Tema: Criza energetică
Recent la Teatru Educațional Replika a fost prezentat un spectacol manifest Energie Vitală în regia lui David Schwartz – un spectacol care pune în discuție sistemul și criza energetică în mod special din România, Republica Moldova. Vasile Ernu a discutat cu regizorul David Schwartz.
Dragă David Schwartz mai întâi spune-ne câteva lucruri despre proiect. Aflu că spectacolul ”Energie Vitală” face parte din proiectul „Să fie întuneric!”, demarat de Platforma de teatru politic împreună cu Teatru-spălătorie – proiect de teatru desfășurat în București și Chișinău. Despre ce este vorba?
Proiectul a început dintr-o nevoie personală foarte concretă: aceea de a înțelege, și eventual a-i sprijini și pe alții să înțeleagă, motivele și resorturile crizei prețurilor la energie. De aproape doi ani asistăm la creșteri de preț, iar cel puțin pe mine explicațiile simpliste referitoare la pandemie sau chiar la război ca factori decisivi pentru aceste creșteri nu m-au satisfăcut. Așa că încă de la sfârșitul anului trecut am propus echipei de la Teatru-Spălătorie să demarăm împreună cercetarea pentru un proiect de teatru despre transformarea sistemului energetic și a pieței de energie în România și Republica Moldova în ultimii ani. Iar pentru scenariu m-am hotărât să propun texte scurte diferite unor dramaturge cu care am mai colaborat, pentru că simțeam că e nevoie de perspective multiple, inclusiv de unele foarte personale și emoționale, asupra acestui subiect pe cât de dureros pe atât de arid la prima vedere.
Proiectul include cercetarea, producția spectacolului și reprezentații în București și Chișinău, atât la teatru cât și în mediul universitar. La Chișinău am avut o reprezentație foarte interesantă pentru studente și studenți de la Universitatea de Stat, persoane tinere și foarte curioase să înțeleagă mai multe despre lumea în care se pregătesc să activeze.
Spectacolul ”Energie Vitală” se anunță printr-o serie de întrebări – Ne mai putem imagina viața fără energie electrică? Care sunt cauzele și care sunt consecințele, la nivel uman și social, ale crizei prețurilor la energie? Cine este responsabil de criză și cine profită? Cum va arăta viitorul în context de „austeritate energetică”? A cui este energia? – Care este de fapt miza acestui spectacol? Ce-și propune el?
Mizele au fost multiple: să înțelegem motivele reale, complexe, ale creșterii prețurilor; să ne imaginăm, mergând până la capăt în logica ilogică a „austerității energetice”, cum ar arăta/va arăta o lume în care energia este o marfă rară și scumpă; să subliniem o dată în plus mesajul că energia este un bun public, care aparține tuturor și care nu ar trebui să fie monedă de negoț, de șantaj și de speculă. În concluzie, miza rămâne aceea formulată de Brecht ca scop ideal al teatrului: să distreze și să educe.
Spectacolul care impresionează și te pune pe gânduri vine cu patru secțiuni fiecare scrisă de un scenarist diferit. Prima parte scrisă de tine și vine cumva să aducă o critică fundamentalismului și fetișizării pieței energetice și a felului în care piața speculativă aruncă în aer prețurile? Înțeleg corect?
Da. M-am zbătut foarte mult cu acest text. Deși e o piesă scurtă, de 15 minute, am scris vreo 11 versiuni diferite. Am tot încercat (și încă nu sunt sigur că am reușit) să surprind într-o manieră limpede și amuzantă mecanismele de funcționare extrem de complicate și aiuritoare ale pieței de energie. Și să redau felul în care designul și structura acestei piețe facilitează de fapt specula. În ultimă instanță, m-a interesat să reiasă absurdul aplicării logicii profitului la o nevoie de bază, cum este energia. Un personaj, negustor de energie, spune la un moment dat: „dacă un produs se vinde înseamnă că prețul său este corect. Curentul electric se va vinde întotdeauna”, indiferent cât de mare e prețul. Această replică, auzită de mine în documentare, este chintesența cinismului și logicii antiumane a acestui sistem.
A doua scenă, scrisă de Alice Monica Marinescu, vine cumva să ne propună o perspectivă distopică a viitorului care rezultă dintr-o austeritate excesivă și inegală? Mult umor negru și dur avem aici. Care e miza acestei părți?
Să încercăm să ne imaginăm cele mai importante activități umane, în cazul de față o primă întâlnire amoroasă, în condiții de penurie energetică, cu toate consecințele de comedie neagră, cu accente horror, care decurg de aici. Textul face de-asemenea o critică sarcastică și dură la cele două poziții politice pseudo-antagonice din prezent, la fel de păguboase, care se hrănesc de fapt una pe alta: liberalismul pseudo-prograsist pro-piață liberă și pro-UE, respectiv pseudo-naționalismul exacerbat, cu tendințe fasciste. Într-un viitor distopic, nu va fi loc de alte discursuri, dincolo de aceste fundături. Noi putem să sperăm și să lucrăm să nu ajungem acolo.
Urmează partea scrisă de Nicoleta Esinencu despre Moldova care nu e doar o incursiune în istoria energetică a noului stat apărut din destrămarea URSS ci și o critică a procesului de privatizare și eficientizare a unor instituții care au adus mari probleme populației și angajaților. Cum ai văzut tu această parte?
Pentru mine a fost foarte interesant să înțeleg traseul diferit al Moldovei. În România, când vorbești de regimul socialist, prima critică ce se aduce se referă la penuria din anii 1980. Pentru mulți dintre cei trecuți de 40 de ani, dar și pentru cei tineri, socialismul se asociază cu lipsa de căldură și de curent de la sfârșitul regimului. Or, Republica Moldova a avut o istorie aproape opusă, care e surprinsă foarte bine în textul Nicoletei. Perioada socialistă în Moldova a fost una de stabilitate, cu energie accesibilă pe scară largă la preț decent. Iar postsocialismul a venit cu pene de curent, debranșări, scumpiri, privatizări frauduloase și dependență energetică extrem de periculoasă.
Ultima parte, cea mai distopică și neașteptată, semnată de Bogdan Georgescu, o distopie care ne previne asupra unui viitor totalitar tehno-energetic ”de piață”. Care e miza acestei povești, cum o vezi tu?
Eu am apreciat foarte mult textul lui Bogdan tocmai pentru că, așa cum observi și tu, duce până la ultimele consecințe ale distopiei logica raționalizării și tratării energiei ca marfă. Nu doar a energiei electrice, ci și a energiei fizice, vitale. Textul face o asociere poetică între austeritatea energetică, dependența tehnologică și lipsa de sens a unei societăți a individualismului și (auto)izolării. Într-un astfel de viitor, în care roboții ne măsoară fiecare watt și fiecare calorie consumată, nu ne rămâne decât să rememorăm cu nostalgie trecutul în care încă mai existam ca societate și să așteptăm disperați apocalipsa izbăvitoare. Care apocalipsă nu are însă cum să vină, pentru că trăim deja în ea.
Zi-mi te rog cum ai ales actorii, coregrafia și sunetul – totul e montat și arată foarte bine. Mie mi s-a părut unul dintre cele mai bine închegate, nu doar conceptual ci și vizual și scenic, spectacol semnat de tine, chiar dacă mai am câteva la care țin…
În ceea ce privește distribuția am încercat să combin oameni cu care lucrez de mult (Alice Monica Marinescu, Alex Potocean) cu persoane mai noi, despre care știam că își doresc să lucreze la un proiect de teatru politic (Ioana Chițu, David Drugaru). Ioana a participat la Școala de Teatru Politic pe care am organizat-o la Macaz în 2018. David mi-a fost student la universitate. Cred mult în colaborarea între artiste și artiști din generații diferite. La mișcarea scenică am colaborat cu Paula Dunker, cu care lucrez de vreo 15 ani și am făcut doar anul ăsta trei spectacole împreună. Și aș zice că ne înțelegem din ce în ce mai bine. Iar la muzică cu un compozitor tânăr, cu care nu mai colaborasem, Nikita Dembinski. A fost foarte interesant lucrul cu el, eu i-am propus o reinterpretare a muzicii clasice, el a venit cu propunerea acestui univers sumbru și minimalist, care cred că dă unitate spectacolului. În sfârșit, am făcut eu, cu susținerea Andrei Tarara, scenografia și eclerajul. Mi s-a părut important să existe și aici unitate și subtilitate. Și mi-a făcut mare plăcere să mă joc cu surse de lumină alternativă – am hotărât din start să mergem pe „austeritate” și să nu folosim proiectoare de scenă (care consumă foarte mult curent). Am lucrat împreună, în echipă, la conceptul și la viziunea spectacolului, de aici probabil senzația de coerență și închegare – care însă a fost o miză de la început, având în vedere că trebuia să aducem patru texte extrem de diverse la un numitor comun.
Nu sunt specialist pe energie dar am citit mult. Mi-am dat seama văzând spectacolul că există o documentare solidă – pe alocuri de-a dreptul didactică, poți lua notițe ca la o conferință pe energie. Cum a decurs documentarea?
Pe lângă ce am citit eu și dramaturgele (multe sute de pagini de știri, articole, materiale academice), am făcut, atât eu cât și Nicoleta Esinencu, o serie de interviuri cu persoane care au legătură cu domeniul (ingineri, economiști, politicieni, funcționari publici din domeniul energetic, angajate ale companiilor de energie, traderi de energie etc.). Am colaborat cu economistul și inginerul specialist în energetică Andrei Mocearov, care ne-a făcut un rezumat al istoriei sistemelor energetice naționale, ne-a explicat (de mai multe ori) mecanismele opace de funcționare a pieței, m-a sfătuit pe tot parcursul procesului. Am colaborat cu cercetătoarea Adina Marincea, care a făcut o analiză a discursurilor despre criza prețurilor în mediul online. Analiza Adinei s-a dovedit foarte interesantă, din ea reieșind de pildă faptul că partidele și mișcările de extremă dreaptă capitalizează cel mai mult de pe urma scumpirilor.
Sper că acest spectacol să ajungă la cât mai multă lume dar mai ales la cei tineri. Aveți un program pentru la anul?
Anul viitor vom relua reprezentațiile la Centrul de Teatru Educațional Replika. De-asemenea, avem planificat un turneu în șapte localități din România și Moldova, în care s-a jucat puțin (sau deloc) teatru politic. Vom merge cu Energie Vitală, alături de alte trei producții noi ale Platformei de Teatru Politic – Vulnerabil și Matern (regia Alice Monica Marinescu) și Acrobații (regia David Schwartz).
Credit foto: Andra Tarara.
Proiectul se desfășoară în parteneriat cu Centrul de Teatru Educațional Replika, Facultatea de Știința Politice – SNSPA București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială – Universitatea București, Galeria 26.
Cu: Ioana Chițu, David Drugaru, Alice Monica Marinescu, Alexandru Potocean
Texte: Nicoleta Esinencu, Bogdan Georgescu, Alice Monica Marinescu, David Schwartz
Mișcarea scenică: Paula Dunker
Muzica: Nikita Dembinski
Grafica: Bogdan Marcu
Consultant artistic: Andra Tarara
Consultant tehnic: Andrei Mocearov
Colaboratoare documentare: Adina Marincea
Scenografia și regia: David Schwartz
Mulțumiri speciale: Cătălin Dinu
Mulțumiri: Gabi Albu, Ștefania Cîrcu, Ioana Florea, Irina Gâdiuță, Anda Ionescu, Virgil Robu, Octavian Rusu, Otilia Schwartz, Eniko Vincze, Dorin Zisu
Credit foto: Andra Tarara
Opiniile exprimate în articolele din cadrul acestei secțiuni aparțin autorilor și nu reprezintă cu necesitate poziția Friedrich-Ebert-Stiftung România.