Costi Rogozanu pe VoxPublica
Proiectul de ordonanţă pentru schimbarea legea audiovizualului (vezi aici şi aici) a antagonizat rapid cîteva zone din industrie. Să vedem taberele, mizele reale şi balivernele.
Taberele interesate. Toată lumea arată imediat către Voiculescu. Prin mărirea pachetului obligatoriu must carry, prin atacul către agenţii de publicitate. Dar nu e doar Voiculescu, multe televiziuni au interesul ca statul să intervină într-o piaţă care se duce în cap şi să capete ceva mai mulţi bani din publicitate, ba chiar de la cablişti.
Cabliştii – situaţia seamănă cu lupta vplay/voyo. Cabliştii s-au obişnuit să tranzacţioneze conţinut moca. Televiziunile zic săru’mîna dacă sînt preluate de marii cablişti şi apoi iau bani de la advertiseri. Voiculescu pornise un război cu RCS pentru a obţine bani pentru retransmisie. Joacă tare. Ar fi trebuit făcut poate altfel – televiziunile ar fi trebuit să facă front comun şi să-şi negocieze împreună prezenţa pe cablu. Acum însă avem un haos în care fiecare îşi aranjează treaba.
Agenţiile de publicitate ar putea ieşi pierdute dacă vine obligativitatea unei mai mari transparenţe faţă de client. Dar nici agenţiile, nici cabliştii nu înţeleg că nu poţi călări la nesfîrşit televiziuni care produc programe, oricît de tîmpite ar fi ele, fără să ajungă la un moment de cumpănă.
Cele mai multe televiziuni sînt pe pierdere şi în stadiu avansat de prostituţie pentru audienţă facilă (redacţii mici, luptă ca-n junglă pentru 500.000 de oameni). Riscul e să rămînă un mic grup de televiziuni care să-şi împartă piaţa fără ca unele noi să mai poată să răzbată. O fi un moment normal. Cert e că tîmpeniile cu piaţa care se autoreglează au fost date peste cap. Vor un soi de ajutor de la stat şi probabil îl vor primi.Problema e că CNA a lăsat televiziunile să alunece în ilegalitate (mai ales de natură tabloidă) şi nu se arată vreo negociere dură: te ajut să te întremezi, dar îţi cer programe informative de bună calitate.
În mod normal capitalul de imagine (tv) se va bate cu capitalul “cash” (cabliştii sînt oamenii cu banii). Vom ajunge poate şi la situaţii aberante în care cabliştii îşi vor face loc cu banii pe televiziuni tocmai ca să le combată pe acestea. Şi mai amuzantă e retorica agenţiilor şi cabliştilor care evocă “norme europene”, “stat de drept” – vă sînt cunoscute poeziile? Europa şi “lumea civilizată”, argumentele supreme pentru monopolişti.
Vrea statul să ajute televiziunile? Să zicem că se deschide o perspectivă: aceea de a muta ceva mai mulţi bani dinspre agenţii şi cablişti înspre producţie? Însă aici intervine paradoxul fondurilor mari. L-aş putea exemplifica cu momente din istoria presei româneşti, dar prefer exemplul foarte recent american.
Ultima campanie electorală americană a fost specială dintr-un singur punct de vedere. A adunat cei mai mulţi bani, peste 6 miliarde de dolari (asta şi pentru că a fost permisă colectarea banilor şi în noi forme, şi mai puţin transparente). Un sfert s-au dus în reclamă electorală în presă, mai ales televiziuni şi online. În acelaşi timp, am citit mai multe articole ca niciodată despre cît de mult a coborît presa americană, despre cum s-au micşorat redacţiile şi nu mai au timp pentru fact-checking eficient. Unde s-au dus banii?
La scară mult mai mică, cam aşa se va întîmpla şi aici. Nu vor apărea mai mulţi ziarişti, nu se vor îmbunătăţi condiţii de muncă (programe făcute mai atent, sume întregi pe cartea de muncă şi alte chestiuni minimale). Nu, dar nişte bani în plus vor fi.
USL-ul e cu televiziunile şi PDL-ul e cu cabliştii şi agenţiile? Putem simplifica şi aşa dacă ne presează “polarizarea”. Dar e mai complicat, aşa cum complicată era şi bătălia pe plata conţinutului online. Avem doar un proiect. Iar bătălia cablişti- Voiculescu se poate oricînd termina cu o înţelegere păguboasă pentru consumatori: i se poate plăti lui Voiculescu un soi de taxă pentru că a ajuns la putere, iar ceea ce părea un “drept de producător” ar putea deveni un monopol. Iau cîţiva puternici cîteva avantaje şi gata.
CNA şi “politizarea”. Poate cea mai amuzantă indignare e cu pericolul de politizare a CNA. Au fost şi pînă acum ultrapolitizaţi. Au fost inexistenţi în reglementarea elementară a televiziunilor – s-au băgat în scandal doar cînd a fost cîte ceva politic la mijloc; în rest, au prosperat formele tabloidale de orice fel, fie că vorbim de televiziuni de ştiri, fie că vorbim de “generaliste”. CNA ar trebui să adune reprezentanţi din mai multe zone profesionale sau susţinute politic