Dragoș Dodu: Cum arată condițiile de lucru în firmă?
Angajat Impression Graphics: Dificile, toxice. Sunt tipărite afișe publicitare, sunt folosite tot felul de vopsele. În proces ies aburi care dăunează respirației. Nu-ți dai seama de asta din prima, dar, în timp, te resimți. E și mai clar când se adună luni sau ani.
DD: Câte ore are ziua de lucru?
AI: 8 ore, teoretic. În practică sunt 8 jumate. Se lucrează de obicei în 2 ture, uneori și în 3 ture, care să acopere 24 de ore. Dar tura de bază este cea de la 9 la 18, cu 2 pauze de 10 minute și o pauză mai lungă, de juma’ de oră, pentru masă. Pauzele astea nu ajungi să le iei întregi, așa că rezultă ziua de lucru de 8 ore jumate. Asta înseamnă 10 ore de lucru în plus, pe lună, calculând 20 de zile lucrătoare pe lună.
DD: Vi se cere să lucrați și în plus?
AI: Da, cum să nu. Conducerea vrea să mai lucrăm 1 – 2 ore pe zi când apar urgențe, fapt des întâlnit, dar mai vrea să lucrăm și în week-end.
DD: Cât de des?
AI: Aproape în fiecare săptămână. Măcar sâmbăta, dacă nu și duminica.
DD: Vi se dau zile libere la schimb?
AI: Dacă ai mare nevoie, da.
DD: Cum adică, nu e ceva normal?
AI: Nu. Normal pentru conducere e să muncești, nu să ai zile libere.
DD: Primiți ceva în schimb pentru orele suplimentare?
AI: Aici apar complicațiile. Cele zece ore în plus pe lună rezultate din jumătatea de oră suplimentară cotidiană nu sunt calculate deloc. Orele suplimentare muncite în timpul săptămânii și în week-end sunt calculate. Conducerea ne-a spus că ele trebuie plătite în termen de 90 de zile de la data când au fost muncite, numai că tot întârzie s-o facă. Dau ei niște bani, dar niciodată toți.
DD: Care-i motivul?
AI: Te fură la calcule, îți spun că nu s-au adunat atâtea ore, de fapt. Am încercat de câteva ori să pun de acord calculele mele cu ale lor. Niciodată nu sunt de acord cu tine până la capăt, dar e posibil să admită că mai trebuie să rotunjească numărul de ore suplimentare muncite. Decizia finală în privința asta le aparține.
DD: Înțeleg că obții doar o parte din banii pe aceste ore.
AI: Da. Îți spun că-ți pot da o parte acum, o alta în viitor. Urmează amânări și alte înșelări la calcule.
DD: Asta se întâmplă curent? Pare să fie o tactică.
AI: Da, cred că-i o strategie. Trageri de timp, amânări, măsluiri. Probabil mizează pe faptul c-o să obosești, c-o să te saturi să te duci să-i tot întrebi de orele suplimentare, c-o să uiți. De regulă, cam asta se întâmplă.
DD: Dacă insiști să-ți ceri drepturile?
AI: Se arată agasați. „Ai venit să muncești sau să ne bați la cap? Dacă nu-ți convine, A4 și acasă.”
DD: Ce-i aia A4 aici?
AI: Foaia de demisie semnată de tine.
DD: Spor de toxicitate există?
AI: Nu.
DD: S-a îmbolnăvit cineva până acum din cauza condițiilor de lucru?
AI: Da, un coleg. A primit concediu medical, câteva zile. Măcar atât.
DD: Iar salariul cât e?
AI: 1100 de lei.
DD: Mare.
AI: Foarte. Mă lăfăi în bani.
DD: Sindicat există?
AI: Nu.
DD: Ați încercat să vă coalizați? Vorbesc de tine și de colegi.
AI: Am vorbit noi ceva la câte o băută. Dar n-a ieșit nimic. La un suc sau o bere, colegii sunt ca niște zmei. La serviciu, pauză. Cauza cred că e frica. Sunt intimidați de conducere. Eu cred că presiunea pusă de conducere pe angajați, stresul întreținut de ea, abuzurile pe care le comite au ceva în comun cu obiceiuri ale Securității dinainte de ’89. Acționarul român al firmei chiar s-a lăudat c-a lucrat în Securitate.
DD: Există un acționar român. Cine deține majoritatea acțiunilor?
AI: Un belgian. Mă întreb dacă el știe ce se întâmplă la firma din România. Cred că nu. Altfel n-ar fi arătat așa treaba.
DD: Crezi că dacă belgianul ar fi mai implicat, situația ar fi mai bună pentru angajați?
AI: Clar. Niște colegi au fost la specializare în Belgia. Muncitorii din Belgia s-au arătat mirați că românii lucrează 8 ore în condiții toxice, ei nu lucrează atât. Noi printăm 500 de metri pătrați de material pe tură, ei, 150. Acolo e altfel. La noi dacă te plângi că-s condițiile prea rele, ți se răspunde că „proștii nu mor, se schimbă”.
DD: Proștii fiind angajații.
AI: Bineînțeles. Un coleg a mers odată mai departe, a depus plângere la ITM, Inspectoratul Teritorial al Muncii, legat de condițiile de lucru și de felul cum înțelege să se comporte conducerea. Probabil că a vrut să tragă un semnal de alarmă pentru toți.
DD: L-au sprijinit colegii?
AI: Nu, din păcate a rămas singur. Conducerea s-a înțeles repede cu ITM-ul, aceia au plecat cu zâmbetul pe buze. Nemulțumitul a fost chemat apoi de patronat și întrebat: „Ei, ai rezolvat ceva?”. Îți dai seama că nu s-a schimbat nimic.
DD: A rezultat că patronatul asigură condiții de lucru bune.
AI: Da. Eventual și că problema nu e la condițiile de lucru, ci la angajați, care visează la cai verzi pe pereți. Pentru conducere, vizita ITM-ului a fost o bagatelă. Sau o ocazie ca să întărească legăturile cu organele de control ale statului.
DD: Cu colegul care a făcut plângere la ITM ce s-a întâmplat?
AI: După un timp a fost dat afară.
DD: Iar restul colegilor ce părere au despre toată povestea asta?
AI: Se distrează pe seama ei. Ei cred c-a fost un fraier; n-a înțeles cum merg lucrurile și a crezut că poate schimba ceva cu o reclamație. Eu cred că făcea ceva pentru toți.
DD: Crezi că firma la care lucrezi funcționează capitalist?
AI: Într-un fel. Dar cred că problema e la acționarul român. Dacă belgianul ar deține 100%, poate că alta ar fi treaba. Capitalismul de la noi și rădăcinile sale comuniste sunt problema.
[1] Compania face parte din grupul Impression Global, care deţine la nivel mondial 34 de birouri comerciale şi 15 unităţi de producţie. Estima o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro în 2007 (http://www.zf.ro/companii/afaceri-de-5-5-milioane-de-euro-din-afise-publicitare-3319842/). În 2012, cifra de afaceri a fost de 6.741.727 lei (http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1314470/).