De o vreme încoace, toată lumea ne alertează în mass-media : atenție împotriva propagandei de la Kremlin ! Atenție contra manipulării ruse ! Atenție contra mesajelor fals inofensive ale KGB și ale lui Putin !
O să încercăm, în rândurile de mai jos, să deșurubăm noua isterie colectivă și să arătăm cum poate fi creată din nimic o panică pandemică.
Trump
În ianuarie 2018, prezidenția lui Trump are un an. De un an de zile, președintele Trump se plânge de fake news. Mijlocul său de comunicare preferat e Twitter : mesaje scurte, pline de indignare, despre răutatea dușmanilor.
Twitter are trei avantaje. Mesajele Twitter sunt scurte : Obamacare e o nenorocire ! Tratatul comercial NAFTA e un furt ! Mesajele fiind scurte, autorul nu trebuie să detalieze : de ce anume Obamacare nu e bun ? E prea costisitor ? Nu acoperă un procent suficient din populație ? Ce dezavantaje are, exact, tratatul NAFTA ? Al doilea avantaj al Twitter e că evită întrebările de la conferințele de presă, evită întrebările de la interviuri. Și primul avantaj, scurtimea, și al doilea avantaj, monologul, ascund excelent faptul că Trump nu știe mai nimic despre mecanismele complicate ale asigurărilor de sănătate, nici despre detaliile tratatelor comerciale internaționale. În realitate, nu știe nimic despre mai nimic. Când citește, citește doar titlurile articolelor, nu e capabil să citească articole întregi. Nicidecum cărți.
Într-un an de zile, Trump a înfierat toate instituțiile americane : de justiție, atunci când ordinele sale executive au fost suspendate de tribunale ; de FBI, în mai multe rânduri, și desigur, de presă. SUA, spune Trump, are nevoie de niște legi puternice contra calomniei. Prin asta, dă dovada faptului că nu înțelege nimic despre legile și normele americane, țară în care tribunalele au apărat libertatea cea mai deplină a presei.
În fapt, principiul libertății presei și interzicerea cenzurii vin dintr-un principiu simplu: cînd toate vocile sînt auzite, oamenii de bună credință le cântăresc și o aleg pe cea mai verosimilă.
Să rezumăm : pentru Trump, toată presa americană, ziare și canale TV, nu face decât să răspândească știri false despre el. Din presa românească, Dragoș Paul Aligică și Mihai Neamțu, se plâng și ei : da, absolut toate mass-media americane publică numai minciuni despre președintele Trump. Da, ne trebuiesc legi contra calomniei și în România. Da, Obama e născut în Kenya, Trump University a fost o prestigioasă instituție de învățământ, trei milioane de imigranți au votat ilegal în alegerile prezidențiale din SUA în 2016, iar Obama a înregistrat ilegal convorbirile telefonice din Trump Tower, repetă în cor Dragoș Paul Aligică și Mihai Neamțu.
Campania electorală a lui Trump
..nu a început în 2016, ci cu opt ani înainte, când a început să susțină, în toate media, că Obama e născut în Kenya. E irelevant unde e născut Barack Obama. Pentru altRight, fosta dreaptă rasistă marginală, ”e născut în Kenya” însemna, pur și simplu, că un negru nu poate și nu trebuie să candideze la prezidențialele din SUA. Factual, ”e născut în Kenya” poate fi verificat. Simbolic, înseamnă altceva – un negru nu poate fi președinte în SUA.
Trump a afirmat, în campania sa electorală, că șomajul nu era de 5.1 % ci mai mare, poate de 24 %, poate de 42 %. Imediat după alegeri, același Bureau of Labor anunța că șomajul era de 4.7 % . De astă dată, statisticile erau bune, șomajul scăzuse brusc de la 24 % la 4.7 % într-o lună. (Pentru cititorii preocupați de realitate : doar în timpul Marii Crize din 1929-1933 șomajul a fost de 25 % ). Nu mai contează ce spune Trump cu voce tare, ci ceea ce știe și el și suporterii săi, că negrii sunt o rasă inferioară.
Acesta e și motivul pentru care e irelevant și inutil să critici cutare afirmație a lui Trump cu argumente sau fapte. Partizanii lui nu-i urmăresc mesajul, ci umorile ; nu se solidarizează cu el datorită mesajelor lui rostite, ci mesajelor non-verbale.
Ce legătură au toate astea cu România ?
În 2018, România e condusă de PSD, partid devenit simplă cleptocrație, o organizație mafiotă obișnuită, aflată în luptă permanentă cu societatea civilă în ansamblul său și cu ultimele instituții sănătoase ale statului. Un an de proteste zilnice în stradă ar fi trebuit să coalizeze populația și opoziția politică, să le fuzioneze, să le aducă mesajul la unison.
În realitate, partidul de opoziție, PNL, e liberal doar cu numele (ideologic, a devenit un partid penticostal conservator). Mihai Neamțu a fost primit în partid imediat după lansarea cărții sale despre Trump. Noul său prieten, Othniel (sau Rehoboam sau genu’) Sighiartău, secretarul general al partidului pastor penticostal, i-a facilitat un număr de lansări ale cărții în bisericile penticostale și baptiste românești din California. PSD a devenit o cleptocrație ; PNL a devenit, la rândul său, o anexă a Coaliției pentru Familie. Cartea e interesantă : Trump, din moștenitor miliardar (de șase ori falit) devine mare self-made-man ; căsătorit de trei ori, apărut pe coperta revistei Playboy, grab-them-by-the-pussy este, pentru Mihai Neamțu, un creștin smerit. Orice criterii obiective de evaluare dispar.
Un articol semnat de Brîndușa Armanca, Industria de știri false vorbește rusește — Corespondență de la Vilnius, apărut în noiembrie în Revista 22, e un foarte bun exemplu de ambiguitate.
”proliferarea știrilor contrafăcute – fake news în limbaj consacrat -, viteza cu care se propagă dezinformarea, eficiența manipulării și a perspectivelor post-adevăr, intruziunile politice prin strategii media cibernetice/…/ Viceministrul de Externe al Lituaniei, Darius Skusevičius, a calificat în termeni clari strategia de dezinformare a Rusiei ca „război informațional“ și ca extensie a războiului militar din Ucraina în zona baltică. „Trebuie combătuți“, a conchis viceministrul, adăugând o tactică în patru puncte: deconspirarea publică a informațiilor difuzate de Sputnik și Russia Today ca „informație ostilă“ ” se plânge autoarea. Russia Today nu e nici bun, nici rău, ci exprimă opiniile Kremlinului despre actualitatea economică, socială și politică internațională. Știm cine e autorul, nu e nici o manipulare. E responsabil să știm ce părere au și rușii despre politica internațională. A-i ignora nu e adult. Chiar avem ziariști cunoscători de rusă ? Cunoscători ai Rusiei ? Tot ceea ce posturile românești transmit despre Rusia e preluat din surse americane sau vestice. Da, Putin face tot ce poate ca să limiteze libertatea presei, și probabil a pus să fie uciși câteva zeci de ziariști ruși. Dar asta nu ne scutește să aflăm care e părerea regimului moscovit despre lume. Ne mâhnește faptul că autoarea nu are nimic de zis de pactul recent dintre Trump și Arabia Saudită, destinat gâtuirii Qatarului, țară care găzduiește postul de televiziune Al-Jazeera. Se pare că reducerea la tăcere a presei, dacă e făcută de acoliții lui Trump, devine brusc morală și legitimă.
”Rusia nu operează numai cu un sistem sofisticat de producere a știrilor contrafăcute pentru a demoraliza eurosceptici, pentru a influența alegeri în SUA sau în Europa, ci și cu ONG-uri organizate de guvern pentru a submina societatea civilă din țările Europei Centrale și de Est și pentru a discredita orice mișcare în sprijinul democrației. În Rusia, ca și în Ungaria, Polonia, Slovacia, Ucraina sau România, același George Soros este prezentat fără dovezi ca finanțator al tuturor protestelor antiguvernamentale, semn al concentrării mesajelor manipulatoare pornite de la Moscova și transferate prin intermediul industriei de trolli. ”
Nu există sistem sofisticat de producere a știrilor contrafăcute. Există doar știri. Publicul e destul de adult ca să afle care sunt adevărate și care sunt false. O soluție a dilemei ar fi să avem ziariști români vorbitori de rusă, kremlinologi – dar, după trei decenii de diabolizare a Rusiei, nu avem. E generos din partea autoarei că îi ia apărarea lui George Soros – e o excepție curajoasă, când toată opoziția politică din România, mai toți foști bursieri ai lui Soros, îl diabolizează cu furie din cauză că a luat poziție împotriva lui Trump.
”În dialogul cu expertul lituanian, jurnaliștii au recunoscut anumite campanii derulate după același tipar în mai multe țări. Campania media împotriva exploatării gazelor de șist de către compania americană Chevron a circulat identic în România, Bulgaria, Lituania, Franța, Ucraina. Filmul documentar american care arăta că „se aprinde apa“ din cauza exploatării gazelor de șist, provocând o puternică reacție de respingere din partea cetățenilor, s-a dovedit o făcătură finanțată de ruși, spune Marius Laurinavičius.” lămurește Brîndușa Armanca.
Aha, despre asta era vorba ! Opoziția din România față de exploatarea gazelor de șist prin fracking e manipulată, cumpărată, mituită, coordonată, plătită de Rusia, Kremlin, Putin, KGB ! Fiindcă, nu-i așa, Chevron ne vrea binele.
De când un petrolist, Rex Tillerson, e secretarul de stat al SUA, toate organizațiile americane din străinătate fac propagandă pentru Exxon, Shell și Chevron.
În fapt, fake news e numele pe care oligarhia politică de la București îl dă opiniilor diferite de cele ale guvernului. Acuza de ”vânduți rușilor” a apărut și la Roșia Montană, și la Chevron, și va mai apărea. Pur și simplu, guvernul dorește să evite orice dezbatere publică pe aceste teme. N-am văzut pe nici un post de televiziune, n-am citit nici un articol cu opinia vreunui geolog sau a vreunui inginer petrolist. Amenințarea cu manipularea rusească e o sperietoare pentru a pune căluș dezbaterilor cu miză în societatea civilă.
Un secret ascuns în văzul tuturor
Vigilența Brîndușei Armanca față de știrile anonime și neverificate e demnă de o cauză mai bună.
Orice student de la ziaristică știe, de exemplu, că prestigiosul The Economist publică doar articole anonime. Spicuiesc dintr-un număr (ianuarie 2010) : pe copertă, prețurile în diverse țări… Apare din septembrie 1843… Are birouri în Bangkok, Cairo, Delhi, Mexico City etc. etc. etc. Aparține lui The Economist Newspaper Limited… Tipărit la Weert, Olanda…Principalele birouri comerciale, Londra, 25 St James Street. ….printed on paper sourced from sustainably managed forests… Charlemagne, Lexington, Bagehot și Banyan, care sunt doar nume de rubrici.
E una din cele mai prestigioase reviste din lume. Nici un articol nu e semnat. Nici o casetă editorială, nici un nume de redactor, director general sau alt angajat. Nici un vedetlîc.
Dacă vânătorii noștri de știri false anonime sunt serioși, să înceapă deci cu secularul The Economist și al său tiraj de un milion și jumătate de exemplare.
Ar trebui să terminăm odată cu știrile false. De ce să fie pedepsit un ziarist care scrie că Trump a avut mai multe voturi decât Hillary, iar Trump însuși, care a declarat și a scris acest lucru, și repetat prin gura purtătorului de cuvânt al Casei Albe, să nu fie ? Și cum să fie pedepsit ? Ce este o știre falsă ? O știre inexactă în metri, kilograme, grade Celsius ? Nu putem, cu aceeași peniță, condamna Rusia că răspândește știri false, și să ignorăm minciunile zilnice ale analfabetului paranoic Trump.
Spun rușii că intervențiile X, Y, Z ale Statelor Unite în politica internațională nu urmăresc binele general, ci doar interesele americane ? Da. Dar asta a spus-o și Trump când a spus ”America first !”. Interesele americane primează, nu cele ale aliaților americani. A spus-o președintele american. Nu e manipulare sovietică. Să avem oare încredere în CNN, dacă Trump numește acest post ”campion al minciunilor” ?
Viața publică din România – dezbaterile politice și cele din societatea civilă – nu au așteptat manipularea rusească pentru ca să se degradeze. Nu rușii au dărâmat Institutul de Vaccinuri Cantacuzino. Ninel Peia, deputatul pesedist anti-vaccin, nu e rus. Călin Georgescu, fost secretar de minister PDL, anti-vaccin, nu e rus. Nu rușii sunt responsabili de ultimii zece mii copii nevaccinați îmbolnăviți de rujeolă. Nu rușii l-au uns episcop pe Corneliu, episcopul de Huși. Nu rușii au declarat că justiția americană și FBI sunt o batjocură.
A-i arăta cu degetul pe ruși și a-i acuza de manipulare e mai mult decât toxic, e nătâng. Există două feluri de știri rusești : cele semnate de ruși – difuzate, să zicem, de Pravda sau de Russia Today. Sunt semnate, e ok, știm că ne vin de la Kremlin. Al doilea tip sunt cele anonime. Acestea par a fi mai periculoase. Dar să dăm filmul mai încet : de un secol, The Economist e anonim, iar cititorii săi nu-l bănuiesc de parțialitate sau manipulare. De un secol, firmele de publicitate americane creează pseudo-ONG-uri, astro-turf, care dau impresia că reprezintă societatea civilă, dar de fapt sunt create din nimic. Beckel Cowan, Bivings Group, Bonner & Associates, Burson-Marsteller, Davies Communications, The Hawthorn Group, Hill & Knowlton și zeci de alte firme de publicitate creează ONG-uri false.
Curtea Supremă a SUA
În 1995, Curtea Supremă a SUA prin sentința McIntyre v. Ohio Elections Commission decide că cetățenii pot face donații anonime în campaniile electorale. Prin sentinţa Citizens United din 2010, Curtea Supremă stabilea că întreprinderile comerciale sunt „asociaţii de cetăţeni” – nişte ONG-uri ca oricare altele – şi deci au dreptul de a îşi exprima în public opţiunile politice si de a susţine cu bani candidaţii. Prin sentinţa McCutcheon, în 2014 cu o majoritate de cinci la patru, a decis că drepturile cetăţenilor de a cheltui oricât în campaniile electorale nu pot fi limitate prin lege. Curtea Supremă a SUA a decis că orice firmă poate cheltui oricât, anonim, în campaniile electorale americane.
Inclusiv firmele care au, sau doresc, contracte cu guvernul federal.
Nu e un ucaz dat de Putin. Nu e o invenție diabolică a Chinei. Oricine se plânge că ”surse anonime” cu ”identități false” au diseminat informații manipulatoare în alegerile americane, trebuie să învinovățească în primul rând majoritatea republicană din Curtea Supremă a SUA.
Ideea că există ”știri adevărate” și ”știri false” are o aplicabilitate foarte restrânsă. Un atentat terorist a avut loc, sau nu a avut loc, a avut cinci victime, sau zece. Aceste lucruri pot fi verificate. Că politica bugetară a Germaniei e bună sau proastă, că politica externă a SUA în Orientul Mijlociu creează echilibru sau acumulează tensiuni – toate acestea sunt judecăți de valoare, nici adevărate, nici false. Exploatarea gazului de șist prin fracking e bună sau proastă ? E o decizie politică, la care trebuie să participe și experți, și societatea civilă, nu poate fi o decizie opacă, luată de guvern. Un guvern care ia decizii majore fără consultare transparentă, pretextând că oponenții sunt ”manipulați de Moscova” e un guvern totalitar, cu nimic mai bun decât guvernul totalitar de la Kremlin.
Singura alternativă la ”fake news” e construirea unui zid digital care să blocheze știrile nefavorabile lui Trump și lui Chevron, un zid de cenzură a Internetului, The Great Firewall of China.
Avertismentele contra ”manipulării rusești” conțin, fiecare, și aluzii la ziariști din presa românească plătiți de ruși / aflați în solda rușilor / etc. E preludiul unui nou maccarthysm. 2017 a fost anul panicii. 2018 va fi, probabil, anul vânătorii de vrăjitoare.
Maccarthyismul
Între anii 1945-1960, mii de persoane au fost arestate, anchetate, condamnate la închisoare sau concediate pentru simpatii, reale sau imaginare, pentru comunism și Uniunea Sovietică. The Red Scare era, ca orice panică, irațională. În iraționalitatea sa, mccarthyismul și-a extins fricile. Un afiș din 1955 avertiza :
| At the Sign of the Unholy three
1 Fluoridated water : (rat poison – no antidote) is already the only water in many of our army camps. 2 Polio serum, it is reported, has already killed annd maimed children. This vaccine drive is the entering wedge for nation-wide socialized medicine. 3 Mental hygiene is a subtle and diabolical plan of the enemy to transform a free and intelligent people into a cringing horde of zombies. |
Și fluorurarea apei, și vaccinul antipolio, (ca toate vaccinurile) și psihiatria își au rostul lor. Până în 1960, a condamna fluorul, vaccinurile și neurolepticele era un act de patriotsm. Promovarea vaccinurilor (și a fluorului și a clorpromazinei) era fake news din Uniunea Sovietică, manipulare bolșevică, propagandă a Kremlinului, minciună stalinistă.