In locul unui final complezent si lipsit de spirit critic, ii pregateste lui Mihalcea un tur de forta. Un maraton de statement-uri. Prefera sa sondeze starea de spirit a celor care activeaza in mai multe domenii carora Farid, prin corpul lui Mihalcea, le-a scris urmatoarele:
Dragi colegi, prieteni si colaboratori,
In primul rand va rog sa-mi iertati impolitetea de a trimite un mesaj colectiv si nu unul individual adresat fiecaruia dintre dumneavoastra. Ma aflu la finalul contractului de director al CNDB si in prezent se desfasoara procedura de evaluare a activitatii din cei 5 ani (2006-2010). Dupa cum multi dintre dumneavoastra stiu, nu doresc sa prelungesc contractul, iar acest lucru presupune ca activitatea mea sa se incheie la finalul acestui an. Probabil ca toate procedurile pana la organizarea concursului pentru ocuparea postului vor mai dura cateva luni. Chiar daca va fi sa mai lucrez pentru CNDB cateva luni pana la ocuparea postului de catre altcineva, consider ca activitatea mea se incheie la finalul lunii decembrie 2010.
O evaluare onesta si realista a celor intamplate timp de 5 ani la CNDB necesita timp de reflectie si ceva distanta. De aceea, nu-mi propun sa trag linie acum si sa va invit la un bilant sau la o trecere in revista pripita si lipsita de spirit critic. M-am gandit insa la o incheiere de alta natura. Doresc sa va invit la formularea unei interventii personale, la expunerea unui statement prin care sa adresati public ceea ce considerati necesar/urgent/relevant astazi, in contextul in care va situati si activati. Nu e necesar nici un link catre eventuala relatie pe care ati avut-o cu CNDB. Poate sa fie orice altceva legat de ceea ce va traverseaza si va preocupa astazi, legat de gandurile si dorintele/sperantele voastre, legat de pozitia dumneavoastra in contextul social sau orice altceva considerati necesar sa adresati/comunicati. Ma intereseaza un continut pe care vreti sa-l scoateti la suprafata, in orice forma (text, imagine, sunet, actiune, miscare…). Serios, grav, ludic sau oricum considerati potrivit. Realist sau fictional, construit sau improvizat.
Pozitia mea?
Consider ca suntem, in general, intr-un proces foarte ambiguu si complex fiindu-ne din ce in ce mai greu sa distingem intre multitudinea de informatii/evenimente, aspecte, influente, cauze, efecte, nuante si tonuri. In acest context mi se pare din ce in ce mai dificil sa inteleg eu insumi ce fel de prezenta/atitudine este ceruta/necesara. Am devenit oarecum sceptic in privinta pozitiei radicale a artistului si a rolului sau de activist care, ca s-o citez pe Daria Ghiu – manipuleaza „sub acoperirea” puterii, puterea insasi. Chiar poate, oare? Si ce mai inseamna radical astazi? Intrebarile si necunoscutele mele nu se termina aici, insa pentru moment ma opresc asupra unui lucru. Ceea ce simt si cred din ce in ce mai puternic de ceva vreme incoace este ca nu mai este timp. Ca “nu ne mai putem permitem s-o ardem aiurea”. Insa, totodata, nu ma vad pe baricade, cu steagul in dinti pana cand ies la pensie. De aceea nu mai inteleg ce este necesar, in afara unui singur lucru. Ma obsedeaza de ceva vreme cuvantul intensificare. Mi se pare mai necesar ca oricand (oricat de romantica, inadecvata sau/si naiva v-ar parea viziunea mea) sa plonjam in noi si sa scoatem la suprafata ceea ce avem mai fragil, mai personal, mai subiectiv. Sa opunem toate acestea lumii care ne vrea fit, functionali, drepti si sexy. Sau nu?!?
Sunt curios care sunt dilemele, starile si convingerile voastre, apele tulburi sau limpezi prin care treceti. Sunt curios care va sunt renuntarile, suspiciunile, ratarile si teritoriile confortabile sau cele riscante si incontrolabile.
Ca urmare, m-as bucura foarte tare daca veti accepta sa luati parte la o seara in care sa deveniti transparenti: sambata 11 decembrie, de la ora 18.00.
Deoarece vad seara respectiva ca pe o succesiune de interventii aproape legate, dar cu pregatirile tehnice de rigoare la vedere (ca la “Miercurea lejera”), este nevoie ca interventia dumneavoastra sa fie de maximum 5-10 minute si sa necesite minimum de pregatire si implicare la nivel tehnic/logistic. Avand in vedere continutul si numarul mare de participanti/invitati s-ar putea ca seara sa se prelungeasca destul de mult. Fara sa vreau, m-am dus cu gandul la “Woodstock of Political Thinking”, conceptul colegilor nostri de la Tanzquartier Wien. Doar ca i-as spune “Woodstock of Personal Thinking in Public Spaces” desi, cu siguranta, nu acesta va fi titlul.
Din cate imi dau seama scriind aceste randuri incoerente, cred ca doresc o seara in care sa prezentam public reactiile/pozitiile seismografelor care sunteti in acest peisaj. Nu va invit insa pe baricade de pe o pozitie transanta. Nu va invit sa scrutam realitatea cu un ochi intransigent. Va invit sa iesim din carapace, sa ne expunem, pentru a ocupa spatiul public si cu altceva decat cu delirurile, enormitatile si mizeriile zilei.
Deoarece lucrurile se vor petrece in sala Ronda a CNDB, deci “pe scena”, va invit sa luati in considerare (sau nu!) latura performativa a interventiei dumneavoastra.
Din punct de vedere logistic puteti miza pe 3 video-proiectoare, 2 ecrane, 4 microfoane, amplificator si 4 boxe, 1 CD-player si un platou aflat sub lumina reflectoarelor.
Pentru a putea avansa, astept confirmarea prezentei dumneavoastra in cel mai scurt timp posibil, chiar daca nu stiti inca ceea ce vreti sa faceti si cum sa formulati. Va multumesc!
Cu cele mai bune ganduri,
Mihai Mihalcea
Au confirmat/Participa:
Vava Ştefanescu, Alina Mungiu Pippidi, Costi Rogozanu, Alexandra Pirici, Cristi Puiu, Cristina Modreanu, Eduard Gabia, Dan Perjovschi, Florin Buhuceanu, Razvan Mazilu, Alexandru Solomon, Cristian Theodor Popescu, Ana Catalina Gubandru, Adrian Schiop, Iuliana Vilsan, Oana Stoica, Mitoş Micleuşanu, Gabor Iancu, Mihaela Michailov, Vasile Ernu, Florin Flueraş, Elena Vladareanu, Adriana Gheorghe, Manuel Pelmuş, Iulia Popovici, Vera Ion & Sorin Poama, Iuliana Stoianescu, Paul Dunca, Ion Dumitrescu, Madalina Dan, Gianina Carbunariu, Irinel Anghel, Sanda Agalides, Farid Fairuz.