O să revin obsesiv la această temă. Sînt lucrururi care trebuie spuse. Principiul “banii urmează copilul (pacientul)” este o mare escrocherie făcută la comanda unor lobbyşti care au ca scop conectarea unor firme private la banii publici şi nu este nici măcar în interesul părinţilor şi copiilor “cu bani”. Oare chiar urgenţa sistemului educaţional este aceea de a alimenta cu bani publici sectorul privat? Ei ştiu că cele mai bune afaceri se fac cu statul. Cine sînt „ei”? Cînd oamni de la vîrful PSD-PDL investesc în sectorul educaţional privat de lux nu mă miră că bruisc apare o astfel de lege care conectează un sector privat cu bani publici ce oferă „servicii” unui sgment de pîna la 5-6%. Cam atît îşi permit în RO să plătească. Ce se întîmplă cu restul de 95 %? Ce se întîmplă cu mediul educaţional din rural? Dar cu cei foarte săraci, adică 50% din populaţia tînără a ţării? Haideţi să citim atent aceste informaţii publice şi să medităm puţin.
Ce ştim despre copiii din RO?
- În total, 52,2 la sută dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind al doilea cel mai ridicat nivel din UE27, după Bulgaria.
- De asemenea, în România se înregistrează una dintre cele mai ridicate diferenţe din Europa între nivelul riscului în cazul copiilor şi cel înregistrat pe ansamblul populaţiei (41,7 la sută în 2012).
- Un copil român din trei este sărac, deşi provine din familie în care părinţii muncesc.
Banii urmărsc copilul? Care copil?
- Doar în mandatele lui Cristian Adomnitei, Ecaterina Andronescu si Daniel Funeriu au fost inchise 1.781 de scoli si au fost comasate 1.534 de scoli.
- Ştiţi că Senatul a tăiat banii de navetă a copiilor care nu mai au acces la şcoală în localitatea lor? Iar acest fenomen duce la abandonul masiv al şcolii?
- Să nu uităm că abandonul şcolar din RO a ajuns la cote nemaiîntîlnite: 18,1 %.! România se află în zona de maximă alarmă, adică în segmentul cu o rată de abandon şcolar între 15,2 şi 22,1%.
- Dacă în 1992 în România funcţionau circa 14.000 de unităţi şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial, în 2012 numărul acestora era de aproximativ 4.000, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Iar acest lucru se întâmplă în condiţiile în care, Recensământul populaţiei din 2011 arată că ţara noastră are peste 245.000 de persoane analfabete.
- Cu două decenii în urmă, în România existau aproximativ 700 de şcoli profesionale. Din 1999, încoace numărul lor a început să coboare abrupt, iar în urmă cu trei ani toate aceste şcoli au dispărut.
- România se află pe antepenultimul loc între ţările din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte procentul din PIB alocat învăţământului
Şcoala în mediul rural
- 47,5% din elevii aflați în clasele I – VIII învață în scolidin sate și commune
- 30% din elevii de la țară abandonează timpuriu școala, procentul fiind de 3 ori mai mare decît cel înregistrat în urban (care se situează sub media europeană)
- 20% dintre absolvenții de opt clase se opresc la acest nivel de studii, nu urmează liceul sau o școala profesională
- 80% din mediile sub 5 de la Evaluarea Națională 2015 au fost obținute în mediul rural
- aproximativ 90% din cadrele didactice fără calificare care predau lucrează în școli din mediul rural
- 4000 de școli nu au autorizație sanitară de funcționare
- Statisticile arată o pondere în crestere a copiilor din rural proveniți din familii cu probleme și o scădere a studiilor medii ale parinților din rural. De exemplu, dacă în 2000 1,3% din elevii din învatamantul preuniversitarde la țară aveau parinți cu studii superioare, acum procentul este de 0,7%.
- Ştii cîţi copii din mediul rural mai ajung la studii superioare? Aproape că au dispărut…
Cîţi copii avem în sistemul public şi cîţi în sistemul privat
- Elevii din învăţământul primar şi gimnazial studiază în 4.045 unităţi şcolare, dintre care 3.984 publice, iar restul aparţin sectorului privat. Numărul elevilor înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial este de 1.743.254. În învăţământul primar şi gimnazial revin, în medie, 14 elevi la un cadru didactic: 19 elevi în învăţământul primar şi 11 elevi în cel gimnazial. (2014)
- De la 60.000 de copii, cati erau inscrisi in institutiile private deinvatamant in 2010, s-a ajuns, in 2013, la aproape 100.000.
- Texele sînt cuprinse între 5.000 şi 19.000 de euro pe an.
- Aproxumativ 5% din totalul copiilor/părinţilor din România îşi permit aceste “servicii”?
Public versus privat în UE conform datelor Eurostat
- 82% / frecventează instituții publice
- 14% dintre elevii din învățământul primar până la învățământul secundar superior sunt educati în școli particulare (atât subvenționate (dependente de stat), cât și independente)
- Instituțiile de învățământ particulare independente care primesc mai puțin de 50% din fonduri de la sectorul public reprezintă, în medie, doar 2,9% din numărul de înscrieri.
- Cît, cît? 2,9 % in UE ? Pai lăsaţi că românii rezolvă că au de unde…
Taxe, impozite, principii
- Pentru ce se strâng taxele în cazul dat? Taxele merg la stat pentru ca statul să poată asigura o educație Universală, Obligatorie și Gratuită. E un principiu de solidaritate socială foarte simplu, care ar trebui respectat și care devine un drept acoperit legal. Tu cetățeanul X plătești ACEA educație: Universală, Obligatorie și Gratuită (UOG) care este un drept pentru TOȚI. Cetățeanul X nu plătește taxe ca să beneficieze doar PROPRIUL copil la educație ci TOȚI copiii, inclusiv al LUI.
- Dacă noi vrem să renunțăm la acest drept, este dreptul nostru. Faptul că părintele X alege să nu beneficieze de acest drept este o chestiune pur individuală, asumată. Statul nu poate să particularizeze fiecare caz, ci trebuie să găsească principii universale care să garanteze drepturi și șanse egale tuturor. Tu, părintele X, în momentul în care ai decis să mergi în sistemul privat, nu-ți pierzi dreptul de avea acces la sistemul public gratuit. E alegerea ta și asumarea ta. Nimeni nu te obligă să mergi la o școală publică de stat sau la o școală privată, însă, indiferent de ce alegi, niciodată nu-ți pierzi acest drept de a-l utiliza. E greu de înțeles? (aici integral)
- În RO, indiferent de venituri, plătim impozit de 16%, dar vrem să avem toți toate beneficiile sociale! Unul dintre argumentele scăderii impozitului de la 40 la 16% pentru cei cu cele mai mari venituri a fost că aceştia fac investiţii sociale. Văd că mai degrabă pretind egalitate la drepturile sociale cu cei cu venituri sub cel mediu/median. Şi, nici măcar asta nu este chiar adevărat pentru că cel puţin la indemnizaţia de creştere a copiluui primesc indemnizaţii substaţial mai mari.În concluzie, atât timp cât veniturile salariale nu vor fi mai respectuoase cu munca şi impozitele diferențiate, este nevoie de o oarecare decenţă a solicitărilor. Dar, concluzie a concluziei: nu vă faceți griji. În viziunea neoliberală toate drepturile, inclusiv cele de natură socială merg către cei mai bogaţi. Că asta este cea mai importantă invenție/reinvenție neoliberală: să ia de la săraci ca să dea la bogaţi! (Marta Nora Tarnea)