Ilie Serbanescu in Jurnalul.ro
Mişcările de stradă marchează net eşecul experimentului făcut de finanţa internaţională în România cu orchestrarea FMI şi Comisiei de la Bruxelles, experiment de care am vorbit în nenumărate rânduri şi pe care l-am explicitat de tot atâtea ori fără echivoc!
Nu trebuie să fii adept al vreunei teorii conspiraţioniste, mai ales al uneia contra României în sine, ca să înţelegi ce s-a petrecut în ţara aceasta în ultimii ani. N-a fost vorba despre o conspiraţie mondială împotriva României – aceasta este de altfel atât de insignifiantă, că nu putea face obiectul unui demers de anvergură –, ci de noua cruciadă pe plan global a capitalului împotriva muncii, cruciadă dirijată în interesul propriu de capitalul privat financiar-bancar transnaţional. Transformând, în scopuri de profit, scena mondială într-un imens cazinou, acest capital a făcut ravagii colosale prin speculaţii, credite riscante, tranzacţii cu produse toxice, declanşând o criză pe care a forţat apoi statele s-o „astupe” cu intervenţii ale acestora de salvare.
Statele au băgat distrugerile, nu făcute de ele, sub preş, încărcându-se cu datorii. De aici, criza datoriilor suverane! Şi acum, atenţie! Până aici totul a decurs cam la fel peste tot! De aici încolo au apărut diferenţierile! Mai toate ţările au ţinut datoriile contractate în stand by. România – şi în aceasta a constat experimentul – a fost singura care a fost pusă să le verse de la început asupra populaţiei. Celelalte ţări le mai varsă cu ţârâita asupra populaţiei sau pur şi simplu încă aşteaptă! Lipsa de reacţie a populaţiei româneşti a fost o încurajare pentru exponenţii sistemului financiar-bancar internaţional să comande începerea vărsării plăţilor asupra populaţiilor de peste tot! Ridicarea populaţiei româneşti poate întoarce lucrurile din drum!
Puţini s-au învrednicit să observe în Europa sau în lume că, de îndată ce statele au preluat pe seama propriei îndatorări consecinţele ravagiilor făcute de sistemul privat financiar-bancar, au început să fie vânturate tezele „lăbărţării statelor” sau ale „eşecului modelului social” şi altele asemenea, pur şi simplu pentru ca statele să fie făcute vinovate incorect de excesul de datorii, şi ca urmare să se arunce datoriile asupra populaţiilor spre a fi plătite de acestea. Desigur, spre a nu le plăti cumva cei cu adevărat vinovaţi, respectiv cei din sectorul financiar-bancar! De aici, presiunile incalificabile făcute de agenţiile de rating – adică agenturile sistemului financiar-bancar privat – asupra statelor pentru a grăbi programele de austeritate cu care să se plătească datoriile!
La fel în România, după ce statul a fost pus să aducă pe cheltuiala sa de la FMI finanţare pentru a înlocui pe piaţă finanţarea sistată în contextul crizei de către băncile străine, au fost băgate pe gât cercurilor politice, economice şi mediatice absolut aceleaşi teze, spre a arunca toată ajustarea în cârca politicii fiscal-bugetare, adică în seama Guvernului ca executor şi în seama populaţiei ca plătitor final (salariaţi, contribuabili, pensionari)! Guvernul român a marşat din păcate la această otrăveală FMI aplicată în România cu concursul BNR. Aplombul celor care au aplicat formula în România a fost maxim, pentru că aceştia au avut finanţa internaţională la spate.
Din păcate, n-au primit nimic în schimb ca recompensă! S-ar putea să li se fi considerat ca recompensă posibilitatea oferită de a forţa în continuare, în interese personale sau de grup, bugetul în canalele lăsate libere ale aşa-numitelor achiziţii publice. Ceea ce a permis într-adevăr multora dintre cei implicaţi să nu fie nevoiţi nici măcar a schiţa vreun gest de solidaritate adevărată cu cei mulţi, supuşi austerităţii fără precedent. Frustrare care a dat în clocot până la urmă!