Notă: Persoana intervievată, Constantin B., își reprezintă fratele în litigiul pe care acesta îl are cu Piraeus Bank, al cărei client este de aproape cinci ani.
Vladimir Borțun: Când a devenit fratele dvs. client al Piraeus Bank?
Constantin B.: În iulie 2008, fratele meu, care locuiește în Iași, a contactat filiala locală a celor de la Piraeus Bank şi a contractat un credit de nevoi personale fără ipotecă. Se numea credit de nevoi personale cu „happy end” („final fericit”), adică avea o dobândă de 11,25% în primele două treimi, iar la final, în ultima treime a creditului, dobânda scădea. Dobânda era stabilită în funcție de evoluţia pieţei financiar-bancare, ceea ce rezulta într-o lipsă de transparență contractuală şi permitea băncii oricând să comită abuzuri. Împrumutul a fost de 20.000 de franci elvețieni (CHF), iar banca a adăugat un comision de acordare, şi acela netransparent, în valoare de 5% din credit, așa că i-au mai dat pe hârtie încă 1.080 CHF, bani pe care, după cum am zis, nu i-a văzut şi care au dus la majorarea creditului la 21.080 CHF şi, implicit, la majorarea dobânzii lunare și la returnarea acestor bani „virtuali”.
VB: Ce a urmat?
CB: După șase luni, a primit o înștiințare acasă că, având în vedere condițiile de pe piața financiară și dat fiind acel articol netransparent prevăzut în contract, i se mărește dobânda de la 11,25% la 12% începând cu 1 ianuarie 2009.
VB: Ce a făcut fratele dvs.?
CB: A început o corespondență pe e-mail cu banca timp de un an, însă nu a rezolvat nimic. Prin martie 2010, a apelat la mine, știind că am studii juridice. Fiind vorba de fratele meu, am sărit să-l ajut. Am studiat legislația vreo două luni și am făcut o plângere la bancă. Am fost şi eu de bună-credinţă şi am zis să discut mai întâi cu banca. Mi-au răspuns același lucru, că acea prevedere din contract le permite să mărească dobânda. Am fost perseverent şi am trimis lună de lună câte o sesizare, cred că vreo 40-50 din 2009 până în prezent, prin care am tot încercat să ni se transparentizeze relaţia contractuală. Am ajuns la acest număr pentru că tu-i întrebi de ceva, iar ei îți răspund altceva, cu totul pe lângă subiect.
VB: Ce ați făcut la început, când ați văzut că vă dau răspunsuri evazive?
CB: În mai 2010, am făcut plângere la CJPC Iaşi [Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi – VB]. Cei de la CJPC Iași s-au dus în control la ei, după care am primit răspuns că plângerea noastră a fost soluționată favorabil, că s-a ajuns la o înţelegere amiabilă, în sensul că banca a revenit asupra deciziei majorării dobânzii și s-a returnat clientului suma de 210 CHF, reprezentând mărirea dobânzii.
VB: Deci se rezolvase problema?
CB: Nu, pentru că eu doream o dobândă transparentă, pentru a nu mai exista astfel de situaţii, de măriri abuzive. Din 27 decembrie 2008, intrase în vigoare OUG 174 [ – VB], iar conform articolului 9 indice 3 alineat 1 litera g, dobânda trebuia să aibă în compunere un indice de referință independent de voința furnizorului de servicii bancare, iar singurul indice de referință este, evident, moneda în care te-ai împrumutat, adică francul elvețian în cazul de față. Voiam ca această prevedere din OUG 174/2008 să se aplice și în cazul fratelui meu, voiam ca dobânda să fie transparentă şi să fluctueze în funcție de indicele de referinţă Libor CHF, nu de voința băncii.
VB: Și cum ați procedat în acest sens?
CB: M-am plâns din nou la CJPC Iași şi am avut norocul ca un comisar nou angajat să îmi dea dreptate în totalitate pentru cele trei nereguli sesizate: 1. că banca avea obligaţia de a include în compunerea dobânzii un indice de referință independent de voința sa după intrarea în vigoare a OUG 174/2008, aşa cum prevede şi contractul, că se va aplica orice nouă prevedere legislativă; 2. că banca introdusese un nou comision, de administrare a contului, care nu fusese implementat ca urmare a obligativităţii impuse de vreun act normativ, aşa cum tot ne spunea banca, și care tot creștea; și 3. că banca refuzase să răspundă sesizărilor noastre, în cele 30 de zile impuse de prevederile art. 42 din OUG 50/2010.
Și pentru că indicele de referinţă CHF scăzuse pe parcurs până la minime istorice, dobânda ar fi trebuit să coboare sub dobânda fixată de bancă, cu aproximativ 2,7 puncte procentuale, ceea ce însemna că trebuia să fie cu o treime mai mică decât dobânda iniţială, deci aveam de primit bani.
VB: Așadar, banca greșise de două ori, când a mărit dobânda şi când a introdus un nou comision de administrare cont?
CB: Da, exact. Rezumând, nu numai că nu procedaseră corect când măriseră dobânda de la 11,25% la 12%, ci ar fi trebuit, odată cu OUG 174/2008, să o scadă sub 11,25%, în conformitate cu evoluția indicelui CHF, care scăzuse, și nu în conformitate cu voința băncii. Mai mult decât atât, după cum a văzut şi CJPC Iaşi, există în contract o prevedere care stipulează că orice act normativ nou apărut se va aplica şi acestui credit. De asemenea, am constatat ulterior că şi Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la obligativitatea implementării prevederilor acestui act normativ creditelor aflate în derulare. Cât privește noul comision de administrare a contului, acesta a fost introdus abuziv, căci nu a existat în contract şi nici nu a fost impus de vreun act normativ, aşa cum a statuat şi instanţa de judecată.
VB: Ce a făcut CJPC Iaşi, mai concret?
CB: A încheiat un proces verbal prin care a amendat banca cu 10.000 RON. Având această posibilitate, banca a plătit jumătate din amendă în 48 de ore, însă a atacat în instanță procesul verbal. Asta se întâmpla în decembrie 2010. S-au dat termene peste termene, pentru că banca cerea mereu încă un termen ca să aducă nu-știu-ce act, deși n-au adus niciodată ceva concret. Totul a fost pentru a o lungi cât mai mult. Până la urmă, după aproximativ un an, am câștigat la Judecătorie, prin toamna lui 2011. Și-au schimbat avocatul și au făcut recurs, dar au pierdut și recursul, în martie 2012. Apoi, și-au schimbat din nou avocatul și au mers pe cale extraordinară, și anume pe revizuirea recursului, refuzând iniţial să pună în aplicare prevederile procesului verbal, deși în urma recursului hotărârea devenise definitivă şi irevocabilă. Au pierdut și această ultimă cale, în noiembrie 2012. În toate etapele procesului am fost alături de fratele meu şi l-am reprezentat în instanţe.
VB: Și ce ați făcut mai departe?
CB: Revin şi arăt că, după s-a terminat recursul, începând cu luna martie 2012, am insistat şi am adus la cunoștință băncii că a pierdut și că trebuie să pună în aplicare cele incluse în procesul verbal al CJPC Iaşi, ceea ce însemna, printre altele, că aveau să ne dea înapoi suma de 1853 CHF, chiar după calculele puse de ei la dispoziţie, prin faptul că trebuia recalculată dobânda începând cu 27.12.2008, data intrării în vigoare a OUG 174/2008. Acum, cum au calculat ei? La un credit, avem așa: soldul, care reprezintă banii împrumutați și care scade pe măsură ce plătești din principal; principalul, pe care-l plătești lună de lună și ți se taie din sold, după cum am zis; și dobânda, care e mereu mai mică deoarece se aplică la sold, care este permanent în descreştere. Principalul plus dobânda egal rata lunară. Când plătești o dobândă mai mare, plăteşti un principal mai mic şi invers. Ei ce au făcut? Ei bine, din 1853 CHF cât ne datorau, ne-au dat efectiv în mână 789 CHF și ne-au spus că restul ni l-au returnat prin faptul că ne-au actualizat atât principalul, cât și soldul cu câte 532 CHF. Dar soldul s-a actualizat – adică
a scăzut – automat în momentul în care ai plătit principalul! În momentul în care ne-au luat 532 CHF şi i-au scăzut din principal – căci era normal să se producă acest lucru ca urmare a recalculării creditului cu o dobândă mai mică – a scăzut implicit și soldul cu 532 CHF – e practic aceeași operație, sunt aceiași 532 CHF. Numai că ei i-au luat ca fiind două sume diferite și au pretins că ne-au dat astfel 1064 CHF, când de fapt ne-au dat doar 532 CHF. Au făcut o dublă impunere. Așadar, au să ne dea înapoi încă 532 CHF. Și nu pot să cred că nu ştiu să socotească, ei stăpâni în ale calculelor, ci că e vorba de hoție!
VB: Cum ați reacționat când aţi văzut că nu ies calculele?
CB: Le-am făcut mai multe plângeri, în care le arătam că nu știu să socotească, dar n-au vrut să stea la discuții, spunând că ăsta e punctul lor de vedere, pe care și-l mențin. Am vorbit cu economiști, care și-au făcut cruce, ziceau că nu-i adevărat ce se întâmplă, la ce abuz asistă. M-am dus la București și am făcut plângere la sediul central, dar n-au vrut să discute şi m-au trimis la Iași. M-am dus şi la sucursala din Iași și le-am zis că doresc să facem calculele împreună, însă am rămas stupefiat când am constatat că directoarea de-acolo nu știa să socotească. A chemat o colegă care, după ce a calculat, s-a înroșit toată. S-a înroșit și directoarea, dar nu că ar fi înțeles. Când am revenit după câteva zile la acea colegă care făcuse calculele, mi-a zis că n-a putut să doarmă noaptea și că a refăcut calculele de nu știu câte ori şi că iese tot ca mine, că am dreptate. Apoi mi s-a zis că, dacă nu vrea Centrala, ele nu au ce face.
VB: În afară de faptul că v-a dat înapoi doar o parte din bani, a luat banca vreuna dintre măsurile cuprinse în procesul verbal întocmit de CJPC Iaşi și validat de instanța judecătorească?
CB: Nu. În ce privește acel comision de administrare a contului, cu toate că a fost scos, iar banca ne-a returnat banii pe el, după numai două luni l-a băgat la loc. Pentru că iar începusem cu sesizările, l-a scos și ne-a restituit banii, însă a mai procedat astfel încă de câteva ori. Am extrase de cont care probează acest lucru, precum şi foarte multă documentaţie care probează, în general, abuzurile repetate la care am fost supuşi şi la care mă refer.
VB: Nu puteţi demara procedura executării silite împotriva băncii pentru a recupera prejudiciul suferit?
CB: Nu, pentru că decizia favorabilă pe care o avem acum nu poate fi investită cu titlu executoriu, așa că trebuie să mergem în instanță ca să obținem acest lucru. Doar un nou proces poate elimina clauzele abuzive din contract, astfel încât să devină un contract cu adevărat transparent. Dar nici de acest lucru nu putem fi convinşi, căci aşa cum a fost introdus comisionul de administrare cont fără nicio bază contractuală sau legală, după cum a văzut şi instanţa, aşa poate banca să introducă oricând orice comision sau cost după bunul plac şi astfel să ajungi iar în instanţă ca să arăţi şi să elimini abuzurile, iar după finalizarea procesului banca iar poate introduce noi costuri. Am constatat că cine a intrat în joc cu această bancă, va avea numai de pierdut şi suferit.
La câteva luni după ce a fost mărită abuziv dobânda, după cum spuneam, fratele meu a primit o adresă din partea băncii prin care i se aducea la cunoştinţă că ar trebui să fie mulţumit de faptul că Piraeus este printre puţinele bănci de pe piaţă care nu percepe niciun alt cost, cu excepţia dobânzii. Şi s-a văzut acest lucru după un an, când au introdus ilegal acel comision de administrare cont.
VB: Dar CJPC Iaşi ce părere are de nerespectarea dispoziţiilor incluse în procesul verbal?
CB: Am sesizat recent instituţia şi sunt curios să văd ce va zice de faptul că dispoziţiile trasate de ei prin acel proces verbal de constatare a contravenţiei nu au fost respectate. Ar trebui şi chiar ar putea să aplice amenzi mai mari sau chiar să solicite BNR închiderea acelei filiale din Iaşi. Angajaţii lor au toate prerogativele conferite de lege de a solicita şi a li se pune la dispoziţie documentele de care ar avea nevoie şi pe care nouă banca refuză să ni le pună la dispoziţie pentru a proba noul abuz.
VB: În afară de ce ați spus până acum, ce mai reproșați băncii?
CB: Fratele meu a avut surpriza să constate acum o lună, după ce a fost la o altă bancă pentru a face un nou credit, că a fost refuzat din cauza faptului că, în iunie 2012, Piraeus i-a plătit şi închis creditul, din care mai avea de achitat aproximativ 14.000 CHF, și i-a deschis, fără acordul lui, un nou credit denumit „credit simplu”, ce are cu totul alte caracteristici. Deci, practic, după cum am primit recent şi de la Biroul de credite, el figurează cu un credit nou, creditul vechi apărând ca stins și achitat în totalitate. E un alt abuz! E un contract nou, pe care cineva l-a semnat, în numele său, în anumite condiții! Cum îmi deschizi mie un credit fără acordul meu?! E cel mai grav lucru, mai grav decât faptul că te fură! E vorba de săvârşirea unor infracţiuni, cea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” și cea de „uz de fals”, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 290 şi 291 din Codul penal. Așa că, fără discuţie, vom face plângere penală, pe cale separată, sau poate chiar şi ANPC va sesiza organele abilitate.
VB: Oare ce ar avea banca de câștigat făcând un astfel de abuz?
CB: E o nebuloasă. E ceva ce nu vom afla poate nici în instanță, căci nu ni se va pune nimic la dispoziţie, după cum ni s-a întâmplat şi în trecut. Dar vom avea posibilitatea de a cere şi obţine daune morale în instanţa civilă de judecată. Iar dacă va fi probat că e şi faptă penală, atunci să fie traşi la răspundere angajaţii care se fac vinovaţi sau chiar să răspundă Piraeus ca persoană juridică, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu aproximativ 2 ani cu o altă bancă.
VB: Credeți că există o complicitate între instituțiile publice abilitate și bănci?
CB: Da, categoric, dar nu 100%, căci mai sunt unii funcţionari prin țară care-și mai fac treaba. La Iași am avut o excepție, un om care a contrazis ce spuseseră colegii lui și ne-a dat dreptate întru totul, încheind acel proces verbal de constatare a contravenţiei împotriva băncii, validat apoi și în instanță. Despre juristul care a reprezentat ANPC în instanţă în zecile de procese câştigate împotriva practicilor abuzive ale băncilor şi ale altor operatori economici am înţeles că a fost promovat şi a ajuns şeful CJPC Iaşi. Toată stima pentru astfel de oameni oneşti.
VB: Aveţi vreun sfat pentru cei care au luat credite la Piraeus Bank?
CB: Da. Cei care au făcut refinanţări să îşi verifice graficele de rambursare. S-ar putea să aibă surpriza să vadă că, la prima rată plătită după începutul refinanţării, nu le-a fost actualizat soldul cu suma plătită ca principal la rata anterioară. Deci le-au fost furaţi nişte bani, căci pleacă de la un sold mai mare, neactualizat. Au păţit acest lucru mai mulţi prieteni de-ai mei şi sunt convins că se procedează astfel cu mulți dintre clienţii care fac refinanţări.
VB: În încheiere, care credeţi că e cel mai mare abuz la care aţi asistat?
CB: După cum v-am zis, cea mai mare nelămurire cu care rămân e următoarea: cum îşi permite o bancă să comită abuzuri, ba mai mult, infracţiuni, și anume să-i facă unui client un nou contract de credit fără a avea semnătura acestuia, adică fără acordul său?
Iunie 2013