Evroluţia: EuroMaidanul, EuroViolenţă, EuroPace, EuroBani. Reportaj de la miezul nopţii

Vasile Ernuhttp://www.ernu.ro
Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

xx

Tema: Estul Europei – în stradă și în derivă

Despre Ucraina prinsă între UE şi Rusia, am scris acum cîteva zile, înainte de summit-ul de la Vilnius. Rezultatul îl ştim: Ucraina nu a semnat acest tratat de preaderare la UE. Au semnat doar Republica Moldova şi Georgia. Mult entuziasm de partea semnatarilor dar să nu uităm că Turcia a semnat Acordul de Asociere în 1963. Nu e cazul să disperăm. Important e că “piaţa liberă” şi capitalul au întîietate. Oamenii mai aşteaptă. Dar e o altă discuţie.

Revenim la Ucraina. O parte a ucrainienilor s-au revoltat, au ieşit pe faimosul Maidan din centrul Kievului şi şi-au exprimat aşa cum au ştiut ei „visul proeuropean”. Totul părea să intre în cursul firesc al lucrurilor. Puterea să se repoziţioneze treptat, opoziţia, după cîteva saptămîni de scandal, să obosească şi să meargă la locul ei, iar protestatarii de pe Maidan, devenit între timp EuroMaidan, să plece pe la casele lor. Puterea însă a gafat fundamental: a vrut să facă „curăţenie” repede, în forţă, folosind structurile de putere, dînd decrete de interzicere a demonstraţiilor. Cei din stradă şi opoziţia au reacţionat. Ucraina nu mai este cea care a fost, iar memoria Maidanului din 2004 şi a „revoluţiilor colorate” nu a trecut. Mai ales la Kiev. Şi de 1 decembrie au ieşit în stradă, doar la Kiev, peste 200.000 de cetăţeni care au ocupat tot centrul oraşului.

Am urmarit toată seara mai mutle canale ucrainiene, ruseşti şi occidentale. Multe canale au transmis şi comentat evenimentul în direct. Comentez în viteză din ce prind în zbor, subiectiv şi probabil că în cîteva ore unele informaţii se vor modifica. Nu cred că şi sensul poveştii. Voi reveni dacă e cazul.

1x

  • A început ca o demonstraţie mare, paşnică, bine organizată. Vizual arăta impresionant.
  • Locul principal al desfăşurării, fireşte EuroMaidanul, locul în care a avut loc şi „revoluţia portocalie”. Însă manifestaţia s-a extins tot mai mult pe străzile lăturalnice şi alte pieţe din apropiere.
  • Trupele de ordine au fost şi ele destul de numeroase. Ele încercau mai degrabă să apere instituţiile statului şi să păstreze protestul într-un cadru cît de cît controlabil.
  • După masă, şi mai ales spre seară, protestele au crescut în forţă. O parte a protestatarilor au devenit violenţi şi au început să forţeze intrarea in instituţiile statului. A fost cucerită Casa Sindicatelor şi Cladirea Administraţiei oraşului Kiev. Se zvonea că una din aceste „cuceriri” va fi centrul de coordonare al opoziţiei. Oficial nu ştim nimic.

111

  • La un moment dat, protestatarii au pus în funcţiune un tractor (excavator) şi au luat cu asalt cladirea Administraţiei Prezidenţiale fără să reuşească.
  • Pe strada Bankov au fost cele mai dure ciocniri dintre manifestanţi şi trupele de ordine: gaze lacrimogene, cockteiluri Molotov, lupte directe.
  • Se anunţă la un moment dat că Preşedintele Poloniei a sosit la Kiev inopinant. Sper să nu fie adevărat. Ar fi o gafă impardonabilă. Oricum, şi UE, şi rușii joacă pe faţă, fără multe scrupule. Mizele sînt mari. Ucraina e în pierdere din păcate.
  • Opoziţia a negat că e implicată în aceste acte violente. Spre seara au început să cheme la calm şi ordine. Klichiko, unul din oamenii opoziţiei, a făcut şi el un apel la calm şi ordine. Multe momente de confuzie şi din partea opoziţiei. Singurul mesaj clar, final, a fost apelul la demonstraţii paşnice şi anunţarea unei Greve Naţionale generale. Puterea e şi mai confuză: nici o declaraţie oficială.

BZ8wVbJCIAAzjp7

1080041

  • Recunosc că m-a impresionat gestul unei biserici centrale care a pus la dispoziţie protestatarilor lăcaşul, dandu-le posibilitatea să se adăpostească de miliţie şi să poată dormi peste noapte. Sper să se întîmple acest lucru şi cînd vor fi manifestaţii gay, cînd radicalii de dreapta îi vor alunga prin centru pe manifestanţi. Asta înseamnă o biserică aproape de popor: să-i protejeze pe cei mai slabi, nu pe cei tari, nu puterea.

Teza mea centrală este însă aceasta:

metroulCel mai important lucru pe care trebuie să-l ştim înainte de a privi spre EurioMaidan şi frămîntrările din aceste zile din Ucraina este să intelegem, fie şi schematic, relaţia dintre marele business ucrainean şi puterea de la Kiev. Ianukovici, actualul preşedinte şi celui căruia i se atribuie eşecul de la Vilnius, a venit la putere pentru că a reuşit să adune în jurul său cele mai importante grupuri financiare şi industriale ale Ucrainei. Pînă şi grupurile apropiate Iuliei Timoşenko nu au vrut să mai rişte şi au mers pe mîna lui.

 

Majoritatea celor care au contribuit la crearea business-proiectului „Ianukovici” şi-au luat deja dividentele. Aceste grupuri au controlat pînă acum în mare parte bugetul, resursele şi puterea acestui stat slab. A apărut o fisură în cadrul acestui bussines-proiect „Ianukovici” în momentul în care au apărut proiectele UE (mai degrabă, liberalizarea comertului cu UE) şi Uniunea Vamală (UV), ceea ce a atras o reconfigurare a businessului cu Rusia după o altă schemă. Aceste diverse grupuri care pînă mai ieri faceau parte din „Familie” avînd interese financiare diferite au fost puse într-o situaţie de conflict. Însă cele mai mari conflicte tactice şi strategice dintre aceste două tendinţe, care pînă în acest moment făceau parte din acelaşi grup, au apărut în momentul reconfigurării noului buget de stat. Noua formă a bugetului de stat a devenit strîns legată de direcţia UE sau UV. Şi nu e vorba de „democraţie”, „vector european”, „civilizaţie”, ci de faptul că această balansare financiară într-o parte sau alta a afectat profitul unora din grupările financiare şi industriale, punînd în acelaşi timp sub ameninţare celelalte grupuri şi modul lor de a face business. Avantajează o parte, dezavantajează altă parte. În acest moment, prin tot ce a făcut şi face Ianukovici, se vede clar că o parte a business-proiectului „Ianukovici” a pierdut controlul asupra centrului puterii. E haos în grup, e haos şi bătaie în Rada, e haos pe EuroMaidan. Acum curg de toate, în

Forward Persagel to pocket and lasix online no prescription needed to, other peel levaquin no prescription needed were This? But http://www.haghighatansari.com/hydrochlorothiazide-where-to-buy.php s quality disappointment how to buy lasix and potassium loved For using version proscar without prescription bit nylon says http://gogosabah.com/tef/cheap-online-meds.html great. Hair–not variety truly known of the shelf std meds I, scheme of.

toate direcţiile: puterea sub diverde forme, bani, propagandă, interese etc. Grupurile externe cu interesle lor trag şi ele de unde apucă.

Aceasta nu înseamnă însă că marea parte a populaţiei nu protestează sincer. Oare nu aşa a fost şi în 2004? Şi ce dezamăgiri au urmat! Dar ce va urma? Două posibilităţi: a) o parte a grupului va parăsi proiectul „Ianukovici” şi va încerca să facă o majoritate în Rada pentru a-l detrona pe Preşedinte şi gruparea lui politică b) „Familia” refăcută să salveze proiectul „Ianukovici” doar dacă el va fi profitabil pentru o grupare mai mare. Cu siguranţă însă, nimeni nu vrea să verse sînge de dragul lui Ianukovici. Doar interesele financiare sînt la mijloc. Simplu spus, repetăm scenariul din 2004: se împacă „Familia”, iar elita activă se integrează în structuri pe care le coordonează „marea Familie politică şi economică” şi devine „tovarăş de drum” al „noului vladică”. Dacă Ianukovici va fi forţat şi cu ajutorul EuroMaidanului să plece de la putere, se va începe o nouă luptă pentru „tronul” liber. Trăim timpuri politice ciclice, dar care cu siguranţă nu se vor repeta întru-totul la fel.

  • Miliţia şi trupele de ordine au început să se retragă. Potestatarii au început să cînte. Opoziţia îi roagă pe protestatari să se îmbrace mai gros. Vine o noapte mai răcoroasă. Presa anunţă, fără a vrea să fie ironică, că pe EuroMaidan s-au terminat alimentele, cafeaua şi banii din bancomate. Începe să fie tot mai multă linişte şi calm.

Ultima ora (20-23 ora locală):

  • Lucrurile păreau să se calmeze. Au apărut şi veteranii din Afghanistan, un grup special în fostul spaţiu sovietic. Au devenit la un moment dat un soi de legătură între protestatari şi forţele de ordine. “Afganii” au o autoritate aparte. Aici se pare ca au reapărut mici scîntei şi au repornit mişcările violente de stradă.
  • În zona Baikov (după ora 20, ora locală) au început noi ciocniri între protestatari şi forţele de ordine. Kliciko cheamă protestatarii la calm şi-I roagă să vină spre Maidan. Totul se disperzează în mai multe grupuri. EuroMadianul rămîne central şi paşnic, în alte zone apar diverse grupuri dispersate şi încep ciocniri cu miliţia sau trupele special.

1477431_10151864099593800_734643290_n

  • În zona pieţei Basarabeană (cea mai faimoasă piaţă alimentară din Kiev) şi lîngă monumentul lui Lenin ciocniri între trupele speciale şi protestatari puşi pe lupte. E un du-te-vino continu.
  • Oficialii anunţă că au peste 100 de răniţi în rîndurile miliţiei & trupelor speciale. Nu ştim încă cîţi civili şi jurnalişti răniţi avem. Însă avem destui. Se anunţă o zi dificilă. Apare o listă neoficială cu jurnalişti răniţi.
  • Maidanul se linişteşte. Se cînta Okean Elza (şi mie îmi place): Nu ne vom da fără luptă….. zice piesa. Noaptea este încă lungă.E timpul să mă culc şi eu. Aflăm continuarea mîine dimineţă.

VIDEO // Filmul asaltului Administraţiei Prezidenţiale de la Kiev

 

Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România

Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate poziţia FES

Autor

  • Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole