Noua reformă a Codului muncii impusă în Spania de noul guvern de dreapta sub supravegherea factorilor de decizie din Uniunea Europeană legiferează condiţii de muncă specifice Evului Mediu. Sindicatele consideră greva drept un răspuns la aprobarea acestei legi printr-o procedură de urgenţă. S-a evitat orice negociere prealabilă cu sindicatele şi s-au anulat treizeci de ani de dialog social.
Prin noua reformă, indeminizaţia pentru disponibilizare se reduce la 20 de zile pe an sau 33, anterior fiind de 40 de zile şi mai ales se impune flexibilizarea condiţiilor de angajare. Anterior noii legi, fiecare sector dispunea de un acord colectiv de muncă, care legifera procesul de angajare şi de salarizare pe domenii. Prin flexibilizare, se doreşte ca negocierea condiţiilor de angajare să se realizeze în mod particular, în cadrul fiecărei companii, chiar dacă există un acord prestabilit care să impună limite de salarizare. Antreprenorul va putea modifica clauzele acestor acorduri colective din motive legate de productivitate, concurenţă şi organizarea companiei. Acest fapt se traduce prin legiferarea scăderii salariilor. Tot prin noua lege, un angajat va putea fi disponibilizat cu o indeminizaţie de 20 de zile pentru fiecare an de muncă în cazul în care va lipsi 9 zile cu întrerupere în două luni consecutive, chiar dacă se justifică această absenţă de la locul de muncă.
În acelaşi timp, bonificaţiile existente din anul 2006 pentru angajarea femeilor după ce acestea au avut concediu de maternitate, bonificaţii care facilitau reîncadrarea efectivă a acestora în câmpul muncii s-au anulat. De asemenea, angajatul va putea fi disponibilizat atunci când „vânzările sau beneficiile unei firme scad pentru o perioadă de trei trimestre consecutive”. Însă noţiunea de scădere a beneficiilor este relativă şi nu este sinonimă cu faptul că o companie ar fi în pierdere. O companie poate câştiga mai puţin decât a prevăzut pe o anumită perioadă, acest fapt fiind suficient pentru disponibilizarea angajaţilor sau reducerea salariilor. Prin noua lege, nici funcţionarii, consideraţi o categorie favorizată deoarece se bucurau de un loc de muncă stabil, nu mai sunt protejaţi. Administraţiile publice pot disponibiliza funcţionarii în cazul unui “buget insuficient” sau în cazul externalizării serviciilor. În acelaşi timp, prin noua reformă, şomerii care primesc alocaţia de şomaj sunt obligaţi să presteze servicii inclusiv în cadrul Administraţiilor publice. Acest lucru ar permite disponibilizarea personalului care avea un contract temporar cu administraţia publică.
Greva a fost convocată de sindicate şi au participat în jur de 1 milion de persoane în toată Spania. Însă în mass-media nu s-a vorbit despre motivele mai mult decât justificate ale acestei greve, ci despre actele de violenţă care au avut loc în Barcelona. Într-adevăr, grupuri de tineri au ars 300 de containere, au spart vitrine ale băncilor, iar poliţia catalană a acţionat cu violenţă nu doar împotriva acestora.
Dincolo de actele violente ale acestor grupuri, mulţi dintre manifestanţi vorbesc despre existenţa agenţilor provocatori infiltraţi printre protestatarii paşnici tocmai în scopul destabilizării manifestaţiei şi degradării revendicărilor manifestanţilor.
În acelaşi sens, al denigrării motivelor iniţiale ale grevei, în data de 30 martie, ziarele naţionale şi internaţionale deschideau prima pagină cu imaginea vitrinelor sparte în Barcelona. Despre manifestarea pacifică a oamenilor în zeci de oraşe, despre faptul că 77% dintre angajaţi au răspuns apelului la grevă, se scriau doar două rânduri. În aceeaşi zi, guvernul a discutat bugetul cel mai auster din ultimii treizeci de ani. Reducerile masive de buget s-au înregistrat în cadrul Ministerelor Sănătăţii (13,7), Educaţie( 21,2%), Imigraţiei. Ministerul de Interne a fost unul dintre cele mai protejate, cu cele mai mici reduceri, de doar 4,3%
Dacă violenţa stradală se penalizează, cealaltă violenţă, tacită, zilnică,a noilor relaţii de muncă legalizate prin noul Cod al muncii este transformată în „normalitate”. În acest sens, următorul pas în degradarea drepturilor angajaţilor o constituie cererea patronatului de modificare a legislaţiei referitoare la dreptul la grevă, în vigoare din 1979, în vederea restrângerii acestui drept.
În ciuda politicii oficiale de intimidare a oricărei forme de solidaritate (angajatul îl are drept presupus inamic pe şomer, acesta pe imigrant etc.), greva a demonstrat că marea masă a populaţiei nu este dispusă să accepte anularea drepturilor sociale. Sindicatele anunţă noi mobilizări în cazul în care guvernul nu va negocia şi cu agenţii sociali măsurile adoptate.
online word count
lung cancer symptoms
athleta coupon code
newly released dvds
princeton regional schools