Eterna frumuseţe a consultanţei. Cîţi săraci şi cinstiţi ne permitem

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

Ciprian Siulea pe VoxPublica

Ieri, Grupul de Investigaţii Politice a publicat declaraţiile de avere ale lui MR Ungureanu din care rezultă că soţia acestuia a încasat în ultimii doi ani de la OMV 170.000 de euro, pentru servicii de consultanţă medicală. Primul ministru încă nu a răspuns, cum nu a răspuns nici unei alte informaţii similare care mai circulase în presă în preajma instalării sale în funcţie.

Şi totuşi, ar fi trebuit neapărat să o facă. În primul rînd, pentru că situaţia e puţin bizară şi cam seamănă cu cea a fostului primar clujean, a cărui soţie primea şi ea sume consistente pentru o consultanţă puţin plauzibilă. Întrebarea care se pune de la sine e: cam ce consultanţă ar putea oferi OMV-ului un medic anestezist român, de 7.000 de euro pe lună, mai ales dacă în acelaşi timp lucrează şi la un spital din România?

Desigur, nu e exclus, dar dacă consultanţa chiar a existat, primul ministru are obligatia să o dovedească. Asta este regula funcţiei publice, mai ales a celor foarte importante. Atunci cînd se aduce o acuzaţie rezonabilă şi plauzibilă, un prim ministru nu poate să se prevaleze pur şi simplu de prezumţia de nevinovăţie, ci trebuie să se dezvinovăţească el. Poate că nu e complet logic şi corect, dar aşa e.

Însă, cum bine subliniază GIP, şi dacă activitatea de consultanţă a avut loc în mod corect, plata respectivă crea un conflict de interese evident între şeful SIE şi un actor strategic a cărui influenţă în România e mai mare decît cea a Bulgariei. Şi în această eventualitate, primul ministru e obligat să dea explicaţii.

După două decenii de democraţie, se pare că un “sărac şi cinstit” pe deceniu e tot ce poate suporta politica noastră. Anii 90 l-au avut pe Iliescu, ultimul deceniu pe săracul, cinstitul şi obiditul Boc. În rest, corupţia pare a fi nu doar o posibilitate de îmbogăţire lipsită de riscuri pentru cei care deţin puterea, ci un ritual de iniţiere căruia trebuie să i se supună toţi, pînă şi cele mai implauzibile personaje. Nu eşti corupt, nu ai acces la putere.

În plus, e mult prea multă aroganţă în modul în care liderii politici concediază astfel de chestiuni. Chiar şi presa le dă o importanţă redusă (deşi pentru simple declaraţii politice crucifică adesea lideri politici), probabil pentru că e cumva acceptată ideea că un lider de prim rang are şi el dreptul la o casă, un cont, un teren, ceva, că asta contează mai puţin. Din păcate, contează nu doar pentru dauna efectivă produsă de luarea acelui lucru, ci şi pentru modul în care ei conduc.

Autor

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole