Sălile dedicate jocurilor de noroc sunt un univers închis. Să încerci să documentezi vizual interioarele, chiar și fără oameni, e o misiune imposibilă. Funcționează ca un organism care se contractă la apariția unui element străin. O fată tânără, ca mine, e o apariție exotică în sine. Cu atât mai mult una cu un aparat de fotografiat. Femeile au fie 50+ și sunt prezențe obișnuite, fie vin ca însoțitoare ale bărbaților.
Astfel, documentarea a devenit una strict urbanistică. Odată ce începi să cauți sălile de jocuri pe stradă, le vezi peste tot: în piețe, la parterul blocurilor, în intersecții, printre măcelării, farmacii, piese auto, bănci, fast-food-uri, baruri, supermarket-uri și alte nevoi esențiale. Observi cu ușurință cât de bine s-au integrat în peisajul urban. Până și contrastul dintre splendoarea-kitsch pe care o afișează și uzura-gri a cartierelor în care s-au așezat devine normalitate.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.