peste o adevărată mină de aur. Mina de aur a plagiatelor și non-citărilor într-o pleiadă de lucrări, de licență și doctorat, la universități și profiluri diferite, cu singurul numitor comun de a trata despre criminalitatea organizată. Fără să vrea, GIP et. co. au demascat o adevărată rețea de plagiere organizată, cu oameni ai legii în prim-plan.
La pagina 14 a lucrării dnei Kövesi, „acuzatorii“ găsesc paragraful: „Manifestările infracționale grave de această natură reprezintă o problemă socială complexă, ale căror modalități de manifestare şi soluționare interesează nu numai factorii instituționalizați de control judiciar (poliție, justiție, administrație), cât şi opinia publică. Crimele şi delictele comise prin violență şi corupție tind să devină deosebit de intense şi periculoase pentru stabilirea şi securitatea instituțiilor statului şi a ordinii de drept, a societății umane în general şi a indivizilor în special“, ca fiind copiat din Ion Nastas, Coruperea pasivă şi coruperea activă în reglementarea legislaţiei penale a Republicii Moldova, Teză de doctorat, Conducător ştiinţific Igor Ciobanu, Chișinău, 2010, pagina 9. Ei bine, GIP și Miliția Spirituală greșesc. Am crezut, inițial că „Asemenea de delicte şi crime comise prin violenţă şi corupţie tind să devină deosebit de intense şi periculoase pentru stabilitatea şi securitatea instituţiilor, grupurilor şi indivizilor“ (formularea are o flagrantă greșeală gramaticală, „asemenea de delicte“, care face interesant de identificat sursa primară, căci în mod sigur provine din altă structură lingvistică) îl are drept probabil autor pe Gheorghe Roghină, care și-a luat doctorat în 2008, la Facultatea de Științe Economice a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu, cu lucrarea Impactul infracționalității economice internaționale asupra dezvoltării (a se vedea site-ul doctorate.ulbs.ro), unde frazele în cauză apar la pagina 10 a rezumatului. Roghină (care pare a fi aceeași persoană cu șeful Serviciului de Ordine Publică al Poliției Covasna) e, de altfel, citat (la limita regulilor citării și fără ghilimele, însă citat) ca atare, la pagina 35, în teza de doctorat a lui Gigi Giurcan, coordonată de Pavel Abraham însuși, Terorismul cibernetic, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, 2010. (Giurcan este subcomisarul şef al Serviciului Judeţean de Informaţii şi Protecţie Internă Călăraşi).
Și aceeași frază apare, fără urme de citare și cu fix aceeași greșeală, și la Andrei Vocilă, în Corupția și crima organizată, lucrare din care GIP și Miliția Spirituală spun că Laura Codruța Kövesi a preluat alt fragment. Brașovenul Andrei Vocilă, fost expert parlamentar PNL, a fost în 2010 „acreditat să gestioneze activitatea şi instruirea profesională a poliţiştilor din România“ (conform site-ului personal), ca instructor în cadrul MAI.
Totuși, săpînd mai adînc, printre referate și lucrări de diplomă, am descoperit că m-am înșelat: delictele și crimele comise prin violență au drept autor o absolventă a între timp decedatei Școli Superioare de Jurnalistică, Cornelia Bolână, care și-a luat licența în 2003, cu lucrarea Reflectarea fenomenului de violență în presa scrisă, coordonată de Dorina Stănescu. (În prezent, Cornelia Bolână e specialist PR la CFR Călători; în sfîrșit, cineva fără conexiuni cu MAI sau Ministerul Public…) Formularea apare la pagina 8 din 95: „Reprezentînd o problemă socială, ale cărei modalităţi de manifestare şi soluţionare, interesează atât factorii de control social (poliţie, justiţie, administraţie), cît şi opinia publică, asemenea tipuri de delicte şi crime comise prin violenţă, tind să devină deosebit de intense şi deosebit de periculoase pentru stabilitatea şi securitatea instituţiilor, grupurilor; indivizilor, fiind asociate de multe ori, cu cele din crima organizată, terorism şi violenţa instituţionalizată, specifice «subculturilor» violenţei şi crimei organizate“; am aflat, astfel, și originea inutilului „de“: Roghină (sau alt intermediar) a tăiat cuvîntul „tipuri“…
*
„S-a amplificat fenomenul de atragere a minorelor, în special a celor provenite din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace materiale de subzistenţă, începîndu-se cu practicarea prostituţiei în interiorul ţării, după care s-a utilizat ameninţarea, şantajul sau violenţa pentru determinarea plecării în străinătate“, zice/ scrie Tiberiu-Constantin Medeanu în Traficul de femei, prin prisma cazuisticii din judeţul Hunedoara, în Revista de Criminologie, de Criminalistică și de Penologie, nr. 4/ 2006. (La acea dată, Medeanu era conferențiar dr., ulterior profesor, la Universitatea de Vest – unde și-a luat doctoratul L.C. Kövesi – avocat în Baroul Hunedoara, după ce se pensionase din funcția de Prim-Procuror al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Hunedoara, și autor al unui număr impresionant de cărți, de la criminologie la dreptul muncii.) Dar nu pe el zice Mugur Ciuvică ș.a. că l-ar fi plagiat dna Kövesi, ci pe anterior pomenitul Andrei Vocilă; ei bine, se pare că și el, la rîndu-i, a plagit pe altcineva (pe site-ul său, documentul datează din septembrie 2010).
Sau poate o fi adevărat ce spune Laura Codruța Kövesi, iar aceste formulări fac parte din „standardul cercetării în domeniu“, așa cum se manifestă el și la generalul în rezervă Petru Albu, în Crima organizată în perioada de tranziţie – o ameninţare majoră la adresa securităţii internaţionale, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2007: „Mai îngrijorător este faptul că, uneori în aceste activităţi, au fost antrenate minore provenite îndeosebi din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace materiale de subzistenţă, racolarea făcîndu-se, pe lîngă promiterea de cîştiguri materiale, prin şantaj şi determinarea forţată“.
Însă citatul dat de GIP e mai amplu[i], și cea mai îndepărtată referință în timp a celei de-a doua părți (pe lungul drum al site-urilor de referate) e într-o lucrare de anul II al studentului la Drept la Universitatea de Vest Timișoara (o, da!), acum consilier juridic, numit Vasile Nedin, despre care știm că a frecventat respectiva facultate în perioada 2001-2005, deci, referatul e din 2002-2003 – se coroborează cu faptul că singura trimitere bibliografică e un volum din 2001, Criminologie de Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ioniță, Editura Sylvi, București. Trei concluzii s-ar putea trage de aici: 1. copiat-copiat, dar și dl Vocilă, și dna procuror general vehiculează informații vechi de un deceniu dîndu-le drept „la zi“; 2. cineva ar trebui să facă un drum la Biblioteca Națională să afle dacă nu cumva, totuși, Sandu, Sandu și Ioniță sînt adevărații autori ai fragmentului despre traficul cu asiatici; 3. Andrei Vocilă are singura contribuție originală în tot acest trafic de informație, fraza: „Principalele ţări de origine ale persoanelor traficate sînt Bulgaria, România şi Federaţia Rusă, experţii Consiliului Europei estimînd că tendinţa creşterii numărului de victime se va menţine în ce priveşte ţara noastră şi Bulgaria“, pe care dna Kövesi n-o preia.
Revenind la generalul Albu – fost șef la Crimă Organizată în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române care în 2007 nu era doar autor publicat, ci și proaspăt numit șef la DGIPI, unde a rămas pînă în 2009 –, pe el spune GIP/ Miliția Spirituală că dna Kövesi l-a plagiat cu alt fragment[ii]. Dar pînă să-l plagieze ea, se înghesuise Cristina Vasile Mardale, doctorandă, care publica în revista Institutului de Studii de Securitate a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“, Univers strategic, anul 1, nr. 2, 2010, articolul „Criminalitatea organizată transfrontalieră – o amenințare în expansiune“, unde, fără umbră de citare, la pagina 145 a publicației, se regăsește întregul paragraf reprodus ulterior de Codruța Kövesi. În același an 2010, comisarul Mardale și-a susținut și doctoratul, la Universitatea Națională de Apărare „Carol I“.
*
Următorul citat[iii] îi e atribuit de echipa lui Mugur Ciuvică și Mihai Bumbeș, în original, Georgetei Ungureanu, în Notele de curs de Criminologie generală alcătuite „cu sprijinul și contribuția“ ei (nu se știe unde; Ungureanu predă, cu grad de profesor, la Academia de Poliție). Notele de curs nu sînt datate, iar scribd.com plasează încărcarea lor pe site în octombrie 2011. Dacă dna Kövesi și-a susținut doctoratul în decembrie 2011, ei bine, nu de pe scribd.com a copiat (durează luni de zile ca un doctorat să fie susținut propriu-zis). Putem infera că, Georgeta Ungureanu fiind cercetător criminolog de profesie și toată viața, ea n-a luat din altă parte, iar fragmentul ar putea fi identificat mai precis, într-una dintre lucrările ei publicate „oficial“ și datate corespunzător. De preferat, înainte de 2004, pentru că întregul „citat“… necitat e luat din Damian Miclea, Combaterea crimei organizate (volumul 1, Editura MAI, 2004), fără ghilimele și cu o singură trimitere, la jumătatea referinței. Pînă una-alta, el se regăsește, tale quale, și în lucrarea „Aspecte privind conceptul de crimă organizată“, publicată de Universitatea Națională de Apărare „Carol I“ în volumul patru (la paginile 66-67), dedicat „Sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională“, organizată de Centrul de Studii Strategice de Securitate și apărare pe 19-20 noiembrie 2009. Autori sînt Sorin Mihai (cel mai probabil, de la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu“, Sibiu) și Alin Pahonțu, comisar, șejul Poliției Rutiere Sibiu; acesta din urmă și-a luat în 2011 doctoratul, pe un subiect de… crimă organizată.
*
Am mai putea continua cu felul în care și Andrei Vocilă, și Laura Codruța Kövesi iau o halcă groasă din Strategia Națională de Combatere a Criminalității Organizate, un document al Guvernului României, și omit să pună vreo ghilimea, despre cum glosează cu toții în jurul unor traduceri din engleză sau cum o altă formulare a lui Damian Miclea[iv] din 2004, suficient de expresivă ca să nu poată fi o coincidență, călătorește în 2011, înainte de a ateriza la procuroarea generală, într-un articol al avocatului Niculae Gamenț-Antoniu, „Traficul de ființe umane – «o industrie extrem de profitabil㻓, publicat în nr. 2 (45), anul IX, al Revistei Curentul „Juridic“ a Universității „Petru Maior“ din Tîrgu Mureș (pagina 3 din 15, pagina 158 a revistei). O publicație academică, încadrată de CNCSIS la categoria B+, peer-reviewed… Exact articolul din care GIP și Miliția Spirituală spun că a plagiat Kövesi[v] – doar că Niculae Gamenț este el însuși un plagiator, iar fragmentul pomenit provine din Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune, realizată de un colectiv de juriști și psihologi și publicat în 2005 de Asociația Magistraților Iași și Asociația Alternative Sociale Iași.
*
Concluzii
1. Trei teze de doctorat (Gheorghe Roghină, domnul de la Chișinău, Laura Codruța Kövesi) copiază dintr-o (aceeași) lucrare de diplomă. Două fire se opresc în lucrări ale unor studenți, din rațiuni tehnice (sînt greu de găsit pe internet materiale datînd dinainte de 2001-2002), și poate ar trebui săpat mai adînc – însă există posibilitatea ca acelea să fi fost „originalele“, căci acest gen de plagiat a explodat după 2002, odată cu internetul, și e greu să găsești citate așa mici și precise răsfoind cărți pe hîrtie. Să ajungi să plagiezi, tu, doctorand, procuror general sau șef de poliție, niște studenți e mai mult decît penal…
2. Am auzit recent un banc despre un polițist care nu reușea să scrie numele străzii unde găsise un cadavru – Edgar Quinet –, iar superiorul îi zicea să-l mute atunci pe Academiei. Avem în cazul de mai sus comisari, șefi de la Ordine publică, procurori care se avîntă să se facă doctori; ba unul care lucrează la Rutieră face studii despre crima organizată. Se pare că numărul de doctori în științe din MAI îl depășește pe cel din universități. Nu e o situație care-ar trebui cercetată mai pe-ndelete?
Și da, m-aș aștepta, la acest nivel, ca dna Kövesi să nu mai de explicații, dar Ministerul Educației și universitățile în cauză să-i ia la întrebări pe polițiștii/ procurorii-doctori și pe corespunzătorii lor conducători de doctorat.
________________________
[i] „S-a amplificat fenomenul de atragere a minorelor, a celor provenite din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace materiale de subzistenţă, la practicarea prostituţiei în diverse locuri, în multe cazuri racolarea făcîndu-se prin şantaj şi determinare forţată. Principalele ţări de origine ale persoanelor traficate sînt Bulgaria, România şi Federaţia Rusă, experţii Consiliului Europei estimînd că tendinţa creşterii numărului de victime se va menţine în ce priveşte ţara noastră şi Bulgaria. Devine evidentă creşterea activităţii infracţionale a unor reţele de traficanţi care se ocupă cu trecerea ilegală prin România a unor grupuri de emigranţi din Sri Lanka, Pakistan, Bangladesh, India, care sînt racolaţi din ţările lor, pe ruta Singapore – Moscova – Chişinău, către Europa de Vest. Participanţii la filiera de introducere în România a cetăţenilor asiatici şi scoaterea lor către statele vecine înspre Vest, încasează sume mari de bani, care în unele cazuri sînt spălate prin intermediul unor firme şi agenţii particulare înfiinţate pe teritoriul României. Reţelele semnalate manifestă preocupări de a se organiza în mod clandestin şi cît mai riguros posibil, stabilind puncte de sprijin solide (imobile, firme, gazde şi oameni de încredere) în mai multe ţări aflate pe tronsonul de tranziţie, în măsură să le asigure siguranţa acestei activităţi în care se vehiculează sume enorme de bani.“
[ii] „Mutaţiile survenite în domeniul activităţii infracţionale, de la nivel naţional la cel transnaţional, au fost favorizate de o serie de factori, cum sînt: evoluţia conceptului de «spaţiu european comun», cu facilităţile ce le incumbă, care a deschis ferestre nesperate crimei organizate prin universalitatea reţelelor comunitare; sfîrşitul războiului rece, triumful democraţiei în fostele ţări socialiste şi mecanismele rudimentare care le reglementează activitatea economică; creşterea valului migraţionist către ţările dezvoltate şi constituirea de reţele pe criterii etnice, care reprezintă adevărate enclave ale criminalităţii, greu de penetrat datorită barierelor lingvistice, culturale şi mecanismelor care le guvernează activitatea; revoluţia din domeniul comunicaţiilor ce a condus la creşterea gradului de flexibilitate şi mobilitate a reţelelor infracţionale transnaţionale; liberalizarea deplasării persoanelor ca urmare a acordurilor şi înţelegerilor bi şi multilaterale dintre state etc. Nu există un model unic la organizaţiile criminale, acestea variind ca formă, norme de conduită, experienţă, specializare în activitatea infracţională, arie de operare, tactici şi mecanisme de apărare, drept pentru care şi lupta de prevenire şi combatere a acestora presupune un grad sporit de complexitate, care reclamă în mod necesar şi o cooperare interstatală.“
[iii] „Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, o treime din populaţia masculină a Chinei era consumatoare de opiu. În vederea stopării consumului de opiu, autorităţile chineze au somat pe toţi negustorii străini să-şi aducă stocurile de opiu pentru a fi distruse, englezii protestând atunci când cele 1400 tone de opiu ce le aparţineau au fost aruncate la Canton în apele fluviului. Drept consecinţă, la 4 aprilie 1840,regina Victoria a Angliei a declarat război împăratului Chinei, război pierdut de China, iar prin pacea de la Nankin în 1842, englezii obţineau insula Hong Kong, precum şi stimularea comerţului cu opiu. A urmat al doilea război al opiului (1856-1858) câştigat de francezi şi englezi, iar prin pacea de la Tianjin, China a fost obligată să legalizeze comerţul cu opiu contra unei taxe vamale, ceea ce a dus la creşterea importului, dar şi la cultivarea macului, devenind primul producător de opiu din lume, cu 100.000 de tone, în perioada 1905-1908. (3 Miclea Damian – Cunoaşterea crimei organizate, Editura Pygmalion, Ploieşti, 2001, pag. 15) Acest lucru a făcut ca opiul să se răspândească nu numai în regiune, ci şi în statele occidentale prin numărul mare de imigranţi chinezi, indieni sau filipinezi. Această perioadă a făcut să se perfecţioneze şi să se extindă organizaţiile criminale denumite triadele chinezeşti. În faţa acestei situaţii,Occidentul a interzis comerţul ilicit cu droguri prin Convenţia de la Shanghai din 1909, la care au participat S.U.A., Germania, Franţa, Marea Britanie, Iran, Portugalia, Rusia şi Cambodgia,ceea ce a constituit un început în lupta împotriva crimei organizate.“
[iv] „Prin corupţie, arma cea mai teribilă şi perfidă, crima organizată urcă spre vîrfurile societăţii, cuprinzînd instituţii vitale ale statului, sugrumînd libertatea şi independenţa acestuia, punînd în pericol siguranţa sa.“
[v] „Transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci cînd este vîndută pur şi simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să ştie sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (ex. schimbul).“