Cotele apelor Dunării de Jos au ajuns la minime istorice în ultimii ani. Debitul fluviului depinde de volumului precipitațiilor și e sensibil la temperaturile ridicate ce favorizează evaporarea, iar verile din 2022 și 2023 au fost cele mai toride și uscate din istoria măsurătorilor meteorologice în Europa. În acești ani, am făcut cercetări de teren la Dunăre, în sudul Olteniei, pentru proiectul Stat, comunități și natură în zona Dunării de Jos: O istorie a insulelor dunărene (1830-2023) – DANISLANDS. Alături de colegi antropologi, istorici și hidrologi de la Academia Română și de la Universitatea din București am studiat istoriile naturale și sociale ale numeroaselor ostroave formate pe cursul inferior al Dunării, între România și Bulgaria, unde fluviul devine mai lat, mai lent și mai puțin adânc. Deși clima nu a fost obiectivul principal, impactul extremelor meteorologice în zonă e imposibil de ignorat. Schițez mai jos cum se leagă cotele mici ale Dunării de schimbările climatice globale, apoi arăt câteva dintre efectele transformărilor hidrologice asupra economiei și locuitorilor din sudul Olteniei.
1. Nivelul Dunării la Corabia la final de septembrie 2023.
Nivelurile scăzute ale apelor sunt obișnuite pentru hidrologia cursului inferior al Dunării în sezonul cald. Nu și intensitatea și durata acestui fenomen. Rezidenții satelor și orașelor de pe malurile românesc și bulgăresc intervievați în proiectul DANISLANDS spun că la Dunăre a fost întotdeauna foarte cald, dar că, în ultimii ani, temperaturile au devenit insuportabile în iulie și august, ba chiar și în septembrie-octombrie. De asemenea, își amintesc că Dunărea scădea arareori la cote negative în anii ’80 și ’90, când încă se făceau frecvent lucrări sistematice de dragare, dar că nivelurile scăzute ale apei sunt acum recurente vară de vară, pe perioade din ce în ce mai lungi.
Analizele climatologice privind impactul schimbărilor climatice de-a lungul Dunării confirmă experiențele localnicilor. Studiile disponibile prevestesc creșteri mari ale frecvenței, duratei și severității secetelor în sud-estul Europei până la sfârșitului secolului. O cercetare a Institutului de Cercetări asupra Impactului Climatic din Potsdam (Stagl&Hatterman 2015) prevede că regimul de curgere al fluviului se va schimba considerabil în deceniile următoare în conformitate cu tendința de încălzire a regiunii. Debitul de vară va scădea substanțial de-a lungul întregului bazin al fluviului. Mai mult, pe cursul inferior e foarte probabil să scadă și debitele de toamnă, ceea ce va prelungi și agrava nivelul redus al Dunării în perioadele critice. Schimbările climatice se manifestă nu numai prin cote reduse ale apelor, ci influențează și regimul inundațiilor. Studiile realizate de cercetători din Slovacia și Serbia (Pekárová et al. 2016, 2021) arată că vârful debitului pe cursul inferior s-a mutat cu o lună mai devreme față de la începutul secolului și că inundațiile mici s-au împuținat, pe când cele majore s-au înmulțit. Pe scurt, se așteaptă inundații de proporții mai dese primăvara și debite mult diminuate vara și toamna.
2. Insule și bancuri de nisip la Corabia.
Unul dintre efectele evidente ale dinamicilor intensificate ale inundațiilor de primăvară coroborate cu debite minime vara e înmulțirea bancurilor de nisip și a ostroavelor. Bancurile submerse se formează în albia Dunării mai ales în urma inundațiilor mari, și ies la suprafața în perioadele cu ape mici. Dacă rămân la suprafață acestea încep să atragă vegetație și, în decurs de doar câțiva ani, se stabilizează și devin ostroave. Insulele dunărene contribuie mai apoi la colmatarea zonelor unde se formează, pentru că direcționează adesea curgerea apei și depunerea aluviunilor spre cel mai apropiat mal. Acesta e cazul, de exemplu, al unui ostrov format la finele anilor ’90 pe mijlocul Dunării, în dreptul portului turistic construit cu bani europeni în Corabia. Pentru că încetinește curgerea apei și stăvilește pătrunderea curentului de apă în canalul ce îl separă de mal, ostrovul nou-apărut a favorizat apariția unui alt banc de nisip în aval. În ultimii doi ani, bancul s-a extins și riscă să să fuzioneze cu alte ostroave din apropiere și să obtureze complet accesul la portul turistic și cel comercial din oraș, în condițiile în care infrastructura portuară e deja impracticabilă o mare parte a anului.
În sudul Olteniei, cotele mai frecvent scăzute ale fluviului nu sunt doar o chestiune de hidrologie, ci și o problemă socială și economică. Apele mici, ostroavele și porturile nefuncționale dăunează locuitorilor Corabiei. Cu o economie locală ruinată de privatizarea și demantelarea industriei socialiste în anii 2000, populația în descreștere a orașului și a satelor din împrejurimi e din ce în ce mai dependentă de agricultură de subzistență și de pescuit. Seceta la Dunăre riscă să atragă, pe termen mediu și lung, scurtarea campaniei agricole și diminuarea productivității în bazinul inferior al fluviului, potrivit estimărilor Comisiei Internaționale pentru Protecția Dunării. Pescarii comerciali din sudul județului Olt s-au confruntat și ei cu dificultăți majore la apele mici din 2022 și 2023, fie pentru că bărcile le-au rămas blocate în portul turistic colmatat, fie pentru că adâncimea redusă și vegetația de baltă ce proliferează la ape mici chiar și pe canalul principal al Dunării nu le-a permis să-și întindă plasele. Peștele e greu de prins chiar și când e apă suficientă. A fost cazul sezonului de pescuit la scrumbie din primăvara lui 2022, când capturile au fost minuscule comparativ cu anii anteriori. Pescarii veterani au pus fenomenul pe seama debitelor mari care au venit mai devreme decât de obicei, când apa era încă prea rece.
Apa mică îngreunează și activitatea silozurilor din Corabia care colectează cereale din toată regiunea Olteniei de sud. Cum perioada de ape mici se suprapune cu campania de recoltare de vară, operatorii silozurilor nu mai pot transporta marfa pe Dunăre. Unele dintre silozuri nu au expediat deloc pe cale fluvială de ani buni, iar cele care au acces la apă mai adâncă pot încarca barjele doar la o treime sau la jumătate din capacitate. Cel mai frecvent, marfa pleacă pe șosea, în camioane de mare tonaj, spre Bechet și Turnu Măgurele. Dacă apa nu e suficient de adâncă nici în aceste porturi, camioanele merg și până la Constanța. Din rațiuni de cost și din lipsă de supraveghere, camioanele circulă adesea supraîncărcate și formează șanțuri adânci în asfaltul încălzit al drumurilor din Corabia. Transportul auto al unor cantități masive de cereale implică nu doar prețuri mai mari la produse esențiale și devastarea infrastructurii rutiere locale. Înseamnă și costuri de mediu mai mari: același volum de marfă presupune un consum de combustibil fosil de până la trei ori mai mare pe șosea decât pe apă.
Recentele minimele istorice ale cotelor Dunării nu mai pot fi considerate fenomene aberante. E din ce în ce mai evident că ele devin regula, nu excepția. Modelele predictive ale climatologilor sugerează că zonele alpine și cele de influență mediteraneană, de unde-și trage Dunărea resursele de apă, sunt cele mai vulnerabile din Europa în fața schimbărilor climatice. Probabilitatea e mare ca inundațiile și perioadele de secetă să se intensifice și prelungească în tot bazinul în deceniile următoare, iar construcția de microhidrocentare pe afluenți riscă să exacerbeze fenomenele extreme deja observabile. Instabilitatea climatică și hidrologică va avea consecințe din ce în ce mai semnificative pentru navigație, agricultură și biodiversitate și riscă să accentueze volatilitatea economică și socială în zonele cele mai expuse.