Ciprian Domnişoru pe VoxPublica
Traian Băsescu declara ieri “Chiar dacă nu mai am guvernul meu, agenda mea e continuată prin programul cu FMI”. Lui Traian Băsescu i s-a luat guvernul prin alegeri libere după situaţia disperată în care centrul Bucureştiului vedea gaze lacrimogene, baricade, pietre şi flăcări din cauza abuzurilor preşedintelui .
Lui Traian Băsescu i s-a luat şi Institutul Cultural Roman – ICR-ul, unde a binevoit să numească un om care l-a apărat cu dinţii ani de zile (ba a mai si lansat zvonuri despre contracandidatul lui Basescu), când tot mai mulţi români vedeau că vajnicul luptător anti-corupţie Băsescu patrona de fapt un regim de mic burghezi incompetenţi şi hulpavi.
Pentru că PD-L-ul se prăbuşeşte, intelectualii de dreapta nu puteau să rămână cu Naşul TV, aşa cum le recomanda Mihail Neamţu în cărticica mişcării lui politice, aşa că au adoptat cauza lui Nicuşor Dan şi a lui Patapievici cu o agresivitate care nu i-a făcut bine lui Nicuşor Dan şi care devine acum ridicolă prin “mişcarea papioanelor”.
Că USL va avea un control absolut prin schimbări instituţionale este o temă de îngrijorare legitimă. Manifestarea acestei îngrijorări în privinţa ICR este o formă de zbucium uşor inutil în tabăra intelectualilor de dreapta. Batjocoriţi până mai deunăzi de Udrea şi Prigoană, intelectualii îşi dreg acum papioanele pe un teritoriu unde nu joacă orice patron de firmă de salubritate- politici şi instituţii culturale.
“[ICR]… doar înalţă spirite, nu salvează vieţi” scrie în comunicatul asociaţiei Erudio. Aş fi vrut să văd mii de artişti protestând când guvernul lui Băsescu închidea spitalele din mediul rural , punând viaţa unor oameni săraci în periocol, sau când se comasau şcolile mici din mediul rural, punând copiii pe drumuri. Unde erau papioanele când se închideau spitalele? Aş fi vrut să îi bată cineva obrazul lui Patapievici când aducea în discuţie casete porno imaginare. În schimb artiştii şi intelectualii apără acum cultura la nivel înalt prin metropole occidentale, după ani de zile în care educaţia şi calitatea vieţii au avut de suferit în România sub un preşedinte care vroia ospătari şi tinichigii.