Nu avem un guvern Ponta. Avem guvern Ponta – BNR.
Se tot aude zilele astea cuvîntul “stînga” aruncat unde vrei şi unde nu vrei. Însă semnalele acestui nou guvern Ponta converg înspre un punct mai puţin discutat.
Avem de-a face cu un guvern bicefal care are un lucru în comun cu vechile guverne. Are un garant al austerităţii bine înfipt în coastă. Florin Georgescu avea reputaţia de negociator dur cu FMI, dar condiţiile s-au mai schimbat. El e perceput şi de Isărescu şi de Victor ponta ca un soi de cenzor financiar necesar în relaţie cu politicienii, nu neapărat cu FMI.
Practic avem premierul politic şi premierul financiar, o recunoaştere fermă a bicefalismului contemporan al puterii: ceva politică, dar şi reprezentant al “partidului” BNR-FMI. Alegerile se fac pentru stabilirea unor ierarhii, dar din ce în ce mai clar finanţele îşi desemnează din oficiu om la putere. Să nu credeţi că e premieră.
Bicefalismul acesta era pînă acum reprezentat de guvern şi de Traian Băsescu. Culmea, deşi e perceput ca vector mai ales politic, în ultimii 3 ani, preşedintele a îndeplinit un rol de cenzor financiar şi de heirup al austerităţii, mai ceva ca un angajat FMI sau BNR. Pentru binele ţării, evident.
Ce mesaje au dat Ponta-Georgescu pînă acum, după declaraţii şi audieri:
- privatizările continuă, dar ceva mai atent. Esenţial e că vor continua, nu se simte vreo schimbare radicală de macaz. Georgescu a menţionat totuşi că vor fi puncte renegociate cu FMI. Mult mai multă prudenţă decît pînă acum a fost afişată în declaraţii în ce priveşte aderarea la zona euro
Ministrul Transporturilor de azi, Silaghi: Taromul ar fi de vîndut în totalitate, CFR Marfă doar o parte”
Tensiunea nu e atît PNL-PSD cît va fi FMI-guvern. Iar această tensiune nu se rezolvă decît printr-o singură soluţie: trădarea rapidă a programelor de guvernare şi a cetăţeanului simplu. După cum se poate vedea, nuanţele apar prompt. Sper că nu la fel de rapid în cazul Chevron – exploatarea gazelor de şist e trecută în programul de guvernare, că va fi instalat moratoriul. N-am mai auizit nimic de liberalizarea preţului la energie care va lovi ca un tsunami după acest an electoral.
Care este retorica noului premier? Restabilirea democraţiei, dar pe alte paliere, relaţia Parlament – Guvern mai ales. O fi şi asta importantă, dar nu e nici pe departe afectată precum relaţia dintre decizia economică şi decizia politică. Nu e o critică a unui guvern instalat de două ore. Nu vreau s-o fac pe scepticul înainte să văd unele fapte. Vorbesc însă despre o corectă punere pe tablă a pionilor. Şi plictisitoarea tensiune Ponta-Crin n-are nici un sens cînd bătălia care ne priveşte se va duce în alte părţi.
Hollande?
Stranie e rămînerea fără nici un fel de consecinţă în retorică a alegerii lui Hollande în Franţa. Normal, nu le cer să se apuce să vorbească precum FH. Sau să schimbe rapid politicile externe etc. Dar o oarecare schimbare de viziune ar trebui să existe.
Marga a fost scurt: “Alegerea lui Hollande nu aduce direct foarte multe consecinte. Franta da un nou exemplu de exercitare clara a pluralismului.”
Nu aduce consecinţe? De săptămîni Europa a început să vorbească altfel despre austeritate, se pregăteşte negocierea unui pact al creşterii, idee preluată din campania socialistului, indiferent de ideolgia guvernării din diverse ţări. Nu sînt consecinţe pentru Marga înţepenit în viziunea prietenei Merkel pe care o aducea acum doi ani la Cluj.
Cam aceeaşi nuanţă: “Ministrul desemnat al Finantelor a spus ca Guvernul Ponta va sustine Tratatul fiscal semnat la nivel european.” (mediafax). Iarăşi ne aruncăm să anunţăm ca premianţii fără ca măcar să aşteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile.
Tensiunea nu e doar PSD -PNL. Marea tensiune va fi Georgescu – USL. Şi ca de obicei politicienii români se închină evlavios în faţa BNR şi încep să-şi contrazică programele din primele minute. Întrebarea zilei e “au de ales?”.