Un text de Ana Bazac:
Un chip plângând morții și răniții din atentatele teroriste de la Paris a fost decretat ”fotografia zilei”.
Cât de irațional, tragic și respingător e terorismul – suntem cu toții de acord. Terorismul nu poate fi justificat în nici un fel și, din punctul de vedere al oamenilor obișnuiți care sunt mereu cei care plătesc politicile iraționale ce determină terorismul, el este pretext pentru o creștere a ceea ce s-a numit terorism de stat, a reprimării oricărei opoziții de clasă, a militarismului, a xenofobiei și intoleranței ca singurele tipare permise pentru indignarea celor de jos, a războiului și mai sălbatic împotriva tuturor celor care se opun în vreun fel capitalului mondial nebun în senilitatea sa. Atentatele de la Paris sunt un pretext pentru a face legală starea de urgență a capitalismului actual – dar iată protestul sindicatului magistraților din Franța împotriva acestei legalizări, http://www.mondialisation.ca/etat-durgence-communique-du-syndicat-de-la-magistrature/5489731 – și pentru a întreține frica și isteria necesare pentru a ține populația în frâu.
Iar dacă vedem cui folosesc aceste atentate – pentru a canaliza disperarea și spiritul revoluționar spre dreapta (vezi creșterea în sondaje a partidelor de extremă-dreapta) – atunci înțelegem și care este cauza formală, în termenii lui Aristotel, (și nu doar cea eficientă, în cazul de față acțiunea directă a teroriștilor) care le explică. Este o cauză formală fără frontiere, și nu este nici o fericire că ”toate puterile” nu doar ale ”bătrânei Europe” ”s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva” terorismului. Rusia poate face parte dintr-o alianță antiteroristă, iar pericolul unui război împotriva sa poate slăbi (dar nu se stinge), dar lupta capitalului mondial pentru resurse și putere se va duce mai brutal și nemilos față de popoare interfețe și cobai, așa ca cele din Libia, Gaza, Siria, Afganistan, Yemen, Africa, Asia, America Latină. Iar escaladarea atacului împotriva Siriei – ca o consecință a masacrului din Paris – acum când implicarea Rusiei ii permite să câștige, nu este decât o tragică ilustrare a ignorării de către capital a costurilor în viața celor ce îi sunt ”de prisos”.
Capitalul din fiecare țară aproape – cu excepția eventuală a unor oaze europene ce sunt garanții ale supraviețuirii sistemului ca atare – și inclusiv cel din formidabila Americă, își distruge cu bună știință propriul popor: prin impunerea unei alimentații nesănătoase, prin zdruncinarea mediului, prin sărăcie, prin polarizare socială și prin încălcarea demnității, prin educația superficială și obscurantistă coexistentă, culmea, cu relativismul moral, prin tiparul iraționalist și pasivist al divertismenului ca substitut al problematizării existenței. Prin subvenționarea mondială a fundamentalismului religios (ca ”alternativă la comunism”) și prin înarmarea aberantă a propriei țări, a celor aliate și a celor inamice. Prin distrugerea condițiilor de trai din zonele care se opun și prin distrugerea și ghetoizarea refugiaților din acele zone. Prin voința de a continua starea de război, de a nu o opri. Prin preluarea de către partidele tradiționale a politicii dreptei extreme de izolare agresivă (http://www.paulcraigroberts.org/2015/11/14/the-matrix-extends-its-reach-paul-craig-roberts/) și ațâțarea valului de ură irațională în conștiința oamenilor: totul pentru și sub semnul ”unității naționale” ce oprește întrebările (http://www.marxist.com/france-cgt-structures-break-with-national-unity-and-reject-state-of-emergency.htm)
Cine sunt ”extremiștii” în luptă cu ”valorile democratice” (http://news.yahoo.com/paris-attacks-not-fight-between-west-islam-says-225928543.html)? Ei sunt carnea de tun și instrumentul capitalului mondial de a distruge cunoașterea și puterea unei populații ce se deșteaptă (http://america.aljazeera.com/articles/2015/11/16/boko-haram-destroyed-more-than-1000-schools-this-year-un.html): carne de tun și instrument al uneia din noile forme virulente ale fascismului. Căci fundamentalismul barbar are funcția pe care a avut-o fascismul în perioada interbelică –: dar nu este singurul care are această funcție, iar a considera că ”acum prima cerință este lupta împotriva terorismului” înseamnă o orbire chiar mai tragică decât a stângii și a așa-numitelor forțe democratice în fața fascismului.
Și nu vedem oare nici o legătură între tinerii kamikaze de astăzi și întreaga politică a acestui capital, ce reprezintă ”valorile occidentale”? Oare nu mai suntem deloc exasperați de violența explicită și implicită din ”democrația și societatea deschisă” celor mai mari abjecții? Oare am ajuns să le considerăm normale – sau eventual abateri normale de la norme –? Oare nu am înțeles deloc că mai multă violență nu distruge ci ațâță violența disperată ce, iată, are drept mijloace propriile vieți ale disperaților? Oare suntem atât de slabi de minte încât să preluăm îndemnurile negre la ură din partea unor triști pescuitori în apele tulburi ale media? Oare nu mai suntem sensibili decât la ceea ce ni se întâmplă nouă, ”europenilor”, și nu mai vedem suferințele de pe urma distrugerii Irakului, a Libiei, a Afganistanului, a Siriei, a Yemenului și a atâtor alte țări? Oare lacrimile mamelor ce își pierd acolo fiii sunt mai puțin valoroase decât lacrimile noastre?
Oare ne complacem în a vedea filme cu eroi ucigași plătiți – mereu albi atrăgători ce își câștigă pâinea luând vieți ce sunt totdeauna ale dușmanilor altora ce nu sunt niciodată puși sub semnul întrebării – și în același timp ne oripilăm în fața atentatelor fundamentaliste? De ce ucigașii plătițí din realitatea controlată de mafii susținătoare ale politicienilor respectabili ca și din filmele vitrinei occidentale pline de progres și civilizație sunt mai buni decât sinucigașii lor voluntari? De ce adrenalina produsă de primii ar fi de mai bun augur decât obida disperată a celor înfrânți și cărora nu le-a mai rămas nimic decât această obidă?
Așa de puțină minte au oamenii încât să nu înțeleagă că dacă nu sunt desființate cauzele profunde ale terorismului – și nu doar teroriștii (dar nici teroriștii nu sunt de lepădat ca mijloc de oprire a erodării puterii partidelor tradiționale, http://www.paulcraigroberts.org/2015/11/13/another-paris-false-flag-attack-paul-craig-roberts/; http://www.globalresearch.ca/confirmed-french-government-knew-extremists-before-paris-terrorist-attack/5489043) – atunci urmează doar o escaladare a terorismului și a crimei ”celor drepți”, a barbariei lor și a barbariei noastre? Iar terorismul nu va fi distrus – vezi și http://www.counterpunch.org/2015/11/16/why-states-of-emergency-and-extreme-security-measures-wont-stop-isis/) – ci va musti în continuare. Așa de cinici am ajuns încât să ne bucurăm că nesiguranța din alte părți ar face mai atrăgăotare țara noastră pentru ”investitori” și turism?
Nu putem să ne plângem morții, dacă nu îi plângem și pe ai lor: tineri frumoși și la fel de născuți din dragoste ca și noi și morții noștri.
Și nu putem doar să plângem. Nu avem voie doar să plângem. Evoluția tragică și previzibilă a actualei ordini ne îndeamnă să depășim stadiul de cor disciplinat ce doar se minunează în fața celor ce fac destinul. Într-adevăr, e timpul să ni-l asumăm (http://www.dedefensa.org/article/la-tragedie-et-le-choeur-mis-en-sourdine).