Cazul Geoană a provocat filozofii de tot felul, care mai de care mai amuzante. De departe cea mai haioasă este interpretarea “oedipiană”. Victor Ponta şi-ar fi omorît taţii prin această excludere. Pe toţi dintr-o lovitură: Geoană (vorba lui) l-a promovat pe VP, Iliescu şi Năstase, la fel. Fiul şi-a atacat părinţii într-un proces de maturizare. Cam ieftin.
Victor Ponta a făcut un lucru important. A declarat practic indirect că are o altă trupă pe care se bazează. Că are nişte oameni. Şi că mai are un nou discurs pe care se bazează. Trecem peste programul eliberat împreună cu PNL în care practic se afirmă lipsa curajului stîngii de a fi stînga. E pînă la urmă lipsa de curaj a stîngii europene camuflată deja obositor într-o social democraţie fără cap şi coadă. Să nu mai amintesc că Victor Ponta, care nu urmăreşte încă bibliografii la zi, dădea la începutul anului o lovitură ideologică finală: el vrea a treia cale, cea mai tristă invenţie pentru neoliberalismul cu faţă de stînga. Trecem peste, deci.
Oamenii
Despre cazul Mircea Geoană aş spune doar atît. S-au pus în mişcare ditamai mecanismele partidului pentru un tip care ar fi fost foarte dispus să renegocieze o poziţie de respect în partid. A fost nimicit inutil un om care putea fi folosit cu costuri mici de către partid.
Riscul imens, spuneam, pe care şi-l asumă Ponta este că, după ce te contrezi cu Iliescu sau Năstase şi după ce-l excluzi pe Geoană trebuie să răspunzi la o întrebare mai clară: PE CINE TE BAZEZI?
Pe Bănicioiu? ha
Pe Negoiţă? hahaha
Pe Corlăţean? haha
Pe Dragnea? brr
Pe Ilie Sârbu? hm
Pe Mazăre? ha?. Oricum s-a delimitat de el oarecum, iar omul face rău partidului la nivel naţional în mod clar.
Pe Şova? Da, numai că exact la această excludere şi-a arătat lipsa de tact şi de calităţi de lider: s-a aruncat cu “rocada” în faţa şi a creat o brambureală. E tipul care are întotdeauna dreptate, e un Năstase imatur. Ca să nu mai spun că am o mare problemă de natură etică cu Șova: cînd faci milioane din contracte cu statul în timpul domniei lui Băsescu, nu poţi critica credibil, e o chestiune de bun-simţ.
Deci singurul care să aibă ceva calibru ar fi Şova. Uitaţi-vă la echipa asta nouă a lui Ponta şi vi se va face dor instant de Iliescu. Sau de Vanghelie fără de care chiar sînt curios să văd lupta pentru București…
Greşeala elementară a liderilor de partid în România a fost aceeaşi mereu: preocuparea pentru imagine şi neconsolidarea reală. Nici un mare lider român nu a crescut pe lîngă figuri puternice capabile să inspire încredere. Eşecurile lui Iliescu sau Băsescu sînt notorii. Zdrobirea unui partener slăbit precum Geoană e strict imagine. Victor Ponta, eşti pe drumul cel vechi, cel al obsesiei pentru IMAGINE, chiar dacă îţi iese pe termen scurt mişcarea de forţă.
Discurs?
Dacă te scuturi de cei vechi trebuie să-mi arăţi şi diferenţele retorice. Avem de exemplu aici o postare a domnului Ponta în care ar exista mugurii unei abordări ceva mai hotărîte a problemei crizei:
In Europa, criza a venit de peste Atlantic si reactia a fost la fel de gresita – bancile sunt prea mari si importante ca sa fie lasate sa dea faliment; si, ca sa fim sinceri, cei din spatele lor sunt prea influenti in randurile guvernelor europene si mai ales la nivelul bancilor centrale din statele membre; iar cam toata mass media de la noi de pe continent este detinuta exact de cei vinovati; asa ca solutia adoptata a fost sa le salvam, prin trecerea datoriilor la bugetul public; si s-a persistat in aceasta directie gresita pana azi.
A durat mult pînă PSD şi-a redefinit măcar la vîrf nişte priorităţi. Ce nu spune Victor Ponta este cum se pupă fragmentul de mai sus, în care pînă la urmă sugerează că băncile nu mai trebuie ajutate, cu programele elaborate împreună cu PNL. Sau cum se pupă furia asta de blog cu “a treia cale” de care vorbea la începutul anului?
Mogulii. Cam de-o lună, Victor Ponta a început să devină anti-mogul. Sînt moguli şi creatorii lui Geoană (adică mogulii băsescieni), sînt mogului şi ăia de la FMI de care s-au eliberat ţările din America Latină. Nimic mai păgubos. Inventarea unor astfel de personaje (nu mai e originală) e primitivă, speram să scăpăm de asta. Da, FMI trebuie criticat, cazul Americii Latine trebuie tot timpul invocat. Dar rama cu mogulii e comică totuși.
Într-un moment mi-a plăcut Ponta sincer. Cînd i-a luat apărarea lui Papandreu. Şi eu cred că expremierul grec a făcut atunci o propunere care a declanşat o explozie de ipocrizie şi frică în mai toate grupurile politice europene. Mi-a plăcut că VP şi-a asumat o opinie ceva mai anti-mainstream. Numai că alunecă imediat în explicaţia conspirativistă tocmai pentru că foloseşte personajul ăsta obosit, mogulul:
Din pacate, acest gen de intrebare cu greu ai curajul sa o adresezi in arena publica, dupa ce toti am vazut ce au patit Strauss-Kahn sau Papandreou pentru asemenea intentii!
Concluzie: Victor Ponta eu sînt pregătit să vă iau în serios, ca lider cu echipă credibilă și discurs de opoziție reală. Întrebarea e alta: dvs. sînteţi pregătit?