În ultimii 30 de ani asistăm la o masivă redistribuire a venitului , în sus, către superbogați în timp ce veniturile salariaților au stagnat sau au scăzut. Această redistribuire nu a fost rezultatul natural al dinamicii pieței libere ci , a fost rezultatul unor politici deliberate pe care Parlamentele occidentale le-au adoptat cu sprijinul dreptei, a vajnicilor apărători ai pietei libere dar, și a reprezentanților ignoranți ai stîngii. Din păcate, lipsa de înțelegere a efectelor politicilor economice de către cei mai experimentați reprezentanți ai stîngii a făcut posibilă redistribuirea în sus . Măsuri care par bine stabilite în politica economică considerate legitime au , de fapt, și o față nevazută. Puțini economiști au încercat să exploreze impactul politicilor economice și să le explice publicului larg. Această lipsă a concentrării asupra subiectelor economice cruciale constituie o problemă serioasă a stîngii , a agendei progresiste. Este evident pentru orice observator al vieții politice că dreapta, conservatorii și liberalii promotorii filozofiei pieții libere au acumulat un avantaj enorm datorită controlului banilor în politică. Asaltului banilor din campaniile electorale i se adaugă controlul dreptei asupra dezbaterilor cu importanță economică. Stînga progresistă a acceptat soluțiile economice ale dreptei datorită prezentării acestora sub masca dezvoltărilor normale din piața liberă. În schimb , interesul progresiștilor , a stîngii de a proteja interesele săracilor si celor dezavantajați este interpretată ca o invitație la intervenția statului. Această diferență în abordarea politicilor economice între dreapta și stînga constituie un handicap politic real pentru progresiști. Astfel , se creează un scenariu în care progresiștii sunt percepuți ca promotorii taxării cîștigătorilor, a producătorilor de bogație în favoarea pierzătorilor și a neproductivilor. Dreapta , în schimb, este percepută ca promotoarea inovației și a efortului susținut prin muncă iar progresiștii campionii leneșilor și incompetenților. Un asemenea joc politic al percepției este pierdut totdeauna de stînga. În realitate reprezentanții dreptei, aparătorii vajnici ai liberalismului nu dau doi bani pe piața liberă, tot ce îi interesează este redistribuirea venitului către superbogați. Progresiștii greșesc, ajutînd reprezentanții dreptei să-și ascundă adevărata agendă, acuzîndu-i de extremism ideologic al pieței libere , în loc să-i atace pentru forțarea voalată a intereselor superbogaților. În ultimii 30 de ani, dreapta a restructurat economiile occidentale, legile si regulile care guverneaza piețele au fost scrise de lobbyul bogatașilor pentru a asigura o redistribuție favorabila lor. Avocații dreptei politice prezintă impunerea acestor noi reguli ca fiind rezultatul fortelor descătușate ale pieței. În aceste condiții intervenția statului de partea bogătașilor este rar necesară. Totuși, după declanșarea crizei, intervenția statului de partea bogătașilor a fost promtă. Voi prezenta cîteva dintre politicele economice esențiale scopurilor dreptei.
În timpul crizei financiare Treasury , Federal Reserve Board si ulterior BCA , BCE au dat marilor banci americane și europene trilioane de dolari sub forma de împrumuturi sub rata de interes a pieței. Această masivă intervenție în beneficiul bancherilor, shareholders si bondholders unii dintre cei mai bogați cetățeni , nu a fost percepută ca o interferența în piața liberă. Câți dintre fundamentaliștii pieței libere au s-au asociat efortului de a dezmembra bancile too-big-to-fail ?? Toata lumea a așteptat ca aceste bănci sa fie salvate de stat. In aceste condiții, investitorii au dat acestor bănci împrumuturi sub rata de interes a pieții avînd garanția statului ca acoperire. Cum este posibil ca, cei care cred în virtuțile pieței libere, să accepte ca aceste bănci să împrumute la costuri mai joase decît ceilalți competitori de pe piață ?? De fapt, liberalii vajnicii apărători ai pieței libere s-au raliat de partea băncilor too-big-to-fail, cea ce a arătat lumii că nu au nimic de a face cu devoțiunea pentru piața libera ci , mai degrabă, cu servirea intereselor celor bogați și puternici. Această dezertare de la principiile pieței libere dovedește că liberalismul apologetic al pieței libere nu este decît o fațadă în spatele căreia se ascunde scopul redistribuirii venitului produs în economie de la majoritatea populației către cei bogați !!
Legislația patentelor și copyrights este un alt exemplu unde reprezentanții dreptei susțin pe șest intervenția masivă a statului pe piața liberă. Patentele și copyrights sunt expresia politicii statului de a promova munca creativă și inovațiile. Acestea sunt concepute sa răsplăteasca inovatorii, inventatorii, muzicienii, scriitorii si alți creatori prin acordarea de monopoluri garantate de stat pentru perioade limitate, deținatorii putînd să primeasca preturi peste prețul pieței libere, justificînd investiția în muncă și talent. Monopolurile copyrights permit unor companii ca Microsoft, Apple, Disney, Sony , Samsung, Viacom etc.etc. sa vînda la prețuri mult peste preprețul real al pieței libere. Adepții pieței libere nu ar trebui sa susțină existența prelungită a acestor monopoluri ! Dar, deoarece nu este în interesul corporațiilor, principiile pieței libere sunt , din nou, abandonate de reprezentanții dreptei. De exemplu, contribuabilii americani vor plati pentru produsele farmaceutice 300 de miliarde de dolari, în loc de 30 de miliarde. Mai mult , în acest caz, Medicare programul care asigura cetatenii peste 65 de ani a fost blocat sa negocieze direct cu companiile farmaceutice, cum ar fi normal într-o piață liberă, fiind forțat să accepte preturile companiilor farmaceutice. Halal, piață liberă atunci cand Congresul american dominat de conservatori și liberali desconsideră regulile pieteței libere în favoarea corporatiștilor din industria farmaceutică.
Un alt exemplu al sfidării pieței libere de catre avocații neoliberalismului îl constituie protecția companiilor sub așa numita încorporare LLC , limited liability corporation. Corporațiile nu există în mod natural sau în piața liberă, ele sunt înregistrate si certificate de către stat. Cu alte cuvinte, statul protejază pe deținătorii companiilor împotriva plății daunelor pe care aceste companii le pot produce publicului at large.Fie ca este vorba de plata externalitaților, fie ca este vorba de poluarea aerului sau a apei, victimele acestor corporații sunt indreptățite să primească compensații pentru prejudiciul produs de companii. Cu protecția statului deținătorii acestor companii pot sa dispună de viețile sau proprietațile celor afectați fară nici o compensație pentru aceștia. Asta nu este piață libera, asta este o intervenție a statului de partea deținătorilor de companii , intervenție salutată de vajnicii liberali apărători ai pieței libere !!
Lagislația restrictivă în piața muncii este un alt exemplu strigător la cer unde, neoliberalii ignora total regulile pieței libere în favoarea bogaților și in defavoarea salariaților. Un exemplu îl constituie organizarea producției în cazul unei greve. Liderii sindicali care blochează înlocuirea muncitorilor în greva cu alți sindicaliști, prin boicot organizat , sunt pasibili de pușcărie conform legislației muncii deși, aceasta costituie o interferență indiscutabilă în mecanismul de funcționare al pieței libere.
Subvențiile din agricultură constituie un alt capitol în care neoliberalii ignoră flagrant regulile pieței libere. Faptul că asigurarea pentru producția agricola, în eventualitatea unor condiții meteorologice nefavorabile, este subvenționată de către stat, ține de natura impredictibilă a agriculturii. Dar, asigurarea a 85% din prețul produselor agricole nu mai ține de natura impredictibilă a producției agricole. Aici este vorba de intervenția statului de partea marilor deținători de agrobusiness. Anul trecut în SUA, din cauza condițiilor nefavorabile producția de soybean a fost scăzută, prețurile au fost mari , marii producători au încasat sume sporite pentru producția lor și, în plus, au primit și compensații pentru scăderea produsă de condițiile nefavorabile. Asta nu mai este piața liberă, când contribuabilii sunt nevoiți să subvenționeze agricultură făra risc pentru marii producători. Mai mult, dat fiind legislația subvențiilor marii producători agricoli își iau riscuri pentru culturi pe terenuri din afara standardelor, riscuri pe care dacă, ar fi fost neasigurați într-o adevarată piața liberă, nu și le ar fi luat pe buzunarul lor. În acest timp, Monsanto își exercită presiunea uriașă a capitalului său asupra micilor fermieri tîrîndu-i în procese costisitoare.
Un capitol deosebit de controversat îl constituie organizarea însăși a pieței libere, mai ales piețele financiare. Ultimele scandaluri legate de funcționarea acestor piețe sunt argumente net în favoarea tezei acestui articol , acea ca vajnicii apărători ai pieței libere, neoliberalii nu dau doi bani pe mecanismele pieței libere singurul lor interes fiind adoptarea unor legislații care sa favorizeze acumularea de bogăție către vârful piramidei în defavoarea muncitorilor. Deasemeni, în acest context se înscrie și deregularea legislației care asigura controlul asupra băncilor și piețelor financiare. Scandalul de pe piața capitalului din Londra unde, reprezentanți ai oligarhiei au manipulat indexul Libor, de care depinde rata de interes a împrumuturilor pentru achiziționarea caselor, este un exemplu al impactului major pe care lipsa de onestitate a piețelor o are asupra cetățenilor occidentali dependenți de aceste piețe. Actuala investigație în price fixing, în manipularea de către BP și Shell a prețului petrolului de zece ani încoace. Aflăm cu stupoare că, de fapt, prețul este dat de Price Report Agencies care iau în calcul the price bench marks stabilite voluntar de industry. Cu alte cuvinte bancheri reprezentînd industry se consultă reciproc și stabilesc prețul petrolului de care depinde o lume intreagă !! Nu cerere si ofertă pe piața liberă, ci price bench marks sunt mijloacele de price fixing. Bineînteles că, știind prețul dinainte o gramadă de inside trading a avut loc, bancheri și corporatiști și-au umplut buzunarele pe spatele celor care alimentează la pompă ! Unde este reacția vajnicilor apăratori ai sanctității pieței libere, unde este reacția liberalilor si conservatorilor din Parlamentele europene, inclusiv PE, în fața unui asemenea sacrilegiu împotriva pieții libere ?? Mai ales că acum, se constată că aceleași siluiri ale pieței libere au avut loc și pe piețele aurului și argintului, a contractelor din industria chimica etc.etc.
În concluzie, ideologia neoliberala a pieței libere nu este , în ziua de astăzi, decît o fațadă a asaltului continuu pe care oligarhia îl exercită asupra popoarelor. Nu întâmplător mass media , academia, educația,instituțiile mondiale , suprastatul european sunt monopolizate de ideologia neoliberală, deoarece reprezintă interesele oligarhiei bancar corporatiste care, sub masca liberalismului pieței libere a deturnat de 30 de ani încoace mecanismele pieței și legislațiilor statelor democratice în scopul concentrării bogației la vârf. Succesul enorm al capitalismului industrial care a produs cea mai mare acumulare de bogație din istoria lumii, ridicând standardul de trai a numeroase națiuni, acum, în epoca capitalismului financiar, este folosit cu scop ideologic pentru a masca adevărata natură prădătoarea a politicii economice a oligarhiei bancar-corporatiste. Dinamica decalajului între bogați și săraci spune totul despre direcția în care civilizația emisferei vestice se îndreaptă.