Peste 5,5 milioane de contracte de muncă active, pentru care se plătesc taxe la stat, existau la 31 mai 2012 în România, cele mai multe în Bucureşti şi în judeţul Timiş, iar cele mai puţine în Giurgiu, potrivit cifrelor Inspecţiei Muncii, obţinute de TVRInfo.ro. Noul Cod al Muncii a continuat trendul de creştere a numărului de angajaţi doar în primele trei luni de la aplicare, apoi piaţa muncii a intrat pe o pantă descendentă, arată datele.
Bucureştiul rămâne principalul pol economic al ţării, cu cel mai mare număr de contracte de muncă active, aproape de 1,3 milioane, pentru care se plătesc taxe şi contribuţii la stat.
La polul opus se află judeţul Giurgiu, care abia a depăşit cifra de 35.000 de contracte active la finele lunii mai 2012, potrivit datelor cuprinse în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor şi transmise TVRinfo.ro de Inspecţia Muncii.
Judeţul Timiş ocupă locul secund în ţară în topul zonelor cel mai bine dezvoltate economic, unde patronii au angajat cel mai mult, însă la o distanţă mare de Capitală – aproape 245.000 de contracte de muncă active.
Topul judeţelor unde a ieşit economia la suprafaţă
Pe următoarele locuri se situează judeţele Cluj (peste 238.000 de contracte active de muncă), Prahova (peste 200.200), Braşov (aproape 200.000). Ele sunt urmate de judeţele Constanţa (peste 198.000) şi Iaşi (peste 174.000).
Acestea sunt zone unde există investiţii străine importante în domeniul imobiliar, de infrastructură sau al furnizorilor de tehnologie şi servicii (precum Bosch sau DeLonghi).
La mijlocul “clasamentului” se află judeţele Bihor, aproape 169.000 de contracte de muncă active, Ilfov, peste 150.000 de contracte, Bacău aproape 115.000, Hunedoara – aproape 110.000, iar în Brăila, aproape 70.000 de contracte, potrivit statisticii de la Inspecţia Muncii.
Cele mai puţine contracte de muncă active se înregistrează în judeţele Giurgiu, aproximativ 35.200, Ialomiţa, peste 42.000 şi Mehedinţi, aproape 43.000, acesta din urmă fiind totuşi judeţul cu cea mai mare promovabilitate la Bacalaureat anul trecut.
Scădere a numărului de contracte după noul Cod al Muncii
Deşi în primele trei luni de la aplicarea noului Cod al Muncii (mai-iulie 2011) s-a văzut o creştere a numărului de contracte de muncă în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL), din august trendul este unul de scădere, vizibil şi la nivelul salariaţilor activi.
Potrivit datelor Inspecţiei Muncii, la 30 aprilie 2011, înainte cu două zile de intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, cifra era de 6,21 de milioane de contracte de muncă. Numărul acestora a crescut lunar, dar s-a oprit la finele lunii iulie (6,41 milioane contracte).
Din luna august 2011, s-au înregistrat mai puţine contracte de muncă (6,38 de milioane), ajungând la 31 octombrie la 6,27 de milioane.
Numărul salariaţilor activi a scăzut de la 5,34 de milioane, la 31 august 2011, la 5,25 de milioane, la 21 octombrie 2011.
Diferenţe mari explicate prin sisteme diferite de raportare
Din luna octombrie, printr-o modificare legislativă, patronii au declarat doar contractele de muncă active, adică pentru care plătesc taxe şi contribuţii la stat, deci au exclus angajaţii aflaţi în concedii sau suspendaţi.
Această modificare de raportare a dus automat la o reducere şi mai mare a numărului total de contracte înregistrate, diferenţă ce depăşeşte, în medie, 13% din sumele raporate anterior.
Ca atare, la 31 mai mai 2012, doar aproximativ 5,5 milioane de contracte de muncă apăreau în REVISAL, cu aproape 700.000 mai puţine faţă de 6,27 de milioane declarate la 31 octombrie 2011. Iar numărul salariaţilor activi a coborât la 5,06 milioane.
Patronii au trecut la contracte mai scurte şi part-time
Tot ca urmare a noului Cod al Muncii, angajatorii au transformat multe dintre contractele de muncă pe termen nelimitat în contracte pe o perioadă determinată, mai ales în cazul celor angajaţi pe proiect.
Astfel, potrivit datelor din REVISAL, din mai până la sfârşitul lui iulie 2011 numărul contractelor pe perioadă nedeterminată a înregistrat creşteri, de la 5,88 la puţin peste 6 milioane, însă din august se observă acelaşi trend descendent.
Cumulat cu limitarea raportărilor în REVISAL, la 31 mai 2012, în România mai existau puţin peste cinci milioane de contracte active de acest tip.
În paralel, numărul contractelor pe termen limitat a crescut de la aproximativ 333.000, la finele lunii aprilie 2011 – înaintea aplicării Codului Muncii, la aproape 470.000, la 31 mai 2012.
Similar, contractele cu normă întreagă s-au redus ca număr, de la 5,47 de milioane, la 30 aprilie 2011, la 4,68 milioane, la 31 mai 2012. Iar numărul celor part time a crescut semnificativ în acelaşi interval, de la aproape 739.000 la peste 820.000.
Cu toate acestea, România ocupa, în 2010, ultimul loc în ierarhia statelor Uniunii Europene la capitolul angajaţi part-time, potrivit unei statistici recente emise de Eurostat.
Ce s-a schimbat în Codul Muncii din mai 2011
Actualul Cod al Muncii, intrat în vigoare din data de 2 mai 2011, a adus o flexibilizare a pieţe muncii care a favorizat, de această dată, angajatorul şi nu angajatul, în contextul crizei economice.
Ministrul actual al Muncii, Mariana Câmpeanu, a anunţat însă, după instalarea în funcţie, că doreşte schimbarea legii în favoarea salariaţilor.
Angajările şi concedierile se pot face mai uşor, termenul de preaviz pentru cei care îşi dau demisia a crescut la 20 de zile lucrătoare, pentru executanţi şi 45, pentru şefi.
Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia pe maximum trei ani, faţă de doi şi poate fi prelungit cu acordul scris al părţilor, pe perioada unui proiect, fără a depăşi trei contracte succesive, faţă de două.
În plus, angajatorul nu mai este obligat, după o astfel de reînnoire succesivă, să-i angajeze pe salariaţi cu contracte pe perioadă nedeterminată, după reînnoirea succesivă a unui contract determinat pe respectivul post până la cel mult trei ani.
Închisoare pentru muncă la negru
Contractul de muncă temporar poate fi încheiat pe maximum doi ani, cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi, în total, trei ani, perioade dublate de noul Cod.
În plus, patronul poate refuza un salariat temporar şi poate decide încetarea înainte de termen a unui astfel de contract.
Iar munca la negru este sancţionată cu închisoarea, dacă se descoperă mai mult de cinci muncitori fără contract. Pentru mai puţin de cinci muncitori la negru, patronii scapă de dosar penal, însă riscă amenzi care pot ajunge la 20.000 de lei, pentru fiecare om în parte.
Aceeaşi situaţie, cifre diferite
Cifrele oficiale au fost contrazise în repetate rânduri de specialiştii din piaţă, care estimează un număr mult mai mare de oameni care sunt activi pe piaţa muncii, însă nu au neapărat şi un contract de muncă.
Recent, un raport al Consiliului Fiscal arăta că, la finele lui 2011, numărul muncitorilor la negru ajungea la 2,35 milioane, ceea ce înseamnă că circa unul din trei români muncea la negru.