Oamenii protestează în stradă împotriva exploatării gazelor de şist nu sunt numai la Bârlad sau în Bulgaria, ci şi la Pittsburgh, într-un oraş care altădată era centrul Pennsylvaniei industriale. Gazele de şist rămân – indiferent de țara în care sunt exploatate- o metodă de a scoate bani din piatră seacă cum bine zice zicala. Faptul că oameni obişnuiți din altfel liniştita Pennsylvanie sau din liniştitul Bârlad trebuie să iasă în stradă nu este un lucru întâmplător.
Photo 1. Proteste împotriva exploatării gazelor de şist în Pittsburgh, Pennsylvania
Phyllis Scherrer, candidatul Socialist Equality Party (link aici http://socialequality.com/ ) pentru funcția de vicepreşedinte al Statelor Unite s-a născut în Pittsburgh, într-o familie de muncitori, şi este acum profesoară, observând de-a lungul carierei cum finanțarea pentru şcolile publice din zonă se reducea tot mai mult. Phyllis Scherrer a devenit troțkistă nu numai prin apartenența (din 1984) la Liga Muncitorilor, devenită mai târziu Socialist Equality Party, ci şi în urma călătoriilor în Europa. Ascultând-o pe Scherrer, am înțeles cât de important este contactul dintre oameni de nații diferite, care altfel ar fi înrăiți unii împotriva altora: „americanii” de rând nu sunt într-o poziție mai bună decât locuitorii Bârladului- de multe ori dreptul lor de a protesta este mai limitat decât în România, într-o țară care la nivel oficial ține lecții despre democrație.
Troțkismul reuşeşte să explice de ce putem vedea un arc între Pennsylvania şi Moldova, dincolo de prezența companiei multinaționale Chevron. Mai mult, discursul lui Phyllis Scherer pune într-o lumină mai clară experiența protestelor de la Bucureşti din ianuarie 2012.
Pe 29 Martie Phyllis Scherrer s-a întâlnit cu studenți de la Universitatea din Pittsburgh şi cu oameni obişnuiți din oraş. Venind în grabă de la aeroport după o întâlnire cu studenții din Ithaca , Scherrer şi-a început prezentarea direct şi la obiect, perfect conştientă de motivele pentru care oamenii sunt în sală. Austeritatea se simte în Pittsburgh, de la gropile care amintesc de Bucureşti la tăieri de transport public. După discurs, auzeam tinerii din sală vorbindu-i lui Scherrer despre presiunea de a-ți asculta părinții stresați de propriile slujbe predicându-ți despre nevoia de a te agăța cu dinții de un job.
Photo 2. Phyllis Scherrer
Photo 3. Phyllis Scherrer discutând cu studenții
Phyllis Scherrer a trecut însă uşor peste lucrurile evidente şi a început să le vorbească oamenilor despre ce nu aud în campanie: cum dispute ridicole despre contracepție şi avort maschează faptul că America se pregăteşte pentru un potențial conflict armat cu Iranul, conflict de dimensiuni ce ar presupune mobilizarea în America. Întrebând publicul ce ar căuta SUA în Iran, Scherrer aude răspunsurile evidente: petrol, piețe de desfacere noi pentru corporații, Israel. Legând aceste idei atât de evidente pentru publicul american, Scherrer explică logica troțkistă a războiului ca produs al capitalismului național în căutare de noi piețe, materii prime şi sfere de influență.
Ceea ce probabil susprinde publicul este atacul lui Scherrer la adresa lui Obama şi a partidului Democrat. Scherrer critică perpetuarea metodelor nedemocratice moştenite de la Bush, reprimarea violentă a mişcărilor de protest, lipsa de sancțiuni împotriva bancherilor care au provocat criza, perpetuarea discursului militarist. În subsidiar, Scherrer vorbeşte despre stânga burgheză care s-a instalat confortabil în poziții academice şi administrative feministe, identity politics şi “Black studies” şi despre liderii sindicali foarte bine plătiți care au acceptat slujbe în administrație. O doamnă din public se întreabă : “Isn’t Obama trying to promote socialism? He’s not for the people either I guess”. (“Dar nu vrea Obama să aducă socialismul? Înseamnă că nu e nici el cu poporul”)
Dincolo de campania pentru alegerile prezidențiale, munca lui Phyllis Scherrer şi a Socialist Equality Party constă în a discuta cu oamenii, a educa, a organiza comitete care să lupte pentru păstrarea serviciilor publice, de la transport în comun la educație, în a organiza muncitorii abandonați de sindicalişti corupți, citiți aici.
Mesajul lui Scherrer este clar: sistemul politic american nu reprezintă săracii şi muncitorii, iar Obama, în ciuda popularității sale, face foarte puțin împotriva sistemului care a condus la actuala criză şi la pauperizarea muncitorului american.
Aş fi vrut să îi explic lui Phyllis Scherrer mai multe despre ce bătaie de joc de reprezentare a muncitorilor şi a săracilor fac oameni ca Mazăre cu parada lui Che Guevara sau în ce fel este Robert Negoiță social democrat sau cum Victor Ponta ar fi fost fluierat dacă ar fi venit în Piața Universității în ianuarie 2012.
Scherrer ştia deja aceste lucruri, vorbind cu convingere despre cum mişcările de protest pe care le-am văzut în ultimii ani „ are foreshadowing the struggles that are coming”.
Cunoscând-o pe Phyllis Scherrer la final i-am spus că sunt din România. Un om din grup a reacționat: “Another hijacked Revolution” (“Altă revoluție deturnată”) şi îl auzeam cum continua să vorbească cu cineva : “privatizations…Mafia…”. M-am abținut să le spun “Nici nu ştiți câtă dreptate aveți” pentru că aveau tonul că ştiau câtă dreptate aveau.
