„If I Was a Rich Girl”: Rolul și reprezentarea femeilor în cadrul publicității pentru companiile de jocuri de noroc

Introducere – câteva considerente generale și metodologice

Pe parcursul ultimilor câțiva ani, criza dependenței de jocuri de noroc s-a acutizat în România: atât în ce privește cifrele foarte mari de pariori și jucători problematici (estimați la cca. 100.000 de persoane¹), cât și în răspândirea din ce în ce mai mare în spațiul public a locațiilor de joc dedicate și a reclamelor pentru serviciile acestora. Deși acutizarea acestei crize a atras după sine varii propuneri legislative gândite pentru a o curma², companiile cele mai mari din acest domeniu nu doar că se află în continuă creștere, ci caută în mod activ să-și extindă baza de consumatori din ce în ce mai mult – un fapt reflectat de campaniile lor de publicitate. 

Companiile de jocuri de noroc se numără printre primii 5 investitori în publicitatea TV din România³, ceea ce, în primele luni ale anului 2022, a însemnat difuzarea a aproape 475.000 de reclame la jocuri de noroc.⁴ Popularitatea acestor reclame este exacerbată de faptul că nu puține staruri autohtone aleg să își asocieze imaginea cu jocurile de noroc. Dacă persoanele publice, liderii de opinie și influencerii din reclamele pentru jocurile de noroc sunt adesea sportivi (precum Ilie Dumitrescu și Gheorghe Hagi), femeile care apar în aceste reclame tind să vină din aria entertainment-ului, precum cântărețele Laura Petrescu și Ruby, actrița Theo Rose, sau prezentatoarele TV Daniela Crudu, Bianca Drăgușanu și Ramona Olaru⁵. 

Un proiect de lege care prevede interzicerea acestor tipuri de reclame a trecut de Senatul României în luna martie 2023⁶, însă a rămas blocat în tot acest răstimp în Camera Deputaților, forul legislativ decizional pentru asemenea proiecte, unde varii amendamente au limitat duritatea abordării sale⁷; proiectul de lege prevede și restricționarea mai drastică a orelor în care aceste reclame pot fi difuzate. Totodată, proiectul de lege (care, în primă instanță, viza o interzicere totală a acestor tipuri de reclame) punctează că „interzicerea promovării audiovizuale a activităţilor de jocuri de noroc va avea un impact negativ asupra veniturilor bugetare, fiind preconizată o scădere semnificativă a taxelor şi impozitelor colectate la Bugetul de Stat în mod direct (…) şi în mod indirect, fiind afectate deopotrivă veniturile companiilor care desfăşoară activităţi conexe (companiile de publicitate, staţii de televiziune etc.⁸)” – fapt ce atestă suplimentar amploarea acestui fenomen.

Textul de față își propune să sondeze în adâncimea unui nou sub-fenomen în cadrul mai amplei probleme a proliferării serviciilor de pariuri și jocuri de noroc: orientarea companiilor către un nou market, anume cel al jucătoarelor de gen feminin⁹. Având în vedere că jocurile de noroc și pariurile au fost îndelung privite ca o activitate cu un profil masculinizat – fapt susținut, de altfel, și de statisticile demografice realizate asupra jucătorilor –, această „inovație” reprezintă o noutate îngrijorătoare, în contextul crizei jucătorilor dependenți, fiindcă aceste campanii au potențialul de a aprofunda fenomenul prin deschiderea către un areal demografic care, în momentul de față, înregistrează rate mult mai scăzute de dependență – anume, cel feminin.¹⁰ Totodată, ceea ce predispune clienții de gen masculin să apeleze la jocurile de noroc este o oarecare acceptabilitate socială în ce privește asumarea de riscuri, în vreme ce ipostaza de gen „tradițională” a femeilor îndeamnă într-o direcție opusă: un comportament „precaut”, „prudent”, ce presupune „aversiunea față de activități riscante”. (Această tensiune între predispozițiile psihologice și sociale tipice condițiilor patriarhale în care trăiesc femeile și anumite mize grosso-modo „feministe” trebuie reținută atunci când ne gândim la felul în care companiile de pariuri își construiesc strategia retorică în cadrul campaniilor care țintesc un public feminin.) Se estimează că în jur de 7% din populația feminină a României a jucat sau pariat în decursul anului 2015-2016 (în comparație cu 25% din bărbați¹¹); dar având în vedere vechimea acestui set de date, putem presupune că acestea nu mai corespund în totalitate cu situația reală.

Cu toate acestea, multe dintre studiile efectuate asupra femeilor care au asemenea dependențe ne spun că, în ciuda faptului că mult mai puține femei joacă, acestea sunt predispuse să dezvolte o adicție față de aceste jocuri mult mai repede decât bărbații. (Convers, acestea par și să își dea seama mai devreme decât ei de faptul că au dezvoltat o atitudine problematică față de gambling.¹²). „Femeile par să dezvolte adicția la jocurile de noroc mai repede decât bărbații în parte din cauza diferențelor în motivațiile lor emoționale și a tiparelor de joc,” susține Viorel Roman, psihoterapeut cu experiență în tratarea adicțiilor și director executiv al asociației Aliat. Totodată, acestea resimt mai multă stigmă socială decât bărbații – acesta fiind „unul din motivele pentru care nu solicită tratament specializat”.

„Femeile sunt mai susceptibile să utilizeze jocurile de noroc ca o modalitate de a scăpa de stres, depresie sau singurătate, o utilizare emoțională care poate accelera dependența, în timp ce bărbații sunt mai predispuși să joace pentru senzația de risc și adrenalina asociată, ceea ce poate însemna că dependența lor se dezvoltă într-un ritm diferit. Femeile tind să înceapă să joace mai târziu în viață decât bărbații, dar odată ce încep progresează mai rapid spre comportamente problematice legate de jocurile de șansă. De asemenea, femeile preferă adesea tipuri de jocuri de noroc care sunt mai solitare și repetitive, cum ar fi jocurile la slot machine, iar acest tip de jocuri poate contribui la o progresie mai rapidă a dependenței la femei.” 

Despre pacientele pe care le-a tratat de asemenea tipuri de adicții, tratament care presupune „schimbări structurale ale modului în care gândesc, simt, se comportă și procesează”, Roman spune că acestea „colaborează foarte bine în cadrul tratamentului, sunt foarte receptive și progresează mai repede decât bărbații în cadrul procesului de recuperare [deși] intră mai greu în tratament/terapie.” „În spatele adicțiilor femeilor se regăsesc adeseori experiențe traumatice complexe, sau comorbidități de sănătate mintală,” conchide acesta.

Evident, putem presupune că asemenea informații sunt nu doar disponibile, ci și cunoscute companiilor de jocuri de noroc.¹³ Ca atare, orice analiză a acestui domeniu trebuie să pornească de la următoarea prezumție: companiile de pariuri cunosc toate aceste lucruri despre psihologia utilizatorilor, tendințele psiho-emoționale ce caracterizează, în general, indivizii de genuri diferite, cât mai ales felul în care aceștia ajung să dezvolte un consum problematic. Totodată, putem presupune că ele sunt conștiente de felul în care o societate profund patriarhală, cu roluri de gen și cu un proces de „genizare” rigid al indivizilor, poate influența deciziile de consum ale unei persoane, ergo, că aceste companii se folosesc în mod conștient de aceste date în momentul în care își construiesc strategiile și campaniile de marketing, capitalizând de pe urma acestor puncte „slabe” pentru a atrage cât mai mulți clienți/cliente.

Care este „profilul” jucătoarei de noroc cu adicție, vulnerabilă în fața unor asemenea tipuri de campanii? „Procentul femeilor care apelează la tratament pentru gambling este destul de mic și este greu să construim un profil precis din datele pe care le avem,” spune Viorel Roman. „Dar vedem că femeile cu istoric de tulburări psihologice sunt mai vulnerabile: depresie, anxietate sau tulburări de personalitate, cum ar fi cea borderline, alături de femeile care se confruntă cu stres semnificativ, precum probleme financiare sau stres la locul de munca, femeile fără suport sau vârstnicele singure, cât și femeile cu istoric de abuz fizic, emoțional și alte experiențe traumatice, dar și femeile pensionare sau casnice, dacă se simt plictisite sau subapreciate, pot găsi în gambling o formă de divertisment.”

Însă nu doar potențialul extinderii acestei crize a dependenței către un public feminin este extrem de îngrijorător în această situație – un alt aspect alarmant al acestei noi turnuri constă maniera în care aceste campanii își aproprie un discurs (fals-)feminist, (fals-)emancipatoriu prin care să atragă acest segment de public. Căutând totodată să-și „spele imaginea” de ocupație masculină și patriarhală, al cărui trecut publicitar a fost marcat de reprezentări extrem de misogine, sexualizante și obiectificatoare ale femeilor, aceste companii „vând” utilizatoarelor serviciile proprii drept o manieră prin care acestea își pot obține independența financiară, poziționându-le în retorica lor drept femei „puternice”. În definitiv, trebuie spus că aceste campanii sunt structurate împrejurul unei condiții elementare, care, în economia lor discursivă, este postulată drept un „sine-înțeles”, o condiție sui-generis, manufacturând astfel consimțământul publicului său țintă: anume, inferioritatea și inegalitatea economică a femeilor în cadrul societății patriarhale. Iar dacă liniile cadrulului retoric sunt trasate astfel, gambling-ul poate fi cu ușurință echivalat cu un soi de acțiune feministă: o manieră prin care femeile își câștigă propriile venituri și, odată cu acestea, un soi de drept de-a se autodetermina economic, ele nemaifiind dependente (în acest sens) de o figură masculină.

Totodată, trebuie remarcat faptul că o parte dintre aceste campanii sunt gândite pentru a „recruta” jucătoare online: o manieră prin care se de-teritorializează aceste activități, astfel devenind appealing pentru femei – care s-ar fi putut simți inconfortabil, sau chiar amenințate să pășească într-un spațiu dominat de prezență masculină precum cel al locațiilor fizice, cât și mult mai ușor stigmatizate de acest fapt. Mai mult decât atât, jocurile de noroc online (denumite „la distanță” în legislație) pot provoca dependență mult mai ușor decât cele „tradiționale” (idem), in-situ, ceea ce înseamnă că o potențială jucătoare (a cărei predispoziție este deja de a dezvolta mult mai repede o dependență decât bărbații) este expusă mult mai mult pericolului de-a dezvolta o adicție.¹⁴ 

Înainte să începem, voi descrie câteva dintre considerentele metodologice din spatele acestui text – care nu are pretenția de a fi un studiu complet exhaustiv, ci mai degrabă o analiză menită să ilumineze tendințele principale din spatele acestui fenomen particular, atât în ce privește (re)orientarea discursivă a acestor campanii de-a lungul ultimilor ani, cât și să privească puțin înspre felul în care această retorică este construită în laboratoarele de marketing ale companiilor de pariuri. În acest sens, în cele ce urmează voi dedica câteva pagini analizării reprezentării feminine în reclamele pentru pariuri și cazinouri – atât în reclamele „clasice”, dedicate unui public codat drept masculin, cât și în cele „noi”, girate către un public codat drept feminin – precum și modul în care aceste reclame abordează funcția lor primară, anume cea de-a atrage (noi) utilizatori ai serviciilor de jocuri de noroc. 

Ulterior, voi analiza o mărturie a unei persoane care a contribuit la crearea câtorva campanii publicitare orientate către un public feminin, pentru a înțelege cum (și dacă) aceste campanii se raportează la noțiunea de feminism, emancipare feminină și feminitate, dar și la sentimentele lor față de la faptul (contradictoriu) că acestea contribuiau astfel la propagarea un fenomen cu efecte extrem de grave la nivel social și individual.

Câteva date relevante referitoare la context și comportamentul femeilor în contextul jocurilor de noroc:

• România este printre primele cinci țări europene cu cea mai mare pondere de jocuri de noroc online, formele predominante de joc fiind pariurile, urmate de jocurile de cazino: ruletă, poker, slot machines ș.a.m.d.¹⁵
• Industria jocurilor de noroc este un mare contributor la bugetul de stat al României, cu sume colectate de aproximativ 600 de milioane de euro anual.¹⁶
• În 2022, românii au cheltuit 11,7 miliarde de lei (2,4 miliarde de euro) pe jocuri de noroc și pariuri, o creștere de 15% față de anul anterior.
• Doar 7% dintre femeile din România au jucat jocuri de noroc în ultimul an, comparativ cu 25% dintre bărbați.¹⁷
• 0,1% dintre femei sunt identificate ca jucătoare cu probleme, un procent semnificativ mai mic decât cel al bărbaților (1,2%).¹⁸
• 3,5% dintre femei sunt expuse riscului de a dezvolta probleme legate de jocurile de noroc, comparativ cu 7,7% dintre bărbați.¹⁹
• Femeile pot dezvolta adicția față de jocuri de noroc mult mai repede decât bărbații.²⁰
• Factorii principali de risc și comorbidități:²¹
  • proveniența dintr-un mediu precar economic și traiul în zone defavorizate
  • apartenența la grupuri minoritare (dpdv. etnic sau religios)
  • lipsa educației formale
  • șomajul
  • un nivel ridicat al credințelor iraționale (mai ales în cazul adolescenților)
  • alte adicții (tutun, alcool, droguri etc.)
  • afecțiuni de sănătate mintală (tulburări de dispoziție și/sau personalitate, depresie, anxietate)
  • experiențe traumatice
  • stresul
  • prezența altor jucători în mediul familial
  • proveniența dintr-o familie monoparentală
  • normalizarea jocurilor de noroc în societate
  • utilizarea serviciilor online de jocuri de noroc (fapt datorat mecanismelor specifice mediului, ducând la rate de 5 ori mai mari de adicție – și care face ca orientarea publicității destinate femeilor către acest tip de joc să fie cu atât mai problematică).

„Daniela te așteaptă”: sexualizarea tradițională a figurii feminine în reclamele românești

Pentru a putea înțelege acest fenomen recent, trebuie însă privit și către istoricul său în ce privește reprezentarea figurilor feminine – una preponderent sexualizantă, obiectificatoare, în care femeile devin accesorii vizuale, care simbolizează fie o instanță care atrage un potențial utilizator către locația de joc (ori serviciul online), fie una care este atrasă de către o figură masculină datorită câștigurilor (potențiale) realizate prin intermediul jocurilor. Iar acest istoric este derivat dintr-un mai mare context al publicității românești post-1989, abundent în reprezentări stereotipale și sexualizante ale femeilor.

O resursă excelentă în ce privește istoricul profund misogin al reclamelor audiovizuale din România o reprezintă Catalogul Reclamelor Ofensatoare, coordonat de Oana Băluță și publicat în anul 2012 la Editura Maiko. Deși scris într-un registru relativ „pop”, în care o sumă de reclame (arondate unui domeniu specific) sunt descrise în termeni plastici și ulterior comentate într-un registru sarcastic, volumul trasează un teritoriu vast în care se înscriu reprezentările stereotipale ale rolurilor de gen din România: de la tipologii de produse care se înscriu cu ușurință în arealul domestic patriarhal (Îngrijire, Lucrări în casă, Frumusețe, Produse de curățenie) până la domenii a căror legătură cu tipare stereotipice ale feminității nu sunt evidente la prima vedere (Mass-media, Campanii sociale, Produse bancare și financiare, Comunicații). Acestea din urmă reprezintă, desigur, un punct de interes pentru o cercetare precum cea de față fiindcă acestea operează cu alt soi de adevăruri manufacturate despre genul și identitatea feminină decât cele din prima categorie – și voi cita mai jos câteva exemple elocvente:

1. O reclamă pentru revista „de femei” TABU – în care sloganul „tot ceea ce îți place să citești” este asociat cu dietele, implanturi pentru sâni și… locuri de parcare. (p. 20-21)

2. Un insert online care face reclamă unei publicații tip tabloid, în care un cititor masculin citește respectivul ziar lângă două femei care se încaieră (p. 19)

3. Un afiș pentru o campanie de prevenție a cancerului la sân, în care decolteul unei femei este asociat cu ascensiunea ei pe scara ierarhică a jobului său (p. 59)

4. O campanie ce îndeamnă la alimentație sănătoasă, în care mâncarea gătită de o femeie este transformată în culpă față de moartea timpurie a soțului ei (p. 60)

5. O reclamă la un fond de investiții, în care figura feminină puternic sexualizată este echivalată cu o posesie (p. 64)

6. Un clip la o companie de asigurări auto, în care „șoferițele” dintr-un „accident” sunt două femei îmbrăcate sumar, care sar pe mingi de yoga (p. 66)

7. O suită de reclame despre varii tipuri de asigurări oferite de o bancă, în care femeile apar exclusiv în ipostaza de-a fi întreținute de un bărbat (p. 63)

De ce anume sunt aceste reclame relevante cercetării de față? Dintr-un motiv destul de simplu: ele schițează un portret general al unui mediu publicitar a cărui abordare a reprezentării feminine este profund înrădăcinată în stereotipuri misogine și obiectificatoare, chiar și când produsele care sunt promovate în aceste reclame nu comportă o legătură directă cu arealul „tradițional” al feminității. Mai degrabă, o observație se impune despre felul în care aceste reclame operează cu precepte patriarhale, care pornesc de la premiza de la sine înțeleasă a inegalității rolurilor de gen în societate și, ca atare, a inechității economice, laborale și sociale a genurilor, bref, domenii (văzute drept) masculinizate și orientate către un privitor asemenea: femeile sunt cele „deținute” ori „protejate” de bărbați fiindcă „sine-înțelesul” este că acestea nu pot genera suficient capital încât să se auto-întrețină; femeilor trebuie să li se explice pas cu pas o procedură legală sau noțiuni de nutriție și alimentație (nu doar fiindcă sunt „prostuțe”, ci fiindcă se subînțelege lipsa lor de acces la asemenea informații); femeile înaintează în carieră cu girul unei figuri de autoritate masculină care le judecă în funcție de trăsăturile lor fizice; femeile sunt în general ostile una față de cealaltă, cu excepția dăților în care simpatizează pe teme precum corpul sau modificarea corporală.

Acesta este terenul pe care apar și în care se înscriu primele forme de publicitate adresate pariorilor și utilizatorilor companiilor de jocuri de noroc – și care, în bună măsură, continuă până în ziua de astăzi. 

Fig. 1-4: Exemple de reclame sexualizante la casinouri, jocuri de noroc și pariuri, în mediul online (3) și outdoor (1, 2 și 4).

În selecția de mai sus (limitată, însă reprezentativă) se poate vedea una dintre manierele cele mai răspândite prin care industria jocurilor de noroc se orientează către baza sa de utilizatori preponderent masculină: folosind corpul feminin ca pe o ilustrație sexualizatoare care, în economia discursivă a acestora, apare ca un soi de prezență ce invită și facilitează intrarea consumatorului masculin în spațiul cazinoului, fie că acesta este fizic ori virtual. El este „așteptat”, precum în reclama EfBet („Cărțile sunt făcute!”), ademenit cu varii câștiguri adiționale în reclama Princess Casino ori cu bonusuri de bun-venit în cazul Mozzart Bet, ori sfătuit de „cele mai sexy fete” atunci când face „pariuri sexy” pentru Get’s Bet. Este o ipostază clasică a figurii feminine în imaginarul patriarhal: cea a ispitei, a instanței ce apelează la pulsiunile sexuale primare ale bărbatului pentru a-și exercita forța de convingere și persuasiune (în cazul acesta, pentru a-i determina să joace). Nu pot să nu observ o paralelă neintenționată cu episodul sirenelor din Odiseea homeriană, un mit fondator al acestei concepții despre feminitate: cântecul lor ademenește marinarii spre pierzanie, aceștia cârmuindu-și bărcile în direcția unor stânci de care se vor izbi și, inevitabil, naufragia.

Misoginia din reclamele pentru pariuri se poate manifesta și pe căi mai subtile – ori, insidioase –, neapelând la sexualizare/obiectificare excesivă, ci la stereotipuri narative care, prin mecanismele acestora, subjugă figura feminină unei prezențe masculine potente din punct de vedere economic, un statut obținut, desigur, prin participarea sa la jocurile de noroc. Să luăm, în acest sens, exemplul celor trei reclame (virale, conform unui text elogios din IQAds²²), realizate pentru compania NetBet – „Taxi”, „Pe Șantier” și „Nunta”, cel din urmă fiind cel mai misogin dintre acestea. În cele trei spoturi, urmărim aceeași narațiune a unui bărbat care visează cu ochii deschiși la câștigurile pe care le va avea în viitor, grație jocurilor de noroc: un muncitor de pe șantier care se vede pe sine la frac, într-un cazinou luxos, bând șampanie alături de o femeie îmbrăcată într-o rochie de seară cu decolteu amplu; un taximetrist care se imaginează la volanul unui bolid în timp ce o femeie atrăgătoare îl întreabă dacă se „retrage”; un mire care, în timpul propriei nunți (și spre disperarea miresei) se imaginează câștigând potul cel mare la o masă de ruletă, în compania unor femei (mai) frumoase (decât mireasa).

Elementele narative principale ale celor trei sunt împărtășite: în primul rând, ele au în centru un bărbat care joacă. Doi, respectivul bărbat se află într-o situație indezirabilă – fie practicând o muncă dificilă sau precară, fie cea de… proaspăt-căsătorit (ceea ce implică, sigur, două stereotipuri misogine „clasice”: soția cicălitoare, desigur, dar și soția ca figură amenințătoare față de condiția financiară a bărbatului căsătorit). Trei, respectivul bărbat intră într-o stare de reverie provocată de jocurile de noroc, în care protagonistul devine un bărbat avut, pe care respectivele reclame o ilustrează. Ca multe alte reclame destinate unui public masculin, și această serie de reclame pentru NetBet apelează un loc comun: dorința de îmbogățire (rapidă) și, prin aceasta, de obținere a unui statut material și social superior, exploatând o temă (și teamă) tipică în patriarhatul capitalist – cea a „realizării depline” a bărbatului prin mijloace materiale și financiare. 

Al patrulea element în comun: toate momentele de reverie conțin, fără excepție, o figură feminină (sau multiple, în cazul spotului „Nunta”) a cărui poziție față de bărbat este deopotrivă de obiect (obținut odată cu restul bunurilor materiale derivate din „câștigurile” la jocuri), cât și de instanța care exprimă (măcar potențial, cum este în cazul reclamei „Taxi”) o oarecare dorință și/sau atașament față de acesta. Ipostaza ispitei din reclamele outdoor este, ca atare, inversată: acum, femeia devine ispitită, în loc de ispititoare. Desigur, niciunul dintre personajele feminine din aceste trei reverii nu exprimă vreun soi de trăsătură de caracter – acel „drept” revenind exclusiv miresei cicălitoare din „Nunta” – care le transformă într-un soi de coală albă, un mulaj feminin pe care spectatori bărbați își pot proiecta dorințele, și pe care companiile de jocuri îi promit că le vor îndeplini.

Girlbosses: despre apropierea retoricii feministe în reclamele orientate către „utilizatoare”

Există un precedent amplu în istoria marketingului și a publicității cu privire la strategiile adoptate de companiile care aveau o bază de consumatori preponderent masculină atunci când acestea s-au orientat către un potențial public feminin. De pildă, într-un video în care analizează retorica fals-feministă a seriei „Lucky Ladies”, o serie de interviuri cu diverse femei celebre realizată de către compania Betano, vloggerița ancussa dă exemplul altor industrii care au procedat în maniere asemănătoare: industria auto, cea a tutunului, a lamelor de ras, sau a biroticii.²³

Iar industria pare să fi identificat un potențial enorm în spargerea acestui acoperiș de sticlă: a se vedea tonul celebratoriu, triumfalist folosit într-un articol publicitar publicat în EuReporter ce preconizează faptul că „viitorul pare luminos pentru femeile din acest domeniu”, dedicat numărului în creștere al femeilor ce joacă la pariuri sportive, care-și apropie cu multă lejeritate termeni care sunt folosiți în retorica feministă²⁴. În articol, se vorbește despre „subreprezentare”, despre femei care „au spart barierele și și-au pus amprenta în[tr-un] domeniu predominant masculin”, depășind rolul de „simpli spectatori sau participanți ocazionali” și „se dovedesc a fi la fel de bine informate și de succes ca și omologii lor bărbați”. (În absența contextului, aproape că am crede că aceste citate provin dintr-un articol despre cineaste.) Motivul extinderii acesteia este, însă, indicat cu claritate în corpul textului: „creșterea pariurilor online, care a oferit femeilor mai multe oportunități și acces la informații și resurse. Având comoditatea de a paria din confortul propriei case, multe femei au sărit în lumea pariurilor sportive. Mai mult, apariția platformelor și aplicațiilor de pariuri sportive prietenoase pentru femei a jucat, de asemenea, un rol crucial în încurajarea mai multor femei să participe la această industrie.” Ori tocmai acest aspect ne îndeamnă să privim în cele de mai jos întocmai spre formele de publicitate online adresate potențialelor jucătoare.

Trebuie însă spus din capul locului că noțiunea de publicitate online – un mediu mult mai slab reglementat decât cel al publicității outdoor, print sau TV (industria jocurilor aflându-se pe locul 5 în topul investitorilor în publicitate²⁵) – complică extrem de mult orice demers de cercetare, fiindcă definițiile reclamelor în mediul online și în economia influencer–led sunt mult mai poroase și, deci, mult mai dificil de cuantificat. Așadar, exemplele de mai jos nu reprezintă o analiză complet exhaustivă a teritoriului – însă acestea sunt cu siguranță reprezentative pentru tendințele discursive ale acestor tipuri de campanii.

Băiat de casă

Să începem cu un exemplu destul de simplu – o reclamă la cazinoul Casa Pariurilor, acompaniată de tagline-ul #Baiatdecasa. La un prim nivel asociem cuvântul Casa cu numele cazinoului, așadar, „băiatul” în chestiune este un aderent al respectivei companii de jocuri de noroc, în schimb, ilustrația fotografică alăturată mesajului este cea care complică retorica acestui banner online.

Anume, un triunghi în care sunt dispuse cinci persoane: două figuri masculine, una în vârful piramidei (rapper-ul Grasu XXL, indicând asupra unui alt calambur: „casa [sic] fie bine”) și una în partea inferioară, dar și trei figuri feminine îmbrăcate în ținute elegante (ale căror culori sunt sugestive pentru varii arhetipuri feminine: femeia angelică/inocentă, femeia pasională și femeia demonică/inițiată), care le evidențiază sânii, plasate în mijlocul compoziției. Deși poziționarea bărbatului în vârful acestei piramide „sociale” ar putea indica o reîntărire a ordinii patriarhale, unde „bărbatul este capul”, proeminența figurilor feminine în cadrul ilustrației și faptul că îmbrăcămintea lor este elegantă (spre deosebire de îmbrăcămintea „casual” a bărbaților) sugerează și un alt înțeles: anume, o inversare a rolurilor de gen tradiționale, unde femeia este cea care dispune de venit și de susținerea financiară a partenerului de sex opus, fiind capul economic al familiei – iar „băiatul de casă” devine echivalentul „femeii casnice”. Sigur, în joc se află și o oarecare strategie umoristică (gender bending), însă mesajul final este următorul: nu doar că femeia poate participa și ea la jocurile de noroc și poate fi mai mult decât un simplu accesoriu al bărbatului (deși nu putem scoate total din calcul această ipostază), ci se poate folosi de jocurile de noroc pentru a răsturna, măcar parțial, ordinea patriarhală în care aceasta se află. 

Casinos.ro
Canalul CasinosRo de pe YouTube Shorts se prezintă drept „unul dintre cele mai populare canale din România în materie de jocuri de păcănele online”, dar ceea ce îl face cu adevărat remarcabil este prezența puternică a clipurilor dedicate femeilor. Spre deosebire de alte canale similare, CasinosRo sare în ochi fiindcă pune un accent deosebit pe profiluri de femei faimoase care joacă jocuri de noroc, cum ar fi actrițele Elisabeth Shannon (poker) sau Lara Dutta (ruletă), jucătoarea de șah Jennifer Sahade (poker), ori varii jucătoare profesioniste (Victoria Mitchell, Annette Obrestadt, Kathy Liebert, Vanessa Selbst ș.a.). Aceste videoclipuri, care adesea sunt concentrate în jurul biografiilor respectivelor femei. Biografii, montate și rezumate alert într-un stil adaptat formatului „Reels” (video-uri de cel mult 2-3 minute, prezentate în format portret, adaptate vizionării pe telefonul mobil), sunt mult mai frecvente și mai vizibile decât pe alte platforme de gaming, care sunt dominate de figuri de jucători masculini, sugerând o strategie deliberată de a atrage un public divers.

Clipurile sunt realizate într-un stil dinamic, având un ritm rapid al montajului, efecte speciale realizate în post-producție și litere animate, construite astfel încât să capteze rapid atenția spectatorilor și care generează între câteva sute sau chiar mii de vizualizări fiecare. Totodată, în clipurile sale sunt înfățișate și figuri feminine „oarecare” care joacă – cum este, de pildă, o figură feminină îmbrăcată în roșu, care este surprinsă în momentul în care pariază chip-uri, într-un clip denumit „Superstiții la jocurile de cazinou”²⁶, ori un clip dedicat istoriei primului cazinou din lume, aflat în Veneția²⁷. Al doilea cel mai popular clip de pe canal dedicat unei figuri feminine este unul care prezintă – într-o lumină favorabilă (!!!) – cazul unei jucătoare din Râmnicu Vâlcea, învățătoare, care ar fi înșelat părinții propriilor elevei pentru a obține bani pentru a-și alimenta adicția²⁸. 

Prin aceste clipuri (cât și prin livestream-uri în care, conform propriei descrieri, spectatorii pot câștiga bonuri valorice pentru diverse website-uri și „rotiri gratuite”), se face reclamă (mai mult sau mai puțin mascată) serviciilor acestui website care, în esența lui, este foarte asemănător cu Sloturi pe Tocuri: un agregator de website-uri de jocuri de noroc, care încurajează vizitatorii să-și realizeze conturi pe varii platforme prin oferirea de bonusuri. (În plus, canalul organizează și livestream-uri cu giveaway-uri de vouchere Emag și rotiri gratuite, încurajând vizitatorii să exploreze site-ul Casinos.ro pentru recenzii, tutoriale și ghiduri destinate îmbunătățirii abilităților de joc.)

Lucky Ladies 
Cea mai notorie campanie de atragere a femeilor înspre jocurile de noroc a fost cea derulată de serviciul Betano, sub forma podcastului „Lucky Ladies Mode ON!”, care a atras numeroase critici atât în presa scrisă²⁹ cât și în sfera vlogging-ului³⁰. Sub pretextul promovării discuțiilor despre feminitate și viață personală (culcușite într-o retorică feministă liberală: cuvintele repetate ad nauseam fiind „femei puternice” și „distracție responsabilă”), moderate de prezentatoarea TV Ramona Olaru, aceste interviuri sunt, în esența lor, un video-instructaj mascat despre cum să îți faci un cont online pentru jocuri de noroc și cum să îl utilizezi, destinat unui public feminin. „Ce înseamnă să fii o Lucky Lady?” titrează un material promoțional apărut pe website-ul de știri sportive Golazo³¹: „acele femei care sunt mereu deschise la nou, deschise la provocări, deschise la distracție responsabilă, femeile care nu se tem să vorbească deschis despre ele, asumate, cu caractere puternice, adevărate inspirații pentru cei din jur.” Ergo, ceea ce slang-ul internetului numește „girlboss feminism”, ori, în alte cuvinte, capitalism feminist³².

Lansat în luna martie (lună asociată cu feminitatea grație sărbătorii tradiționale de Mărțișor și mai ales a Zilei Internaționale a Femeilor – însă a cărei încărcătură protestatară și revoluționară a fost complet castrată în capitalismul de consum românesc), „podcastul” are patru episoade până în momentul de față: invitatele fiind cântărețele Giulia Anghelescu, AMNA și Roxana Nemeș, personalitatea online Rux și trainer-ul Diana Stejereanu. (Totodată, participantelor li se dăruiește o broșă prin care acced, simbolic, în „comunitatea Lucky Ladies”, un concept inventat în cadrul campaniei.) Clipurile au o durată cuprinsă între 16 și 24 de minute, iar vizualizările lor par să scadă vertiginos în timp: dacă primele trei au între 18.000 și 23.000 de vizualizări, ultimele două (exceptând un dublu upload al unui episod) au sub 750 de vizionări³³.

Pentru a vedea soiul de subiecte pe care Betano și prezentatoarea Ramona Olariu le folosesc pentru a înculca aceste instrucțiuni de joc cât și falsa echivalență dintre succesul în calitate de femeie și jocurile de noroc, am analizat întrebările pe care Olariu le adresează invitatelor sale, folosindu-mă și de transcripturile din descrierea video-urilor. Dincolo de întrebări legate strict de jocurile Betano (11), am identificat următorul areal de discuții:

• Distracție și hobby-uri: 21 de întrebări, fiind de departe cea mai bine-reprezentată dintre categorii, și un pivot discursiv eficient pentru a deschide în mod deschis subiectul jocurilor de noroc, care sunt astfel echivalate cu alte forme de distracție în timpul liber. (Aici intră hobby-uri, activități de distracție și relaxare, preferințe în materie de filme, muzică și gastronomie, destinații de vacanță ș.a.),
• Cariera profesională: 20 de întrebări, a doua cea mai reprezentată, prin care se legitimează un soi de abordare primitiv-feministă a protagonistelor acestor interviuri, poziționându-le drept femei de succes, fapt care, în cadrul acestei economii discursive, legitimează utilizarea jocurilor de noroc online drept o activitate întreprinsă de către persoane credibile;
• Viața personală: 7 întrebări, care adresează atât varii tipuri de amintiri ale femeilor intervievate, ieșiri în oraș și prietenii etc.;
• Modă și stil: 7 întrebări, axate în mare parte pe chestiuni legate de vestimentație (ținute și garderobe, stil și schimbarea acestuia, pasiuni pentru fashion etc.; teme tradițional feminizate), cât și design interior (o temă greu extricabilă față de stereotipul rolului domestic al femeilor, chiar și în cadrul unei discuții „feministe”);
• Fitness și sănătate: 5 întrebări, atingând subiecte precum exerciții sportive și gestiunea antrenamentelor, ori dietă și alimentație sănătoasă (și, desigur, sfaturi de gătit), două ramuri discursive care acționează asupra unei anxietăți primare a patriarhatului: aparența fizică a femeilor;
• Diverse alte mesaje: 7, constând majoritar în momente în care femeile intervievate se adresează direct spectatorilor.

La finalul clipului care îi este dedicat, Roxana Nemeș intervine peste prezentatoare și spune că „vrea neapărat să transmită un mesaj femeilor”: „La orice vârstă, să aibă mereu grijă de ele (…) nu mă refer la aspectul fizic, cât de sufletul lor, de mintea lor, indiferent (…) în ce etapă sunt în viața lor”. (Olariu încuviințează: „Te înțeleg perfect, într-o situație de genul acesta sunt și eu în momentul acesta din viața mea.”) Nu pot să nu mă întreb cum de Nemeș nu sesizează ironia situației – făcând reclamă unui produs care poate crea o dependență severă și extrem de nocivă, ea propăvăduiește grija de sine. Nu pot să nu mă întreb dacă o formă de grijă n-ar fi întocmai… evitarea completă a jocurilor de noroc?

Sloturi pe Tocuri

Alte campanii, în schimb, adoptă o strategie mult mai primitivă atunci când se orientează către atragerea publicului feminin: făcând apel la un areal de preocupări și ocupații feminizate stereotipice, atrăgând utilizatori pe website prin publicarea de conținut generalist care, la prima vedere, nu are o legătură (evidentă) cu domeniul jocurilor de noroc. Acesta este cazul website-ului Sloturi pe Tocuri – al cărui nume, însuși, se poziționează față de noțiunea de feminitate într-o manieră stereotipică: un website care pare să acționeze drept un agregator de companii de jocuri de noroc, al cărui scop principal pare a fi recrutarea de noi jucători, având în vedere că bună parte din conținutul website-ului se concentrează pe așa-zisele „bonusuri de bun venit” (atât ca prim element pe pagina principală a website-ului, cât mai ales în subsecțiunile din meniul paginii), ori pe alte metode care atrag noi consumatori fiindcă, în primă instanță, aceștia nu sunt nevoiți să depună bani pentru a juca (a se vedea secțiunile „Bonusuri fără depunere”, „Rotiri gratuite”, „Păcănele gratis”). Totodată, trebuie punctat imaginarul la care apelează website-ul în fotografiile pe care le utilizează drept ilustrație în aceste secțiuni: adesea vedem femei ce își concentrează atenția asupra unui telefon mobil (sugerând că acesta este mijlocul de joc), înconjurate de varii reprezentări iconice ale elementelor de joc tipice aparatelor de „păcănele” (cifra șapte, coroane, fructe etc.).

Tot restul website-ului constă, în linii mari, în ceea ce am putea numi într-o manieră generică drept „clickbait”: conținut text (pentru) online fără mare substanță și acoperind o arie generală de teme (fără să indice însă existența unui mai amplu proiect sau concept editorial în spatele articolelor), derivativ, de regulă prezentat sub formă de liste. În acest sens, putem presupune că acest conținut deservește două scopuri principale: 1) atragerea spre participarea la jocuri de noroc a utilizatorilor care ajung pe acest website în căutarea altor informații 2) optimizarea plasamentului site-ului în motoarele de căutare online prin lărgirea și diversificarea numărului „cuvintelor-cheie” care avantajează poziția acestuia în lista de rezultate ale căutărilor. Cu excepția tab-ului dedicat jocului de tarot (singurul joc care nu implică bani de pe întregul website, dar a cărui prezență sugerează la rândul său o gândire stereotipală: anume, femeile sunt susceptibile față de varii ritualuri împământate în superstiție), pe blogul Sloturi pe Tocuri mai putem descoperi secțiuni precum „Filme și seriale” (conținând listicole cu filme românești, tematice, ori care rulează pe marile platforme de streaming), „Horoscop” (de departe cea mai „populată” dintre toate), „Board Games” (topuri, dar și articole în care se oferă instrucțiunile unor jocuri precum Jenga, Monopoly sau Popa Prostu’), „Plante” (conținând articole despre cum se îngrijesc anumite specii de plante de apartament și grădină, ori care ar avea anumite beneficii – de la purificarea aerului la.. atragerea banilor în casă), cât și secțiunea „Femeia Săptămânii”. (Nu în ultimul rând, există și articole „uncategorized” – despre teme preponderent „feminizate”, în general produse cosmetice precum topuri cu fonduri de ten, creme cu protecție solară, parfumuri etc., ori liste cu rețete.)

În cadrul seriei „Femeia Săptămânii” sunt prezentate figuri feminine cu o mare vizibilitate în media, entertainment și sport, precum Maia Morgenstern, Andreea Esca, Simona Halep, Mădălina Ghenea, Carmen Tănase, Gina Pistol sau Alina Greavu, creând astfel o echivalență între succesul acestor femei și potențialul succes al utilizatorilor serviciilor sale; având în vedere maniera în care aceste femei sunt prezentate în cadrul secțiunii „Femeia Săptămânii”, un utilizator nefamiliarizat ar putea crede că aceste femei își asociază imaginea cu cea a jocurilor de noroc. (Am contactat-o pe Alina Greavu pentru un punct de vedere. Până în momentul de față, nu am primit încă un răspuns.) Pe de altă parte, există o secțiune unde susținerea anumitor celebrități online pentru acest website nu este deloc ambiguă – și anume, secțiunea dedicată interviurilor. La momentul scrierii acestui text, există doar patru interviuri pe website, al căror acces este blocat pentru cititorii care nu au un cont pe Sloturi pe Tocuri: Elena Ionescu, ex-competitoare a unui game show, vlogger-ul Gabriel Mg, cântăreața Ronna Riva și Daria Jane³⁴, una dintre cele mai proeminente femei transgender din sfera publică românească. (Am contactat-o pe aceasta din urmă pentru a-i solicita un punct de vedere. Până în momentul de față, nu am primit încă un răspuns.)

Spune-mi doamna
Dintre toate campaniile analizate în cadrul acestui text, spotul Spune-mi doamna este cel mai vădit-feminist dintre toate (și, ca urmare, cel mai controversat – a se vedea secțiunea de comentarii a reclamei de pe YouTube, plină de invective și insulte lăsate de utilizatori anonimi³⁵): și, totodată, este un clip care nu îndeamnă direct la joc, ci, mai degrabă, anunța un parteneriat de sponsorizare pentru echipa națională de fotbal feminin – aparținând unei companii de jocuri de noroc, Fortuna. Reclama pentru serviciile acestei companii este, așadar, întrucâtva mascată – însă este greu de negat faptul că acesta este, de fapt, scopul primar al acestui spot, care a fost realizat la comanda Fortuna, nu al Federației Române de Fotbal.

Bazat pe un poem scris de Elena Vlădăreanu pentru performance-ul Habemus Bebe (2014) și publicat ulterior în volumul No Stress Test (2016), care adresa de pe o poziție feministă variile dificultăți ale maternității și ale vieții domestice, spotul Spune-mi doamna redă versurile în formă slam poetry prin intervenția artistei rap Max K., care le interpretează în mijlocul unei narațiunii-schelet care urmărește o seară „tipică” pentru jucătoarele echipei (începând cu etapa pre-joc, din vestiar, urmată de jocul efectiv pe teren, încheindu-se cu un gol și celebrarea acestuia). La finalul clipului, este plasată o secvență în care jucătoarele echipei se prezintă, privind în cameră, cu rolul pe care îl ocupă („Spune-mi doamna atacant”, „Spune-mi doamna portar” etc.), alături de cele două artiste („Spune-mi doamna poet”, „Spune-mi doamna rapperiță”). 

Tensiunea dintre textul original, semnat de Vlădăreanu – care descrie ipostaze domestice legate de rolul tradițional de gen feminin, dintr-o poziție situată și critic-sarcastică: atingând teme precum munca, îngrijirea, curățenia, cât și nesiguranța resimțită față de propriul corp, surmenarea și lipsa de timp – și intervențiile de la final este una clară: subliniind un contrast dintre o imagine tipică condițiilor patriarhale și un grup de femei ale căror ocupații au fost, în mod istoric, asimilate unor figuri masculine (ergo, femei care au depășit limitele tradiționale impuse de rolul de gen). 

De altfel, acest lucru din urmă este confirmat și de directoarea de marketing din cadrul companiei Fortuna responsabilă de această campanie, Andreea Badea, într-un interviu acordat IQAds – în care dezvăluie, totodată, prezența crescută a femeilor în domeniul jocurilor de noroc (și deci, inadvertent, și scopul primar al reclamei): „Campania Mai multe victorii pentru fete a fost creată pentru a acomoda noile trenduri, femeile pariază din ce în ce mai des, femeile ocupă în acest moment în societate un loc important, femeile sunt mai mult decât gospodine, sunt puternice, sunt femei de afaceri, depășind barierele. (…) Fetele fotbalului românesc au reușit într-un domeniu dedicat bărbaților și cred că noi toți avem nevoie să ne inspiram din efortul și pasiunea, de poveștile lor de succes.³⁶” Totodată, directoarea companiei de advertising care a realizat clipul adaugă următoarele: „Cum putem anunța asta în cel mai empowering mod posibil, oferind fetelor lumina reflectoarelor pe care o merită?”. Completează copywriter-ul: „Ne doream un soi de anthem feminist, dar pe pozitiv. Relatable și empowering, poate chiar puțin ironic, fără să fie prea patetic sau belicos.” (Ce-i drept, trăitul sub patriarhat, în cadrul normelor sufocante ale rolurilor de gen stereotipale, este într-adevăr foarte relatable pentru orice femeie din această țară. A se nota, totodată, acest „fără să fie prea belicos”, abordare care se înscrie în incrementalismul tipic feminismului liberal.)

Propunând, prima facie, o poveste de „succes” feminin într-un areal dominat de figuri masculine, deci profund masculinizat (ba chiar macist), al cărui scop primar este de fapt cel de-a adresa „noile trenduri [și faptul că] femeile pariază din ce în ce mai des”, spotul Spune-mi doamna este probabil cel mai insidios-pernicios dintre toate campaniile analizate din acest text. Mascându-și scopul primar – cel al promovării serviciilor unei case de pariuri – în ceea ce se vrea a fi o celebrare „empowering” a femeilor ce sparg acoperișul de sticlă în activitatea lor; și oricât de nobile ar fi aceste intenții, clipul propune în mod indirect spectatoarelor sale și un alt salt înspre o activitate asociată cu masculinitatea: cea a pariurilor sportive. Totodată, trebuie spus din capul locului că este extrem de periculoasă și deturnarea unor texte feministe deja-existente, consacrate în cultura românească contemporană în aceste scopuri, având în vedere specificitățile adicției de jocuri de noroc în cadrul populației feminine – un fapt cvazi-ironic, care „defeats the purpose”: iată că din sclavia patriarhală, femeile pot ateriza în sclavia jocurilor.

Câteva mici concluzii

În vreme ce metodele „tradiționale”, sexualizante și misogine ce caracterizează o bună parte din marketingul și publicitatea jocurilor de noroc persistă să fie un model major (dacă nu chiar principal) de reprezentare a figurilor feminine în cadrul acestora, este indubitabil faptul că industria a început să-și îndrepte atenția și către publicul, segmentul de piață pe care l-a folosit timp de decenii întregi doar drept o decorațiune obiectificată care să atragă consumatori masculini. 

Deși tehnicile prin care aceste case de pariuri, cazinouri (fizice și online) și alte asemenea entități se adresează acestui public încă neexplorat pe deplin au căpătat deja o oarecare varietate (atât în termeni de medialitate, cât și tematică), trebuie spus că majoritatea campaniilor, website-urilor și spoturilor care se adresează (potențialelor) jucătoare femei nu sunt nimic altceva decât un pretext de creștere economică pentru aceste companii. 

Ele se folosesc în continuare de stereotipuri de gen grosiere în campaniile lor, deși, la prima vedere, majoritatea par să promoveze un potențial model de „emancipare economică” pentru femei, mascat (și deci, minimizat) într-o formă de entertainment ca oricare alta. Iar respectivele stereotipuri se regăsesc în principal în felul în care aceste campanii asociază varii alte activități sau teme asociate în mod tradițional cu activități feminizate: fie că vorbim de modă, îngrijire corporală sau design interior/arealul domestic, fie de credințe iraționale (precum horoscopuri, tarot ș.a.) care, conform studiilor, reprezintă un factor de risc în dezvoltarea comportamentului de joc problematic. Joc problematic, care, la rândul lui, este încurajat tacit de faptul că toate aceste campanii sunt puse în serviciul aplicațiilor de joc și pariuri online, care sunt mult accesibile și care pot duce la adicție mult mai repede decât activitatea in-situ; totodată, există o oarecare ironie amară în faptul că femeile sunt astfel încurajate, tacit, să joace în timp ce se află în spațiul domestic, invizibile. Nu în ultimul rând, niciuna dintre campaniile analizate mai sus nu dedică absolut niciun fel de spațiu discutării riscurilor inerente jocurilor de noroc; corelată cu faptul că activitatea este poziționată deopotrivă drept formă de emancipare și de distracție, absența menționării acestor riscuri este cu atât mai periculoasă (și insidioasă) pentru segmentul de piață pe care acestea încearcă să-l atragă.

Reiterând argumentele de mai sus, trebuie reținut faptul că studiile din domeniu arată că femeile sunt mult mai predispuse la adicția de jocuri de noroc decât bărbații, iar aceste reclame reprezintă un pericol sporit pentru femei întocmai din acest motiv, mai ales fiindcă serviciile care le sunt marketate sunt tocmai cele mai adictive și nocive dintre toate. Totodată, să nu uităm faptul că lista factorilor de risc și a comorbidităților asociate cu dezvoltarea adicțiilor au o prevalență foarte ridicată în cadrul populației feminine într-o societate atât de profund patriarhală precum cea românească – de la precaritate economică, șomaj și lipsa educației formale, până la afecțiuni de sănătate mintală, statutul de supraviețuitoare a traumelor și a stresului – le predispune cu atât mai mult pe potențialele jucătoare la riscul adicției. În cuvintele psihiatrului Viorel Roman: „Femeile care sunt expuse la aceste reclame pot începe să joace mai repede și pot dezvolta adicția la jocurile de noroc într-un timp mai scurt, fiindcă reclamele pot exploata emoțiile și vulnerabilitățile psihologice ale femeilor, în special în ce le privește pe cele care se confruntă cu stres, singurătate sau depresie, spoturile sugerându-le că jocurile de noroc oferă un refugiu sau o soluție la problemele lor emoționale.”

Totodată, mai există un aspect suplimentar ce merită punctat: anume, faptul – întrucâtva fatidic – că nu doar jucătorii problematici ajung să fie împinși de la spate de către statutul lor precar și de posibilitatea veniturilor pe care le-ar putea realiza de pe urma acestei industrii. Acest lucru se aplică în egală măsură și unei pături particulare a clasei creative/culturale (compusă din freelanceri sau angajați cu venituri mici), care ajunge să muncească la aceste campanii din necesitatea de-a se susține.

Pe parcursul documentării acestui text, am încercat să luăm legătura cu mai mulți lucrători creativi care au lucrat la campanii destinate segmentului feminin pentru a înțelege puțin mai multe despre raportarea lor la munca pe care au depus-o, cât și la retorica feministă pusă în joc de către aceste campanii. Fiindcă am realizat potențialul pericol la care i-am fi expus prin publicarea mărturiilor lor, chiar și sub o formă anonimizată, care excludea cât mai multe detalii particulare posibile, am decis să eliminăm aceste părți din textul de față – însă, chiar și așa, am dori să reținem următoarele câteva fraze dintr-unul dintre testimonialele care ne-au fost oferite:

„[Am avut rețineri] încă din clipa în care mi s-a propus [să lucrez la o campanie pentru industrie], pentru că știu cât de nocivă este pentru cei care joacă la pariuri și pentru familiile lor această activitate. (…) Cred că am avut mixed feelings imediat ce a apărut. (…) Nu era tocmai cum îmi imaginam eu. (…) [Dar există] un aspect important, anume cel financiar. Să refuzi un onorariu substanțial în condițiile în care știm cu toții cât de greu se trăiește din cultură ar fi nebunesc. Poate dacă aș trăi singură, nu știu, dar nu e așa de simplu să refuzi o astfel de colaborare când ai [o familie] de crescut. (…) Totodată, cât de mult am blama pariurile sportive și jocurile de noroc, banii pentru filme de exemplu din taxele aplicate acestui domeniu vin.”

Mărturia aceasta ne pune în fața altui fapt dureros al inechității de gen din România: anume, modurile în care precaritatea din mediile creative și culturale ajung să acționeze ca un soi de constrângere invizibilă, făcându-i pe muncitorii acestora să accepte să lucreze în proiecte care ar putea intra, altminteri, în conflict cu valorile lor morale și etice, cât și faptul că taxele provenite din jocurile de noroc sunt o sursă majoră de finanțare pentru cultura subvenționată de stat.

Acestea fiind spuse, dincolo de măsuri sistemice mai largi – în ce privește atât echitatea de gen în societatea română, precaritatea economică (în mediul cultural și nu numai), accesul la servicii și resurse de sănătate mintală etc. – există o singură măsură care poate opri creșterea numărului de jucătoare cu adicție, în special a celor proveniți din medii defavorizate și/sau care suferă de alte afecțiuni: reglementarea strictă a publicității pentru jocurile de noroc, reglementare care trebuie în mod imperativ să adreseze felul particular în care companiile se adresează segmentului de piață feminin, și, mai presus de orice, să reglementeze nu doar publicitatea „tradițională” (outdoor, print, TV etc.), ci mai ales pe cea online. 

1. Conform unui studiu comandat de o asociație a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc și realizat de GfK în 2016, intitulat „Incidența jocurilor de noroc în România”. https://romslot.ro/studii-de-piata/ ↩︎
2. „Reguli schimbate pentru păcănele. Patronii își pot păstra afacerile doar dacă își mută aparatele în orașele mari”, în Euronews. https://www.euronews.ro/articole/pacanelele-greu-de-interzis-in-localitatile-cu-mai-putin-de-15-000-de-oameni-pana ↩︎
3.  „Casele de pariuri sportive sunt pe locul 5 în topul investitorilor în publicitatea TV din România, în ciuda reglementărilor privind protecția minorilor. Estimări de sume”, de Petre Barbu, pentru Libertatea. https://www.libertatea.ro/stiri/casele-de-pariuri-sportive-sunt-pe-locul-5-in-topul-investitorilor-in-publicitatea-tv-din-romania-in-ciuda-reglementarilor-privind-protectia-minorilor-estimari-de-sume-4128703 ↩︎
4. „474.850 de spoturi TV de reclamă la jocuri și pariuri pe primele 10 luni ale lui 2022. Unele firme de pariuri susțin că <<nu vrem să creăm un impact nedorit în societate>>”, de Diana Meseșan, pentru Libertatea.
   https://www.libertatea.ro/stiri/institutia-care-reglementeaza-jocurile-de-noroc-vrea-sa-interzica-anuntarea-in-reclame-a-valorii-premiilor-in-bani-si-obiecte-ce-spun-firmele-de-jocuri-si-pariuri-4380886 ↩︎
5. „ANALIZĂ Paginademedia. Ce vedete au promovat şi s-au asociat cu jocurile de noroc? Zeci de nume, de la Lăcătuş şi Balint, la Lora, Daniela Crudu, Dorian Popa şi Theo Rose”, de Adrian Diură, pentru Pagina de Media. https://www.paginademedia.ro/stiri-media/vedete-promovare-pariuri-sportive-21046331 ↩︎
6.  „Senatul a votat noua lege despre reclamele la pariuri și jocuri de noroc » Ce s-a întâmplat cu amendamentul care le interzice vedetelor să facă publicitate”, de Sergiu Alexandru, pentru Gazeta Sporturilor. https://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/lege-pariuri-reclame-vot-senat-jocuri-de-noroc-689520.html ↩︎
7. „Forma inițială a proiectul de lege interzicea complet reclamele la jocuri de noroc, inclusiv în mediul online. (…) Senatorii din Comisia Juridică și cea de Cultură au amendat legea propunând o variantă diluată: reclamele la pariuri și jocuri de noroc să fie plasate la TV între orele 23.00 și 06.00 (așa cum prevede legea și în prezent), iar același interval să se păstreze și în cazul transmisiunilor live. Este însă posibilă inserția unui element grafic al brandului de jocuri de noroc, urmat de mesajul „Fii responsabil!”, în timpul transmisiunilor sportive live, indiferent de oră. Totodată, proiectul interzice ca personalitățile publice culturale, sportive sau persoanele celebre să mai apară în reclame la jocuri de noroc. În acest moment, mai mulți sportivi, de regulă foști mari fotbaliști, dar și unii jurnaliști apar în reclame la pariuri. În prezent, legea permite ca spoturile la jocuri de noroc și pariuri să fie plasate indiferent de oră, dacă există o transmisie live a unei competiții sportive. Amendamentele propuse au fost votate de PSD, PNL și UDMR.” Iulia Roșu, pentru HotNews.https://hotnews.ro/bulgaria-interzice-publicitatea-la-jocuri-de-noroc-si-pariuri-n-toata-media-cum-arata-proiectul-de-lege-de-la-noi-si-unde-se-afla-910530 ↩︎
8. Idem. ↩︎
9. În cadrul acestui text, utilizarea termenului de „(gen) feminin” include nu doar persoanele cărora li s-a atribuit genul feminin la naștere, ci toate persoanele care se identifică cu acesta. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că lipsa datelor statistice comprehensive despre persoanele de gen feminin care iau parte la jocurile de noroc sau despre comportamentul persoanelor trans în contextul jocurilor de noroc constituie o limitare. ↩︎
10. „Comparație între jocurile de cazinou în România și la nivel mondial”, de Dan Miro. https://www.cazinouri.info/blog/statistici-jocuri-de-noroc-romania-si-international.php ↩︎
11.  „Incidența jocurilor de noroc în România”. ↩︎
12. “Online Gambling: A Systematic Review of Risk and Protective Factors in the Adult Population”, de Michaela Ghelfi,  Paola Scattola, Gilberto Giudici și Veronica Velasco.  https://link.springer.com/article/10.1007/s10899-023-10258-3 ↩︎
13. Ca, de pildă, în studiul „SLOT MACHINES: Profilarea jucătorului. Atitudini și obiceiuri de joc”, disponibil pe website-ul Asociației Române a Organizatorilor de Sloturi, realizat de către compania de studii de piață GfK în 2012. https://romslot.ro/studii-de-piata/ ↩︎
14. „În comparație cu jucătorii in-situ, jucătorii de pe internet erau predispuși să joace mai frecvent (…) Rezultatele consecvente din diferite studii afirmă că variabilitatea ridicată a activităților de joc este asociată mai mult cu jocurile de noroc online decât cu cele offline (…). În plus, jucătorii online sunt mai predispuși să joace pentru perioade mai lungi de timp și să raporteze cheltuieli mai mari decât jucătorii offline.” Din “Online Gambling: A Systematic Review of Risk and Protective Factors in the Adult Population”, de Michaela Ghelfi,  Paola Scattola, Gilberto Giudici și Veronica Velasco. (trad. prop.) https://link.springer.com/article/10.1007/s10899-023-10258-3 ↩︎
15. „Poziţia României în piaţa europeană a jocurilor de noroc online”, a.n. www.mediafax.ro/economic/pozitia-romaniei-in-piata-europeana-a-jocurilor-de-noroc-online-p-22296059 ↩︎
16. Industria jocurilor de noroc asigură venituri la bugetul de stat de 600 milioane de euro/an (asociații)”, a.n. https://www.agerpres.ro/economic-intern/2020/06/17/industria-jocurilor-de-noroc-asigura-venituri-la-bugetul-de-stat-de-600-milioane-de-euro-an-asociatii–524368 ↩︎
17. „Comparație între jocurile de cazinou în România și la nivel mondial,” de Dan Miro. https://www.cazinouri.info/blog/statistici-jocuri-de-noroc-romania-si-international.php ↩︎
18.  Idem. ↩︎
19.  Idem. ↩︎
20. „8 pași prin care poți scăpa de dependența de jocuri de noroc”, de Oana Nicolau. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/8-pasi-prin-care-poti-scapa-de-dependenta-de-jocuri-de-noroc ↩︎
21. Traian Hoidrag, „Dependența de jocuri de noroc în rândul adolescenților”, p. 78. ↩︎
22. „Taxi, Nunta și Șantier – promovare NetBet bazată pe clipuri virale”, a.n. https://www.iqads.ro/articol/59861/taxi-nunta-si-santier-promovare-netbet-bazata-pe-clipuri-virale ↩︎
23. „LUCKY LADIES ȘI CUM ISTORIA A PREZIS ASTA”, vlog de Ancussa. https://www.youtube.com/watch?v=kft72NypEDI ↩︎
24. A.n., „Femeile în pariurile sportive: ruperea stereotipurilor și impactul”, https://ro.eureporter.co/general/2023/10/27/women-in-sports-betting-breaking-stereotypes-and-making-an-impact/ ↩︎
25. Barbu, Libertatea. ↩︎
26. https://www.youtube.com/shorts/zO-3_QLWh6k ↩︎
27. https://www.youtube.com/shorts/-OGuhMqAdRI ↩︎
28. https://www.youtube.com/shorts/m3GXcZc5Y2I ↩︎
29. „Păcănele învelite în feminism, cadoul industriei pentru românce în luna martie”, de Mircea Pătrașcu, pentru Pressone. https://pressone.ro/pacanele-invelite-in-feminism-cadoul-industriei-pentru-romance-in-luna-martie ↩︎
30. A se vedea cele două clipuri postate de către Silviu Faiăr, dar și analiza vloggerei Ancussa. ↩︎
31. Disponibil aici: https://golazo.ro/p-lucky-ladies-mode-on-un-nou-show-marca-betano-cu-femei-despre-femei-pentru-femei-85450 ↩︎
32. „To meet the equality requirements of feminism, capitalism disguises itself as the marriage partner of feminism, covering up the existence and realities of capitalist exploitation through commercialization propaganda. (…) While these slogans promote necessary ideals of autonomy and empowerment, in a capitalistic framework, they often get co-opted and divorced from their original feminist political connotations. As a result, these phrases can contribute to concealing the social reality that female workers are the objects of capitalist exploitation.” Jinlong Lin și Yang Wang, din „Back to Marx: reflections on the feminist crisis at the crossroads of neoliberalism and neoconservatism”, în Revista Nature. https://www.nature.com/articles/s41599-023-02341-2 ↩︎
33. A se vedea playlist-ul cu episoade de pe canalul companiei Betano: https://www.youtube.com/playlist?list=PLIZEDC1NIe7K4AaOpK09d4a0NLHd4rdIP ↩︎
34. https://sloturipetocuri.ro/blog/interviu-daria-jane/ ↩︎
35. Disponibilă aici: https://www.youtube.com/watch?v=lHgkbec-yUI ↩︎
36. A.n., „Fortuna pariază pe femeile din România. „Fetele fotbalului românesc au reușit într-un domeniu dedicat bărbaților și noi toți avem nevoie să ne inspiram din efortul și pasiunea lor”, în IQAds. https://www.iqads.ro/articol/57458/fortuna-pariaza-pe-femeile-din-romania-fetele-fotbalului-romanesc-au-reusit-intr ↩︎

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.