Mihai Gotiu pe VoxPublica. (fragment)
Sebastian Lăzăroiu: ”Dar nu există limită în Constituţie, care să nu poată fi depăşită prin voinţa poporului, pentru că voinţa poporului a fost şi în 2003, când s-a spus stat unitar, republică… Nu există limite, dacă poporul cere spargerea lor. Adică, dacă poporul vrea ca parlamentarii să aibă imunitate doar pentru declaraţii politice, şi cred că vor în proporţie de 90%, nimic nu ne împiedică să modificăm. Dacă oamenii vor să se confişte averile celor care le-au dobândit prin infracţiuni, nimic nu ne împiedică să spargem această limită, pentru că nu este vorba despre restrângerea unui drept”.
Afirmațiile fostului consilier prezidențial, actualmente ministru al Muncii, sunt pe deplin adevărate și pe deplin false, în același timp. Într-adevăr, voința poporului poate schimba o Constituție chiar și în acele puncte în care Constituția prevede expres că nu poate fi schimbată. Un sistem de drept se bazează pe realitățile dintr-o societate la un anumit moment istoric dat. Constituția reprezintă baza, scheletul, unui sistem de drept. Acceptând că normele, morala și mentalitățile unei societăți se schimbă în timp, trebuie să accepți că și sistemele de drept (implicit și constituțiile pe care se bazează) necesită ajustări periodice.
Cu toate acestea, există anumite limite de care revizurile constituționale trebuie să țină cont. Pentru ca o voința poporului să aibă relevanță, exprimarea ei trebuie făcută în cunoștință de cauză. Atunci când răspund cu ”da” sau ”nu” unei întrebări la un referendum pe o temă constituțională, acel ”da” sau ”nu” exprimat trebuie să fie argumentat, dincolo de contextul cotidian. Modul în care a trecut unicameralul la referendumul din 2009 e cel mai recent și ilustrativ exemplu că voința poporului poate fi controlată și manipulată extrem de ușor. Pe fondul unui mesaj populist legat de reducerea numărului parlamentarilor, a primit votul poporului și reducerea numărului camerelor Parlamentului, de la două la una.
(…)
Ce nu spune domnul Lăzăroiu (și nici cei care au inventat această nouă diversiune legată de confiscarea averilor ilicite) e faptul că actualul Cod Penal prevede sancțiunea specială a confiscării bunurilor dobândite ilicit (vezi aici, în format. pdf, Codul Penal, articolul 112). Că modificarea la care, de fapt, se referă susținătorii ei propagandiști e instituția ”confiscării extinse”, așa cum e ea prevăzută în Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene, din 24 februarie 2005, care e obligatoriu de implementat și în România.
De altfel, în proiectul de Cod Penal din 2009, ”confiscarea extinsă” era prevăzută la articolul 113, care nu a mai fost însă adoptat de Parlament. Așadar, tot acest ”tam-tam” legat de modificarea Constituției în privința confiscării averilor dobândite ilicit e pur și simplu diversiune propagandistică: actuala Constituție permite adoptarea măsurii ”confiscării extinse”, ba, ținând cont de faptul că e prevăzută într-o decizie cadru a Uniunii Europene, e necesar ca aceasta să fie inclusă în Codul Penal. Pentru acest lucru e suficient însă votul Parlamentului, nu e nevoie de un referendum național.