Raportul despre crimele comunismului
În 2006, Vladimir Tismăneanu și o echipă de cercetători publicau Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, o carte foarte lungă despre bilanțul a patruzeci de ani de dictatură comunistă în România (spoiler alert : comunismul a comis foarte multe crime). Un capitol se numea Politica demografică a regimului Ceaușescu. Decretul 770/1966 incriminează avortul – dar mai bine să cităm in extenso textul capitolului :
”Frecvent, femeile preferau mai degrabă să îşi rişte viaţa decât să aducă pe lume (încă) un copil, căruia nici ele şi nici familiile lor nu îi puteau oferi minimul material şi afectiv necesar. Majoritatea femeilor care au ajuns să figureze în statistica mortalităţii materne erau deja mame a mai multor copii, ceea ce a însemnat că în urma deceselor lor – cauzate în mare parte de efectele secundare ale întreruperile ilegale de sarcină – mulţi copii au rămas orfani de mamă. (Între 1966 şi 1989, 9452 de femei au fost înregistrate în statisticile privind mortalitatea maternă. Însă acest număr reprezintă o subestimare a mortalităţii materne pentru că nu include şi numărul femeilor care nu au apelat la asistenţă medicală pentru complicaţiile apărute la efectuarea avortului. De exemplu, în 1989 s-au înregistrat 169,9 decese materne la 100 000 de naşteri, ceea ce reprezenta „un număr de zece ori mai mare decât ceea ce fusese înregistrat până atunci în Europa… Dintre acestea, 87% erau cauzate de întreruperile de sarcină. Pentru majoritatea femeilor, organele de reproducere au devenit un ,,duşman interior”, iar relaţiile sexuale o experienţă terifiantă/../ Sfâşietoarea şi cutremurătoarea ironie a politicii demografice a regimului Ceauşescu a fost aceea că întreruperile ilegale de sarcină au reprezentat atât metoda principală de control al reproducerii, cât şi cauza preponderentă a mortalităţii la femeile aflate la vârsta fertilă. În timpul regimului Ceauşescu, încercările femeilor şi ale cuplurilor de a-şi controla fertilitatea prin întreruperi de sarcină, obţinute sau provocate ilegal, îi transforma efectiv în criminali şi în ţinte ale şantajului Securităţii, instituţie care specula cu abilitate temerile provocate de încălcarea legilor statului poliţienesc în care trăiau. ” (p. 510) /…/
”Dispreţul faţă de cetăţenii României, în general, şi faţă de femei, în particular, contrazicea flagrant presupusul „umanism profund” al lui Ceauşescu. Acest aşa-zis „umanism profund” era contrazis şi de maniera în care regimul a ignorat cantitatea considerabilă de date statistice şi studii care analizau efectele politicii sale demografice. În contextul unei penurii crescânde, incluzând insuficienţa căldurii, electricităţii şi mâncării, a purta un copil ridica atât probleme de ordin material, de sănătate, cât şi de ordin moral/…/ Politicile draconice ale regimului Ceauşescu servesc drept un exemplu elocvent de cum nu trebuie tratată o asemenea problemă demografică.” (p. 521).
Toate cele de mai sus sînt adevărate, reale și exacte. Cu o precizare : de prin 2007, Vladimir Tismăneanu a intrat argat la un blog de dreapta, inliniedreapta.net. Blog ținut de doctoriță greco-catolică, Anca Cernea, fiică de politician țărănist trecut prin închisorile comuniste. Anca Cernea se opune avortului, inclusiv cînd sarcina e rezultatul incestului, inclusiv cînd pune în pericol viața mamei, inclusiv cînd e rezultatul violului, inclusiv cînd fătul are malformații. Nici o ovulație fără o gestație, subliniază Anca Cernea.
Asurzitoarea tăcere a lui Vladimir Tismăneanu
Din octombrie 2015, Polonia are un guvern de dreapta conservatoare. Alegerile au fost cîștigate de partidul Prava i spraviedlivoșci – drept și dreptate – cu aproape 40 %. Prim-ministră e o femeie, Beata Szidlo, din acest partid. Încurajați de succesul electoral al dreptei conservatoare, membrii ONG-urilor catolice s-au apucat de treabă, și au strîns 400 000 de semnături pe un proiect de lege : interzicerea completă a avortului. Chiar dacă sarcina provine din incest sau viol, chiar dacă fătul are malformații, chiar dacă sarcina pune în pericol viața mamei. Anca Cernea, de la înliniedreaptă.net, plusează : era foarte bine să fie interzis complet avortul. Da.
E oportunist să condamni legile anti-avort ale dictaturii lui Ceaușescu, și să taci atunci cînd conservatorii din Polonia le propun din nou. Vladimir Tismăneanu are numeroși prieteni în Polonia, dizidenți antitotalitari ca Adam Michnik, Marek Edelman, Leszek Kolakowski, Riszard Kapuscinszki, și multe alte VIP-uri intelectuale greu de ortografiat. Și în România, și în Polonia, are încă ceva street cred. Era momentul să ia atitudine în public, să se vadă că atunci cînd critică, o face din principii, și nu din oportunism.
Acum, în octombrie 2016, iese la iveală oportunismul autorilor Raportului privind crimele comunismului. Fiindcă o condamnare morală creează răspunderi morale, care sînt permanente. Nici totalitarismul, nici intoleranța, nici brutalitatea, nici cruzimea n-au încetat odată cu decesul comunismului din Europa de est. Toate aceste rele sînt latente în firea umană și în comunitățile umane, ca herpesul, și răbufnesc la răstimpuri. Iar cei care au condamnat brutalitatea comunistă a legilor anti-avort trebuiau să condamne și brutalitatea catolică a legilor anti-avort din Polonia. Le-dugma.
Coaliția pentru familie : interzicerea căsătoriilor homosexuale e mult mai importantă decît creșterea alocațiilor pentru copii.
Coaliția pentru familie din România, o organizație conservatoare, n-a îndrăznit să propună asemenea enormități legislativului de la noi. La 200 000 de avorturi pe an, (prima și ultima oară cînd au fost numărate corect și în totalitate, în 1990) măsura riscă să fie impopulară în România. La două milioane de avorturi pe deceniu, Coaliția pentru familie nu îndrăznește să se ridice contra opiniei publice. În Polonia, cel puțin, partidul conservator de la putere a crescut alocația pe copil la 500 de zloți (522 lei). În România ea e de 84 lei, de șase ori mai mică. De ce n-a strîns Coaliția pentru familie semnături pentru creșterea alocației pentru copii ? Fiecare copil ar fi cîștigat în plus 4000 de lei pe an. Infrastructura o avea, mobilizarea exista : pentru interzicerea căsătoriei gay coaliția a strîns vreo trei milioane de semnături. Se mai nasc, de bine de rău, aproape 200 000 de copii anual în România. Explicația e următoarea : Coaliția pentru familie nu e o coaliție pentru binele copiilor și al mamelor, ci o coaliție țărănistă greco-catolică amărîtă, care vrea să cîștige puncte în opinia publică prin chestii populiste ca interzicerea căsătoriilor homosexuale. Cum anume sprijină, întărește și consolidează această interdicție familia normală, mamă-tată-copii ? Rațional, nu e nici o legătură. Sofisme se pot inventa.
Situl inliniedreaptă.net ar putea fi considerat opera unor exaltați marginali, dacă un conducător al sitului, Raoul Bostan, n-ar fi ajuns ministru pentru o scurtă perioadă. Influența politică toxică a acestor grupuscule extremiste nu trebuie subestimată.
Oricum, chiar cu legi restrîngînd drastic avortul după 1990, Polonia are aceeași natalitate ca România. Nici în România, Decretul n-a avut un prea mare efect : natalitatea crește în 1968, după care scade pînă în 1973, crește nesemnificativ în 1974, apoi scade pînă în 1983 la nivelul din 1966. În 1993, Polonia interzice avortul, România îl legalizează : pe planul natalității, diferența abia se vede și dispare complet în 1997. Interzicerea avortului în Polonia nu are nici un fel de consecințe asupra natalității. Deși populația cică catolică cică practicantă are o atitudine tranșant negativă asupra avortului, în practică însă procedează la fel ca restul țărilor est-europene. Se vede din cifre.