Dincolo de zumzetul discuţiilor despre scutul antirachetă şi succesul diplomatic al întîlnirii Băsescu-Obama, cîteva detalii care nu trebuie să scape:
Întîlnirea de zilele astea cu americanii, e interesantă colateral, în veşnica sa dimensiune de business. Anul acesta au tot început să apară în presa românească articole, date statistice, prezentări despre gazul de şist. Unele de-a dreptul publicitare, despre cît de tari sînt americanii. (vezi aici). Asta combinată cu ce mari rezerve de gaz avem noi şi bulgarii. Însă discuţia despre exploatare trebuie făcută extrem de prudent. Scandalul Roşia Montană este mic copil pe lîngă ce-ar putea să iasă cu astfel de exploatări: hidrofracturarea afectează grav mediul, e nevoie de cantităţi uriaşe de apă, sînt riscuri grave (Franţa a demarat procesul de interzicere a acestui tip de exploatare).
Au fost ştiri despre acordarea de licenţe pentru exploatarea în România a acestui tip de gaze. Trei companii sînt “pioniere”: Chevron, Mol şi Avere Energy. Alexandru Pătruţi, preşedintele ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) spune despre riscurile serioase de mediu că “sînt vorbe” şi ne arată iarăşi SUA, un model de exploatare a gazelor de şist. Are dreptate, sînt multe vorbe, documentare serioase despre efectul acestor exploatări. Pe de altă parte, companiile de exploatare de acest tip în SUA şi Canada au beneficiat de un tratament guvernamental extrem de special – nici acum nu se ştie de exemplu exact ce substanţe chimice folosesc în exploatare (mai mult, aici). Folosirea unor cantităţi uriaşe de apă şi poluarea implicită, iarăşi, doar vorbe.
Aşadar, în loc de extaz, ar trebui să vedem cît ne costă întîlnirile astea americane extraordinare. Detaliu important:
Acest interes a fost dovedit chiar in cadrul discutiilor americano-romane de marti. Potrivit unui comunicat al Ministerului Afacerilor Externe, ministrul Teodor Baconschi a discutat cu secretarul de stat american Hillary Clinton despre posibilitatea implicarii Statelor Unite in oferirea de expertiza pentru proiecte comune in domeniul exploatarii gazului de sist.
Interesul american este mare in conditiile in care compania Chevron doreste sa faca explorari pe doua perimetre din estul tarii. “Explicit sunt doua perimetre concesionate de Chevron”, insa pentru demararea lucrarilor de explorare trebuie aprobate acordurile prin hotarare de Guvern. “Nu stiu cand se va intampla acest lucru”, a precizat Patruti. (sursa)
După etapa “mână de lucru ieftină”, România vrea cu orice preţ să se evidenţieze şi în domeniul teritoriu-pentru-exploatare-neconvenţională. Iar asta are o legătură cu “ultraamericanismul” ca singură politică externă şi politică publică mainstream a României.
Scutul e un detaliu (da, un paradox) pe lîngă liniile de business şi politice pe care le deschid aceste întîlniri fetişizate cu politicienii de vîrf americani.
Şi aş mai spune ceva. S-a tot vorbit despre autorii acestui succes diplomatic. Să fie MAE? Să fie serviciile secrete? Ipoteza unei vizite de lobby afacerist e exclusă. Deşi avem experinţe mişto cu alte mişcări politico-afaceriste făcute şi de alte guverne din România. Ba chiar se pot face liste lungi de diplomaţie cu banul jos şi în epoca Năstase, şi în ce-a urmat.