2006 – 2007 din stradă în laBomba
În 2006 un grup de studenți (Maria Drăghici, Irina Gâdiuță și Bogdan Georgescu), reuniți sub numele Inițiativa Ofensiva Generozității, au răspuns call-ului for projects pentru zona Rahova Uranus lansat de CIAC. CIAC dorea să implementeze și să dezvolte în acea zonă defavorizată proiecte culturale; astăzi urmările acelui început fiind The Ark și laBomba. Despre demersul The Ark, care a devenit o oază cool pentru ‘corporatisme’ artistice în mijlocul cartierului cred că nu e cazul să discut aici.
Totul a început de la un simplu „hai să facem ceva”. Bogdan Georgescu (regizor) și Maria Drăghici (artist vizual) s-au întâlnit, profesional, în cadrul Teatrului Desant unde colaborat la proiectul MOCAPartY, realizând împreună spectacolul de teatru XXX Cartoons, bazat pe observația și investigația de tip urban. Datorită acestui prim proiect care a decurs foarte bine, cei doi artiști au hotărât să lucreze mai departe împreună.
În momentul lansării call-ului CIAC nici Bogdan, nici Maria nu știau nimic despre Rahova, așa că au hotărât să se documenteze. Bogdan întâlnise o situație similară în cadrul unei rezidențe la New York, în cartierul Harlem. Aflat în zona Manhattan-ului, Harlem s-a dezvoltat brusc și forțat, obligând comunitățile sărace să se mute în alte părți ale orașului. Cumva, spune Bogdan, atunci i se părea o problemă similară zonei Uranus-Rahova (și nu numai), unde prin intervenția brutală a dezvoltării capitaliste a orașului, comunitățile sărace nu pot să supraviețuiască din cauza prețurilor excesive, fiind nevoite să se auto-evacueze
Proiectul a început cu o „excursie” a celor doi artiști pentru descoperirea cartierului. Au mers pe stradă discutând cu oamenii, încercând să afle care sunt problemele și ce se poate face. Bogdan își amintește cum o florăreasă de la Piața de Flori i-a îndemnat spre ghetoul Rahova, unde oamenii trăiau în cele mai mizere condiții. Realist, și-a dat seama că acolo este nevoie de mai mult decât artă și educație creativă, așa că a revenit în zona Uranus unde în vara anului 2006 a implementat împreună cu Maria Drăghici primul proiect de artă comunitară. Încercând să cunoască nevoile comunității și totodată să le ofere soluții specifice pentru problemele cu care se confruntau, tinerii artiști au organizat o serie de speaker corners și dezbateri cu reprezentanți ai autorităților, simultan dezvoltând pe baza poveștilor individuale ale oamenilor din cartier un spectacol și o instalație video. Rahova non-stop, un proiect tangaProject -spectacol în 25 de ore- a fost realizat de 5 regizori (Miruna Dinu, Bogdan Georgescu, Vera Ion, Ioana Păun și David Schwartz) și 5 dramaturgi (Ioana Blănaru, Andrei Ioniță, Radu Răileanu, Paul Dunca și Selma Dragoș), prelucrând poveștile personale ale comunității. Atelierele de pregătire s-au desfăşurat într-un cort de armată, head-quarter al proiectului, iar spectacolul în sine a fost jucat în cinci locaţii diferite din cartier. Tot acolo, în părculețul botezat de artiști Va urma, a fost proiectată instalația video Harta sensibilă care documenta spațiile în care oamenii din zonă locuiau, așteptând să fie la un moment dat evacuați.
Unii dintre artiști s-au apropiat de comunitatea oamenilor de aici și au hotărât să continue activitățile culturale și comunitare în zonă. De la curățat parcul sau plantat copaci, aceștia menținut o relație permanentă de prietenie creativă cu oamenii din comunitate, încercând totodată să-i ajute în măsura posibilului. Au continuat să organizeze dezbateri cu autoritățile locale, să aducă poveștile evacuaților în media, să însoțească oamenii la primărie (unde de cele mai multe ori singuri nu erau primiți) etc. Treptat locatarii s-au apropiat de grupul artistic, implicându-se deschis tot mai mult și în proiecte culturale și educative.
În 2007 a urmat Construiește-ți comunitatea, proiect mastodont care implica mai multe resurse umane creative, toți mobilizați în scopul identificării unor mijloace pentru ameliorarea problemelor oamenilor și în același timp facilitându-le accesul la cultură. În cadrul acestui proiect au fost dezvoltate primele ateliere creative cu copii, coordonate de Irina Gâdiuță (regizor), în urma cărora s-a format grupul muzical Biluna Jam Session. Irina spune că o miză împlinită a proiectului a fost să-i învețe pe copii să lucreze împreună, fiecare dintre ei fiind într-un fel indispensabil, indiferent dacă este talentat sau nu. Activitățile Biluna continuă și în prezent.
Înainte de finalizarea proiectului Construiește-ți comunitatea, domnul Marian Eremia, unul dintre „liderii” comunității, i-a invitat pe artiști să-și desfășoare activitățile în incinta fostei discoteci laBomba (al cărei proprietar era), care din acel moment a fost transformată în Centrul Comunitar pentru Educație Creativă și Artă Activă, păstrând și numele fostei discoteci de cartier.
2007-2011 – Artă comunitară și educație creativă într-o comunitate închegată
De la sfârșitul anului 2007 și până în prezent s-au desfășurat în spațiul laBomba o serie de evenimente culturale care au implicat permanent comunitatea Rahova-Uranus. Alături de proiectele care își propuneau să dezvolte constant oamenii, s-a urmărit permanent prezentarea în exterior a problemelor cu care se confruntă acești oameni: sărăcia, discriminarea, apropierea evacuărilor: frica permanentă că vor ajunge în stradă. Lipsiți de cea mai elementară formă de protecție socială, oamenii au identificat în artiști deopotrivă niște prieteni cât și legătura cu posibilele surse de rezolvare ale problemelor. Teoretic, demersul artei comunitare, a atras prin intermediul mijloacele de comunicare în masă atenția asupra problemelor cu care acești oameni se confruntă. Dar schimbările, minore, au fost doar de suprafață. Spre exemplu, Bogdan își amintește cum R.E.B.U. strângea gunoiul doar în apropierea evenimentelor culturale unde urma să vină presa…
Așadar, deși unele schimbări au fost, cele care țin de implicarea autorităților statului au rămas minore și de suprafață. Practic artiștii au suplinit în toată această perioadă o funcție care aparține de drept (constituțional) statului român: accesul oamenilor la educație și cultură, implicându-se de cele mai multe ori și în problemele sociale mult mai grave cu care se confrunta comunitatea.
Primul Centru de acest fel din România, laBomba, ar fi putut să devină un centru-resursă, model pentru implementarea unor demersuri similare și în alte locații autohtone. O încercare în acest sens aparține tot Inițiativei Ofensiva Generozității care prin proiectul Turneu la țară (2009) a încercat punctual în mai multe localități din România o reconversie a Căminului cultural în centru de artă comunitară. Proiectul a devenit funcțional până când „a picat guvernul și totul s-a dus de râpă. Am discutat la Minister, le-am prezentat ce am reușit să facem noi, era nevoie de o intervenție minimă, dar după ce s-au arătat interesați s-a schimbat sistemul și totul a fost abandonat” (Bogdan Georgescu).
Folosind metodele descoperite în perioada lucrului cu comunitatea din zona Rahova-Uranus, Bogdan a articulat în 2011 proiectul Casa Poporului, împreună cu deținuții Penitenciarului de maximă siguranță de la Craiova.
Paralel cu încercarea de-a implementa metodele artei active în alte locații, mai mulți artiști au continuat să dezvolte permanent programe și proiecte culturale în cadrul comunității din Rahova. Ateliere de dramaturgie și educație creativă, muzică, dans, desen, documentare, jurnalism, dezbateri comunitare au fost organizate în mod constant în laBomba, fiecare finalizându-se cu evenimente organizate de comunitate împreună cu artiștii pentru public (ex. Născut în Rahova, Parada femeilor evacuate sau Ziua cartierului). Iar exemplele despre ce s-a făcut în Rahova pot continua, incluzând chiar prezenta reprezentaților Centrului la conferințe, seminarii, ateliere sau dezbateri internaționale.
Iulie 2011 – Fără sprijin, înapoi în stradă
În ciuda acestui efort particular, individual, susținut de-a lungul a cinci ani, în luna iulie 2011 Centrul Comunitar pentru Educație Creativă și Artă Activă, a fost închis în urma unui ordin de evacuare. laBomba a ajuns un model, o istorie? Atât Bogdan Georgescu și Irina Gâdiuță cât și mulți alți artiști și voluntari sunt dispuși să lucreze în continuare cu oamenii în stradă. „It’s just KEEP ON GOING! Cel mai important lucru este că suntem împreună”, a precizat Maria Drăghici. Își vor continua activitatea evacuați, în condițiile date de un stat care nu doar că își uită cetățenii, dar atunci când își amintește de ei este aproape de implicit că urmează un dezastru. La un moment dat, Bogdan Georgescu afirma ușor ironic: „am trăit multe împreună, inclusiv evacuarea”. Iar mai grav decât expulzarea din spațiul propriu-zis al Centrului este segregarea unei comunități defavorizate care va ajunge mai devreme sau mai târziu pe drumuri (deja pe strada Sabinelor o familie doarme pe stradă). Cu resursele care le-au mai rămas în perioada iulie-septembrie 2011, membrii comunității Uranus-Rahova împreună cu artiștii și voluntarii proiectului vor construi o formă de protest prin artă.
Evacuarea
Ultima zi în care artiștii și comunitatea au avut voie să intre în centru a fost 23 iulie 2011, conform ordinului de evacuare. Cum s-a ajuns aici și de ce? Posibilitățile și variantele sunt multiple. Un fapt de-a dreptul hilar, dincolo de orice speculație legată de afaceri imobiliare este dosarul retrocedării acestui spațiu, dosar plin de inexactități, erori și… falsuri. Drepturile litigioase au fost cumpărate de o firmă de avocatură, care a „jucat” de cele mai multe ori murdar în acest caz. Piesa de teatru Faceți loc! (de Mihaela Michailov, regia David Schwartz) a documentat procesul precum și situația oamenilor aduși în situația de-a fi aruncați cvasi-ilegal în stradă.
Chiar dacă arta în general are puterea de-a schimba foarte puțin situația atât de dificilă a comunităților, în acest caz pe lângă faptul că le-au ameliorat existența zilnică, artiștii au reușit să aducă în sfera publică problemele oamenilor. Rămâne de văzut ce se va întâmpla mai departe. Pentru că, vorba lui Perjovschi, în acest caz au călcat de Bomba!
N.B. Semnificativă este atitudinea unora vizavi de comunitatea de acolo: mai devreme am ajuns împreună cu Irina (fotograful cu care lucrez) la Centru. Eu discutam cu oamenii, timp în care Irina făcea poze. La un moment dat o mașină de poliție oprește în dreptul ei și polițistul îi spune ʺaveți grijă la aparat, domnișoarăʺ. O aluzie evidentă la romii cu care stăteam la povești în fața centrului!
Material documentar realizat pe baza discuțiilor cu Marian Eremia, Bogdan Georgescu, Irina Gâdiuță, David Schwartz și cu câțiva membrii ai comunității din zona Uranus-Rahova