Interviu PressEurop cu Costi Rogozanu.
Înainte de referendumul din 29 iulie : ce trăim ? liniştea dinaintea furtunii sau ultimele răbufniri ale uraganului ?
Întîi o observaţie generală. Europa suferă cutremure economice grave, unul după altul. Grecia e în pragul prăpastiei, Spania e bine zguduită de proteste. În tot acest context apar “probleme democratice” cu România. Apar problemele cu spaţiul Schengen puse într-o nouă lumină. De unde diverse voci europene nu vroiau Romania şi Bulgaria pentru că ţări vestice erau pur şi simplu prea presate de diverse forţe populiste din interior, iată că a venit şi motivul furnizat de o luptă aprigă politică: România nu e destul de democratică. O luptă politică încinsă – dar nu ceva nemaivăzut cu cîteva declaraţii la limită, dar cu fapte păstrate în limitele legale şi normale – a iritat Europa, o Europă care a ratat cam 100 de şanse să ia poziţii cu adevărat importante pentru cetăţenii români abuzaţi economic în fel şi chip în ultimii 5 ani.
Ce s-ar fi întîmplat în Franţa dacă veneau FMI şi preşedintele, şi Guvernul să forţeze parlamentul să facă o lege clar favorabilă pentru bănci, de exemplu, aşa cum s-a întîmplat la noi acum 3 ani? Nu mai fac liste de ocazii bune pentru Europa de a se juca de-a adevărata democraţie. Ce-am văzut acum a fost o Europă isterizată aiurea, fără suport, fără relatări corecte şi echilibrate. Am mai văzut o Europă pentru care nu contează latura socială sau economică a democraţiei, contează doar să mai livrăm clieşul cu esticii imaturi imberbi care fac şi spun numai prostii şi care nu merită să facă parte din “clubul nostru”. Ce făcea Bild-ul cu grecii cei “leneşi”, au făcut acum publicaţii serioase cu neanderthalienii români cei “nedemocratici”.
De ce ar trebui să ne temem mai mult : de un preşedinte care va reveni la putere şi care ne va pune pe masă o perioadă de răzbunari , sau de un guvern care, reconfortat în alegerile sale, va continua să facă ce îi trece prin cap ?
Vă asigur că situaţia românească e mult mai complicată şi seamănă mult cu angoasa întregii Europe. Nu spune nimeni că nu sînt probleme cu corupţie, cu mersul economiei, cu clientelism, cu capitalism complet dereglementat. Nu “democraţia” abstractă şi ţipată de diverşi intectuali fie anacronici, fie bine stipendiaţi e problema României, ci economia, locuri de muncă, justiţie socială. Dacă un muncitor român ar îndrăzni să ceară ce cere în mod curent un angajat francez, german sau italian, ar fi acuzat în bloc de criptocomunism, lene şi toate celalte. Aşa se întîmplă că voci ultraconservatoare româneşti s-au prins în horă cu presa vestică şi Comisia Europeană şi au oferit un spectacol jalnic şi fără sens. La asta a mai contribuit şi circul cu plagiatul lui Ponta (un plagiat evident), şi circul cu cine merge la Consiliul European.
Integral aici.