TEMA: Gazul de şist. Marele scandal
Politicienii români şi europeni ce susțin public exploatările de gaze de şist folosesc argumentul că aceste exploatări se desfăşoară deja pe scară largă în SUA. “ În Statele Unite există 11.000 de puțuri în cazul cărora exploatarea se realizează prin fracționare hidraulică, aşadar este o tehnică foarte folosită. Desi există îngrijorare, avem norme de reglementare bune, procesul este transparent şi am obținut mari succese fără consecințe pentru mediu, indraznesc eu sa spun“, declara fostul ambasador SUA în România, Mark Gittenstein.
Mesajul oficial al Departamentului de Stat, recepționat de politicienii români este: gaze mai ieftine fără incidente şi riscuri majore pentru mediu şi sănătatea publică.
În doar şase-şapte ani de exploatare pe scară largă prin metoda fracturării hidraulice, ştim următoarele despre exploatările de gaze de şist din SUA:
- Statul Pennsylvania permitea companilor de gaze de şist deversarea apelor reziduale din procesul de fracturare în râuri. În 2011, ani buni după începerea exploatărilor, statul a decis să nu mai permită deversarea, în urma unui studiu ce arăta riscul crescut de cancer şi defecte la naştere în urma consumului apei de la robinet, poluată cu un compus al bromurilor din lichidul de fracturare.
- O explozie la o sondă a firmei Cheapsake Energy a dus la vărsarea a 37 de mii de litri de mix toxic folosit în procesul de fracturare pe un câmp în Leroy Township, Pennsylvania. Lichidul a ajuns într-un pîrâu iar Cheapsake Energy a primit o amendă de 190 de mii de dolari.
- Aceeaşi firmă a primit o amendă de 900 de mii de dolari – cea mai mare din istoria statului Pennsylvania- când nu a reparat o sondă şi a contaminat apa a 16 familii din Bradford County.
- Revista Nature arată cum 75% din fântânile analizate la distanță de 1 kilometru de sondă în Pennsylvania sunt contaminate cu metan. Folosind analize de izotopi, contaminarea a fost atribuită formațiunilor de adâncime ce sunt exploatate de sondele de gaze de şist. [1] Contaminarea cu metan poate să ajungă la niveluri foarte periculoase: două case din Grainger County, Tennessee au fost declarate pericol public datorită concentrației de metan din fântâni. Două case din Bridgeville, Pennsylvania au explodat când burlanul de protecție de ciment al unei sonde a cedat iar metanul a intrat în subsolul caselor.
- Revista Nature mai arată şi riscurile expunerii la poluare atmosferică cu benzen , substanță cancerigenă. Nivelul de poluare cu benzen în zona de exploatare Barnett din Texas depăşea nivelul de toxicitate acută permis încă de când erau doar două mii de sonde în zonă, nu peste 14,000 câte sunt în prezent. [1]
- În 2010, sute de persoane au fost evacuate din oraşul Caddo Parrish, Louisiana, după ce explozia unei sonde de gaze de şist a dus la contaminarea apei potabile. În 2009, 16 vaci fuseseră găsite moarte pe câmpul de lângă o sondă de gaze.
- Firma Encana a fost amendată cu 370,000 de dolari după contaminarea cu benzen şi metan a unui râu în oraşul Silt, Colorado.
- 9 hectare de teren arabil au fost sterilizate după o explozie la sonda companiei Petro Harvester din Bouttineau, Dakota de Nord.
- Locuitorii oraşului Dayton, Pennsylvania au fost evacuați după ce burlanul de protecție de ciment al unei sonde a cedat.
Acestea sunt doar evenimente mediatizate. Cum arăt în cele ce urmează, sunt sute de cazuri ale căror detalii nu ajung în presă datorită unor acorduri de confidențialitate.
Regiunea cu cele mai mari rezerve de gaze de şist, Barnett -Texas , are 14,600 de sonde pe o suprafață de 12.949 de kilometri pătrați, mai mult de o sondă pe kilometru pătrat. [2] Exploatările de gaze de şist ar transforma complet peisajul Moldovei şi al Dobrogei, unde România a concesionat perimetre de explorare şi exploatare. Sondele ar ajunge pe islazul satelor şi în preajma oraşelor , poate chiar aproape de plaje. Casele din zonă, fântânile şi râurile ar fi expuse direct riscului de explozii, poluării aerului şi a apei cu benzen şi alte substanțe cancerigene. Oamenii şi-ar putea vedea terenurile agricole sterilizate, animalele moarte şi ar trăi cu grija cutremurelor , a apei contaminate cu metan, a aerului de nerespirat, a cazurilor tot mai numeroase de cancer la animale şi oameni.
Cum a fost posibilă dezvoltarea rapidă în SUA a unei industrii cu efecte atât de nocive pentru comunitățile unde este amplasată?
1. Excepții în legislația de mediu
2. Influența lobby-ului de petrol şi gaze asupra politicienilor
3. Influența industriei asupra agențiilor de reglementare (“regulatory capture”)
4. Influența industriei asupra studiilor academice
5. Clauze de confidențalitate şi înțelegeri (settlements)
6. Supraestimarea resurselor pentru a influența publicul şi politicienii
7. Promovarea ideii false că gazele de şist sunt mai puţin poluante decât cărbunele
1. Excepții în legislația de mediu
Apa care ia foc nu este o experienţă nouă pentru americani. Râul Cuyahoga din Cleveland, Ohio era atât de poluat la începutul secolului 20 încât lua foc des, fiind plin de petrol şi deşeuri. Râul a tot luat foc până în 1969, când televiziunea a arătat întregii ţări cazul Cuyahoga. Politicienii au reacţionat iar în 1972 apărea Federal Water Pollution Control Act, cunoscut sub numele de Clean Water Act. Acest act prevede limite asupra deşeurilor ce pot fi deversate de poluatorii industriali.
Treizeci de ani mai târziu, Dick Cheney, fost director al companiei Halliburton, conducea o comisie prezidenţială de energie la Casa Albă. În 2005 apărea Energy Policy Act, legislaţie care prevedea în mod explicit excepţii de la Clean Water Act pentru procedeul fracturării hidraulice.
SEC. 322. HYDRAULIC FRACTURING.
Paragraph (1) of section 1421(d) of the Safe Drinking Water Act (42 U.S.C. 300h(d)) is amended to read as follows:
‘‘(1) UNDERGROUND INJECTION.—The term ‘underground injection’—
‘‘(A) means the subsurface emplacement of fluids by well injection; and
‘‘(B) EXCLUDES—
‘‘(i) the underground injection of natural gas for purposes of storage; and
‘‘(ii) the underground injection of fluids or propping agents (other than diesel fuels) pursuant to hydraulic fracturing operations related to oil, gas, or geothermal production activities.’’
Industria gazelor de şist a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă datorită excepţiilor introduse în Energy Policy Act. Aceste excepţii de la regulile Clean Water Act vizează felul în care agenţia federală de mediu (Environmental Protection Agency) reglementează domeniul fracturării hidraulice. Fără excepţiile din 2005, agenţia federală de mediu ar fi trebuit să acorde permise şi să verifice efectele fracturării hidraulice asupra apei. O astfel de responsabilitate ar fi presupus efectuarea de studii amănunțite din timp precum şi un întreg proces de autorizare şi monitorizare la nivel federal. În prezenţa acestor excepţii, permisele şi reglementarea sunt lăsate la nivelul statelor.
Viitorul industriei depinde de încercările unor senatori şi reprezentanți de a anula excepţiile din legislaţia de mediu introduse în favoarea companiilor de gaze şi petrol în 2005. Fracturing Responsibility and Awareness of Chemicals Act este un exemplu de proiect de lege ce urmăreşte anularea excepţiilor. A fost introdus în dezbatere parlamentară în 2009 şi reintrodus în Mai 2013 de reprezentanţi şi senatori democraţi din Colorado, Pennsylvania şi New York. Actul urmăreşte să crească transparenţa în ceea ce priveşte listele de substanţe chimice incluse în procesul de fracturare. Legea propusă ar transfera şi o serie de obligaţii de verificare şi control în sarcina unor agenţii federale.
Introducerea excepţiilor federale şi sprijinul neechivoc la nivel local din partea unor politicieni duce la goluri în reglemementare. Practic agenţia federală are jurisdicţie limitată în urma excepţiilor din 2005. Spre exemplu, după contaminarea pânzei freatice, agenţia federală de mediu a cerut unei companii de forare să ofere apă potabilă locuitorilor. Agenţia texană de mediu s-a opus, susţinând că acţiunea federală era prematură şi nejustificată [3].
2. Influenţa asupra politicienilor
Politicenii ce susțin excepțiile favorabile industriei gazelor de şist susţin că nu este nevoie de supraveghere federală şi că cea la nivelul statelor este suficientă. În schimb, aceşti politicieni primesc fonduri însemnate de la companiile de petrol şi gaze în campaniile lor electorale. Este cazul guvernatorului republican al statului Pennsylvnia, Tom Corbett, care a primit donaţii de 900 de mii de dolari în campania sa din 2009 de la companii de gaze şi petrol . Corbett se opune introducerii unor redevenţe pe exploatările de gaze de şist în Pennsylvania şi l-a numit director al agenţiei locale de mediu pe avocatul Michael Krancer, care lucra pentru firma Blank Rome LLP, ce reprezenta interesele companiilor cu operaţiuni de fracturare hidraulică în Pennsylvania.
Corbett face tot ce poate pentru a favoriza industria gazelor de şist şi în iulie 2012 a semnat un act prin care grăbea agenţia de mediu să analizeze acordarea permiselor pentru forare. Corbett intervine în favoarea industriei cu orice ocazie: recent a trimis o scrisoare preşedintelui agenţiei Delaware River Basin Commission pentru a cere ridicarea moratoriului pe care acea agenţie l-a pus asupra fracturării hidraulice în bazinul râului Delaware.
În Pennsylvania lui Tom Corbett, companiile de gaze de şist au deversat ani de zile apele reziduale cu substanțe toxice în râuri. Agenţia federală de mediu reclamase faptul că apele reziduale din procesul de fracturare sunt deversate în râuri fără a fi tratate . EPA avea jurisdicţie asupra staţiilor de epurare a apei şi reclama faptul că mixul de substanţe toxice folosit în procesul de fracturare este necunoscut. Cum ar putea atunci staţiile de epurare să trateze ceva secret?, argumenta EPA. Din cauza excepțiilor din 2005 agenția federală nu putea însă interveni direct în Pennsylvania.
Îngrijorările agenției federale erau justificate: cercetători de la Carnegie Mellon au găsit cantităţi crescute de bromuri în apa din Pittsburgh. În combinaţie cu cloruri din dezinfectanţi, aceste bromuri generează un compus toxic ce este asociat cu riscuri crescute de cancer şi defecte la naştere. Guvernatorul Corbett a trebuit să dea un ordin prin care companiile de gaze de şist să nu mai folosească staţiile publice de epurare a apei. După ani de zile în care apa a fost sistematic poluată , concentrația de bromuri nu a scăzut încă.
3. Influența asupra agențiilor de reglementare (regulatory capture)
Faptul că agenţia federală nu are jurisdicţie completă asupra reglementării şi monitorizării procesului de fracturare duce la situaţii ca cea din Pennsylvania, unde ani de zile deşeurile toxice din procesul de fracturare au fost pur şi simplu deversate în râuri. Însă chiar dacă ar avea o jurisdicţie mai amplă, agenţia federală nu ar avea neapărat cale liberă. Dacă Energy Policy Act din 2005 nu ar fi restrâns responsaiblitatea EPA, această instituţie ar fi trebuit să realizeze mai repede un studiu asupra efectelor fracturării asupra apei.
În schimb, un studiu major asupra fracturării a fost iniţiat abia în 2011, la cererea Camerei Reprezentanţilor. Studiul va fi finalizat abia în 2014 şi urmăreşte:
- Să evalueze impactul cantităţilor foarte mari de apă necesare în procesul de fracturare asupra resurselor de apă potabilă are comunităţilor.
- Impactul unor potenţiale contaminări ale resurselor de apă potabilă cu lichid de fracturare, fie în faza de injecţie fie prin contaminarea post-fractuare cu materiale reziduale.
- Contaminarea resurselor de apă potabilă cu bromuri şi radiu ce au fost deversate de staţiile de tratare a apei rezultate din procesul de fracturare.
Dată fiind importanţa acestui studiu, presiunile asupra agenţiei şi autorilor sunt imense. Autoarea unui studiu similar a dezvăluit cum în anii 80 Casa Albă sub preşedintele Reagan a insistat pentru scoaterea mențiunilor legate de pericolele apelor reziduale pentru mediu şi de nevoia de reglementare în domeniu New York Times arată şi cum un studiu din 2004 menţiona potenţiale dovezi de contaminare a apei freatice, dar aceste mențiuni au fost eliminate din studiul final, care a ajuns la concluzia că fracturarea hidraulică prezintă “puţine riscuri pentru apa potabilă”.[4] Se pare că şi studiul din 2011 a fost afectat de intervenții: ar fi trebuit iniţial să analizeze şi radioactivitatea din apele reziduale, efectele gazelor eliberate în atmosferă asupra schimbărilor climatice, precum şi riscurile pentru muncitorii care intră în contact cu materialele radioactive.
4. Influența asupra studiilor academice
Presiunea industriei asupra studiilor vizează şi studiile realizate de universităţi, nu numai de agenţia de mediu. Universitatea Texas – Austin a publicat un studiu ce susținea că nu există legătură între procedeul fracturării hidraulice şi contaminarea apei potabile. Şeful echipei ce a realizat studiul , profesorul Charles “Chip” Goat era în consilul de administrație al unei companii de exploatare a a gazelor de şist şi încasase în această funcție 1.5 milioane de dolari în cinci ani. Universitatea a comandat un nou studiu, ce a găsit numeroase erori şi omisiuni în studiul inițial . Autorul s-a pensionat iar directorul centrului de cercetare ce lansase studiul inițial şi-a dat demisia.
Influența asupra mediului academic este şi indirectă. Întrebat de ce mediul academic a întârziat publicarea de studii asupra efectelor exploatărilor gazelor de şist, un profesor de la universitatea Pennsylvania explică cum sub conducerea republicană a lui Tom Corbett în Pennsylvania statul nu a acordat finanțare pentru cercetare în ceea ce priveşte efectele asupra sănătății. [5]
Un alt motiv pentru care sunt relativ puține studii ține de clauzele de confidențialitate din contractele pe care proprietarii terenurilor le semnează cu companiile de gaze de şist:
5. Clauze de confidențalitate şi înțelegeri (settlements)
Companiile plătesc despăgubiri substanțiale pentru ca persoanele afectate de accidente să nu dezvăluie informații presei sau să cheme agențiile de reglementare. Este cazul exploatării Shell din Union Township din Pennsylvania: un geizer cu apă şi metan ce țâşnea la treizeci de metri înâlțime a dus la evacuarea zonei pe o rază de o milă. Localnicii ce răspund la întrebările presei nu îşi dau numele pentru că poartă negocieri cu Shell pentru despăgubiri.[6]
Înțelegerile cu familiile afectate ajung la sute de mii de dolari. Aceste contracte de confidențialite înseamnă că datele legate de incidentele de mediu nu ajung la autorități, la presă sau la cercetători.
Un raport al Environmental Protection Agency recunoaşte că exemplele de poluare sunt limitate pentru că procedurile legale şi acordurile de confidențialitate opresc accesul spre o analiză ştiințifică a incidentelor. “Această practică [a blocării accesului la dovezi] este tipică pentru statul Texas, menționează raportul: “în anumite cazuri, dovezile aferente unor incidente foarte publice devin aproape complet nedisponibile pentru analiza autorităților”. [3]
O prevedere importantă a propunerilor legislative de supraveghere a industriei îeste introducerea unei obligații pentru judecători de a analiza riscurile pentru sănătatea şi siguranța publică înainte de a aproba înțelegeri secrete (settlements) între companiile de gaze şi proprietarii terenurilor.
6. Supraestimarea resurselor pentru a influența publicul şi politicienii
Agenția guvernamentală EIA (Energy Information Administration) lansează rapoarte şi estimări asupra surselor de gaze de şist. Însă aceste estimări sunt de multe ori ridicole: supraestimarea rezevelor din Marcellus Shale de cinci ori , a celor din Polonia de zece ori. Rapoartele inițiale arătau rezervele Poloniei la 300 de ani, în prezent aceste estimări au coborât undeva între 26 şi 70 de ani. Este foarte transparent faptul că estimările inițiale nu erau demne de publicare, dar că agenția americană sprijină prin aceste rapoarte companiile americane cu afaceri globale.
Cine realizează studiile promovate de Energy Information Administration? New York Times arată [7] că două firme care au lucrat la raport, Intek şi Advanced Resources International au mulţi clienţi din industria gazelor şi a petrolului iar preşedintele AdvancedResources este acţionar şi membru în board-ul Southwestern Energy, o companie cu operaţiuni de explorare a gazului de şist.
7. Promovarea ideii false că gazele de şist sunt mai puţin poluante decât cărbunele
Industria încearcă să avanseze ideea că gazele de şist sunt o sursă de energie mai puțin poluantă decât cărbunele. În acest fel politicienii pot să promoveze această industrie ca pe o soluție şi nu ca pe o problemă. De fapt, emisiile centralelor ce folosesc gaze de şist sunt jumătate din cele ale centralelor pe cărbune, dar sunt de douăzeci de ori mai poluante (în grame CO2 / KwH) decât energia eoliană, hidroelectrică sau cea solară.
Ideea că gazele de şist sunt mai puțin poluantă este demontată de un studiu publicat în revista Nature [1], care estimează că efectul asupra mediului (greenhouse gas footprint) pe termen lung este mai mare în cazul gazelor de şist datorită emisiilor de metan din procesul de extracție. Autorii studiului estimează că între 3 şi 7 la sută din producția de metan a unei sonde de gaze de şist ajunge în atmosferă.
Mai mult, ipoteza de lucru este că se va realiza o substituție a cărbunelui cu gazele de şist. Substituția nu afectează însă neapărat cărbunele, ci mai degrabă afectează producția convențională, mai scumpă, de gaze naturale.
Concluzii
Experiența americană este un model de business în stilul vestului sălbatic, o formă de acumulare primitivă. Pentru a netezi această acumulare, sub conducerea lui George W Bush şi a lui Dick Cheney statul federal s-a restras strategic în 2005 din calea sondelor de gaze de şist introducând excepții ăn legislația de mediu . La nivelul statelor, ani de zile guvernatorul republican Corbett , finanțat puternic de industrie, a lăsat un gol de reglementare ce a permis firmelor să deverseze reziduurile toxice în râuri. Nu toate statele americane permit exploatarea gazelor de şist- cele republicane sunt printre fruntaşe în timp ce unele state cu majorități democrate au moratorii sau au interzis exploatarea, precum statul Vermont.
Acolo unde exploatările sunt permise, proprietarii de pământ ce posedau şi drepturile asupra resurselor minerale au căutat să se îmbogățească. Unii au vândut şi au continuat să trăiască lângă sonde, bînd doar apă îmbuteliată, respirând aerul poluat cu benzen cancerigen. Cei care trăiesc lângă ei dar nu au vândut trăiesc aceeaşi experință a poluării fără să se fi mînjit cu bani. Când se produc accidente sau se îmbolnăvesc, angajează un avocat priceput ce le obține un settlement de ordinul sute de mii de dolari. Nu va şti nimeni ce s-a întâmplat pe terenul lor, care a fost cauza şi gravitatea poluării. Pentru că firmele fac tot posibilul să izoleze şi să secretizeze cazurile de poluare, există puține date pentru studii asupra efectelor exploatărilor. Agențiile guvernamentale fie lucrează pentru industrie, anunțând estimări nerealist de mari despre rezerve, fie sunt supuse unor presiuni politice de a nu publica rezultate ce ar dăuna industriei.
Modelul este : fă bani acum , legile vin mai târziu. Ca şi în cazul industriei azbestului, a flourocarburilor, a DDT-ului, a tutunului, efectele asupra sănătății publice şi a mediului sunt un teren de bătălie pe care industria încearcă să prelungească perioada în care poate face bani uşor, fără legi. Aşa se explică excepțiile din 2005, care au condus la faptul că agenția federală de mediu va publica un studiu abia în 2014 iar din acel studiu lipsesc capitole importante. Industria face tot posibilul pentru prelungirea perioadei de acumulare: contracte de confidențialitate, comandarea de studii favorabile, donații în campaniile electorale.
Înainte de faza de declin a procesului de acumulare în SUA (legi care fac costurile prea mari şi procese de despăgubire), companiile de gaze de şist urmăresc extinderea rapidă în alte țări. Metoda “fă bani acum, legile vin mai târziu” poate fi aplicată şi în România. Câte un primar care nu se teme de linşaj vrea să îşi vândă repede pământul, câte un premier care se ştie şubred vrea să câştige sprijin politic şi bani americani de campanie. Din 2014, companiile americane de petrol vor fi obligate de Congresul SUA să publice cheltuielile administrative şi de protocol din străinătate. Până atunci nu ştim ce cheltuieli administrative şi de protocol are Chevron cu PSD, cu preşedintele Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu, sau cu primarii comunelor din Vaslui.
Sistemul juridic american este construit în jurul acumulării primitive iar proprietarii pământurilor înțeleg jocul: poluatorul plăteşte, eu mă îmbogățesc. Pentru că proprietarii terenurilor nu dețin drepturile asupra resurselor minerale în România, comunitățile vor fi mai greu de co-interesat în faza acumulării de către companii străine.
Acumularea primitivă românească funcționează acum în faza netezirii legislației. În calea acumulării stau în viitor drepturile şi voința comunităților locale. Ignorarea dreptului comunităților de a refuza exploatarea pe raza comunei sau oraşului ar constitui acumulare primitivă prin rapt.
Precum în Polonia, viitorul gazelor de şist în România presupune coerciție ce va atrage nesupunere civilă şi violență- Vestul Sălbatic la Vaslui şi pe litoral, cu românii în rol de indieni.
[1] Robert W. Howarth, Anthony Ingraffea & Terry Engelder. Natural gas: Should fracking stop? Nature 477, 271–275 (15 September 2011)
[2] http://www.tceq.state.tx.us/assets/public/implementation/barnett_shale/bsAnnualWellCount.pdf
[3] New York Times, 3 August 2011 A Tainted Water Well, and Concern There May Be More; http://www.nytimes.com/2011/08/04/us/04natgas.html?_r=2&ref=ianurbina&
[4] New York Times, 3 Martie 2011, Pressure Limits Efforts to Police Drilling for Gas , http://www.nytimes.com/2011/03/04/us/04gas.html?_r=0
[5 ] http://green.blogs.nytimes.com/2013/01/21/taking-a-harder-look-at-fracking-and-health/
[7] New York Times, 26 Iunie 2011. Behind Veneer, Doubt on Future of Natural Gas, http://www.nytimes.com/2011/06/27/us/27gas.html?pagewanted=all&_r=0
Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România 