Te-am discriminat, Mihaela!
de Cătălin Sava / Coordonator editorial “Fără etichetă” – TVR
Aceasta este o scrisoare deschisă ca răspuns la interviul (discuția) realizat(ă) de Vasile Ernu cu Mihaela Drăgan și publicat(ă) ieri, duminică, 8 martie 2015 de platforma “Critic Atac” cu titlul Despre exploatare, discriminare instituţională şi alte fapte ale TVR-ului. Conform principiului Audiatur et altera pars, acesta este un drept la replică pe care vă rog să îl publicați ca atare, integral și netrunchiat.
Mihaela, te-am discriminat! Ți-o spun de la început, fără introducere și cu mâna pe inimă ca să nu pierdem timp , caractere și spații.
Citind “discuția“ ta cu Vasile Ernu, mi-am dat seamă că am greșit și că te-am discriminat chiar de la bun început. Și cum toată povestea a plecat de la mine, trebuie să-ți mărturisesc, ție și celor care au reacționat și vor reacționa la acest exemplu cras de exploatare și discriminare și alte fapte ale TVR-ului , felul am făcut-o:
Te-am discriminat încă de la începutul începutului, alegându-te. Am văzut afișul cu spectacolul tău, am trimis o echipă la o reprezentație și m-am uitat cu plăcere la ceea ce ai făcut tu pe scenă pentru a evoca drama familiilor rome evacuate. Dincolo de reportaj, m-am documentat și-am descoperit pe net că ești o militantă activă pentru drepturile romilor. Am cerut producătorului, la machetă (așa stabilim noi subiectele, în echipă, când le discutăm la ședința săptămânală, munca în echipă e în specificul Televiziunii) să te invite la emisiune. M-am uitat atent la înregistrare, împreună cu doamna Mimi Necula, cea despre care zici că ar fi rasistă, și ne-a plăcut de tine. Mi-a trecut pe aproape așa, o aripă diafană de încântare, mi-am zis, uite domnule, o artistă, ce-i mai frumos pe Pământ, am văzut amândoi în tine nu activistul militant, ci moderatorul pentru emisiunea dedicată minorității rome, ne-am uitat unul la altul și ne-am spus: “asta e, ușor n-o să fie, dar cred că o scoatem la capăt, hai să ne apucăm“.
Nu ți-am spus că te căutam demult. O facem de mai bine de un an, timp în care am mai văzut și alți posibili moderatori, dar nu s-au legat lucrurile. E vorba despre o fată foarte frumoasă și foarte înzestrată intelectual din Craiova pe care am găsit-o anul trecut, dar pleacă anul viitor la Oxford, a luat deja toate testele acolo. Sora ei mai mică, la fel de frumoasă și de deșteaptă, e abia în clasa a XII a, nu știe încă dacă vine la facultate în București. L-am mai găsit și pe Arabis, un băiat good looking din Mizil care vorbește o engleză de lord, era ca și aranjat, vara trecută urma să vină la ASE în București numai că a ratat examenul de Bacalaureat, n-a avut bani să facă pregătire la matematică. A mai fost o fată foarte bună, care lucrează pentru Parlamentul European, nu putea renunța la munca de acolo, am înțeles.
Au fost mai mulți, l-am rugat și pe Daniel Vasile de la ANR să ne ajute, n-a mers, nu s-au legat lucrurile, nu știu, pur și simplu, nu sunt mulți jurnaliști de etnie romă, iar câți sunt nu par interesati de asta. Cei ceau mai venit n-au trecut de probele preliminare. Și e adevărat că și banii sunt puțini. Dar nu banii sunt importanți, mi-am zis, așa cum credeam că ți-ai spus și tu, e o cauză bună, hai să ne-apucăm odată să facem din emisiunea asta ceva premium. Eu m-am apucat. Voiam neapărat un om din etnie, vorbitor de romani, că așa e corect, deși mai aveam pe listă câteva fete românce de pe la diferite ONG-uri din București. Tu ești actriță, aparții etniei, scenariul era de vis. Ai dat testul.Te-am ales. Și-am greșit că am făcut-o. Te-am discriminat.
Te-am discriminat de la început când nu le-am dat ascultare celor vârstnici din etnia ta care mi-au spus că neeh, nu. Și cei mai tinerei mi-au zis, n-o s-o scoți la capăt, Cătăline, uită-te la mine ce-ți spun. Nu i-am ascultat fiindcă nu mă iau după nici un fel de prejudecăți și nu mă interesează câți prieteni sau neprieteni are un om cu care lucrez. Am greșit, mai ales cu cei bătrâni, totdeauna să le dai ascultare.Dar, într-un fel, să știi că mi-a plăcut că ai le diable au corps. E nevoie de spirit combativ în meseria asta sufocată de prea mulți lași.
Mi-am văzut de treabă, era important să facem cât mai repede din emisiunea aceasta o platformă adevărată, liberă și combativă, obiectivă și imparțială, așa cum trebuie să fie o emisiune la TVR. La fel am făcut și cu șefii mei, le-am spus să aibă încredere în mine și nu i-am ascultat când m-au întrebat ce e cu schimbarea asta. Directorul de Programe m-a întrebat de ce am optat pentru tine. Mi-a propus să facem un casting, să vedem mai mulți candidați, să te mai testăm. I-am răspuns că nu, nu e nevoie, nu mai e nevoie, e cea mai bună de departe. E actriță, e inteligentă, frumoasă și șucară, cum ți-am spus și ție la prima vedere și am încredere că o să fie totul foarte bine. Directorul TVR 1 m-a întrebat de două ori ești sigur ?- Da, domnule, sunt!
Mimi Necula, rasista pe care o admonestează lumea acum din cauza mea, s-a dus și a întărit tot ce am afirmat eu. Practic, ea i-a convins pe toți cei ce mai erau de convins, și dintre ai tăi, și dintre ai mei, că avem nevoie de tine și că da, tu ești aleasa. Deși, sincer să fiu, nu te-ai lipit deloc de echipă. O chestiune de atitudine. Te-am avertizat. În clipa în care intri într-o echipă, când ești o nouă componentă a ei, nu tu esti cel sau cea care dai ordine, nu desconsideri pe toată lumea și le jignești munca de zi cu zi. Să știi că nimeni din echipa în care dai cu năduf profitând de prezumata bună credința a lui Vasile Ernu, care era firesc să ia legătura și cu mine spre a-mi afla opinia înainte de a-ți publica actul de acuzare, nu are salarii de 5000 de lei pe lună. Cred că n-ai înțeles tu bine. Acesta e, în mare, bugetul pe o lună, banii pentru patru ediții, cu bani de deplasări cu tot. În cei 5000 de lei intră și banii pentru plata drepturilor de autor. Nu insist acum asupra situației în care se află TVR-ul, o știi și tu, credeam că nu trebuie să-ți explic totul băbește. Dar iată că m-am înșelat, m-am bazat pe fler, e ceva pe care jurnaliștii se bazează de multe ori, dar uite, câteodată flerul trădează . M-a trădat și am greșit. Te-am discriminat!
Te-am discriminat și când a fost vorba de bani. Te-am crezut un om integru, nu credeam că eşti în stare să omiţi să spui că ţi-am dat la semnat un contract în februarie. Ți-am spus, a fost ceea ce se cheamă un gentleman agreement, că bugetul e mic, că o să fii în perioadă de probă o lună și că după aceea, în februarie-martie, te vom plăti pe drepturi de autor, în limita acestui buget, urmând ca pe viitor să reglăm situaţia. Te-am sfătuit să nu-ți dai demisia de unde lucrezi, te-am prevenit că nu vei putea trăi la început din banii de colaborare. Ai spus că e ok, că oricum voiai să pleci de la Teatrul unde erai. Ți-am mai spus apoi și că producătoarea Mimi Necula care e încântată de tine, de entuziasmul tău, de ideea emisiunii și de proiecte s-a oferit să caute ea și să găsească o sursă de finanțare din afară, ca să fii plătită chiar bine pentru ceea ce aveai să faci.
Între timp, eu am vorbit și la contabilitatea să încercăm cumva să mutăm niște bani din aceia puțini de la deplasări pentru retribuirea ta în cursul celui de-al doilea trimestru. Era logic să fii plătită pentru munca ta, şi am spus că te voi plăti, chiar dacă era o perioadă de probă. Și nu, nu e adevărat că ai lucrat la negru în TVR, nu există așa ceva, pe ianuarie nu ai avut contract că am căzut de acord că ești în probe. Pe februarie și martie, îți făcusem contractele, dar când în a doua săptămână din februarie ți-a completat contractul Tiberiu Marcu, organizatorul de producție, n-ai vrut să-l semnezi. Deși până atunci n-ai zis nimic de bani.Chiar, de ce ai omis episodul ăsta în “discuţia“ cu Vasile ? Când te-am chemat să te întreb ce se întâmplă și să-ți explic că așa se fac la noi contractele, e o inerţie de sistem, merg mai greu, durează mult.M-ai întrebat cât are salariu o moderatoare de meserie, angajată în TVR ți-am spus ca vreo 2000 de lei și ceva în mână. Și ai spus ok, și eu am spus ok, dar asta era o treabă de viitor. O moderatoare de la noi din Departament, dar de la Secția Maghiară, colaboratoare și ea contra încasează 200 de lei pe ediție, adică 800 de lei pe lună. Și tot nu ai vrut să semnezi contractele, le-ai lăsat la mine pe birou. Ți-am spus că nu poți să le iei cu tine că mai sunt multe semnături de luat, asta-i situația, chiar și pentru sumele acestea. Mi s-a părut ceva putred în Danemarca, și chiar era de vreme ce brusc te-ai simțit exploatată și ai vorbit despre avocat și despre CNCD. Ai făcut-o pe nedrept, mai ales că repet, nu fusese vorba de bani până atunci. Era o chestiune ce avea să se regleze pe parcurs.
Nici eu nu m-am gândit că ai fi venit să ni te alături numai pentru bani, dar știam și era logic cum am mai spus, că trebuie să fii plătită, chiar dacă banii vor fi puțini pentru început. Ai muncit, nu zic nu, dar nu ai făcut-o singură. Au fost trei producători, doi de editorial, unul de direct, doi redactori, doi reporteri și un videojurnalist. Ca să nu mai vorbim de filmat-montat-pepesat. E o ditamai echipă, Mihaela, meseria asta se face în echipă. Și nu e cum te lauzi tu, n-ai ales tu singură numele emisiunii, a fost un briefing cu însuși directorul de Programe și cu producătorul emisiunii, plecând de la propunerile tale, e adevărat. Eu ți-am cerut să-mi trimiți propuneri de titlu, invitații i-am discutat, ( apropos, eu ți-am propus să-l suni pe Radu Jude, mai ales că ai jucat în filmul Aferim) ”articolele” de promovare e normal să le scrii tu. Asta e o muncă de echipă, îți repet, meseria aceasta nu se poate face fără echipă, nu există, nu ai cum. Am crezut că ai înțeles, dar iar m-am înșelat. Am greșit, te-am discriminat.
Te-am discriminat, îți repet, de la început până la sfârșit. Dar e nedrept și nedemn să spui că producătoarea emisiunii te-ar fi discriminat vreodată. Ba e chiar mincinos de-a dreptul să spui asta. Nici măcar nu mi-a cerut să te dau afară, eram acolo, a spus că ea nu mai poate continua în situația asta și a ieșit. Tot în ziua aceea, mai târziu, mi-a înaintat o cerere de redistribuire, la o altă emisiune, insistând să continuăm cu tine, fără ea, pentru proiect și ideea în sine. Pentru că să știi, e un bun profesionist de televiziune. Și nu, nu e deloc cum zici prietena mea, ne știm de 10 ani, lucrăm împreună de vreo 6, dar n-am băut nici măcar o cafea în oraș împreună. Dar asta nu înseamnă că nu țin la ea, la ochiul și la expertiza ei de bun meseriaș și chiar m-am bucurat când am convins-o să lucreze cu mine la proiectul ăstă. Și nu, de unde-ai scos povestea că trebuie ca producătorul să fie rom ? Conform Legii de funcționare a SRTV, Fără etichetă, magazin de actualitate al minorității rome, e una dintre emisiunile despre minorități , așa cum e cazul majorității proiectelor realizate în limba română de către echipa cu care lucrez. Emisiuni despre cele 18 minorități naționale, altele decât cea maghiară și cea germană, recunoscute în Parlament. Spre deosebire de emisiunile realizate de minorități în limbă minoritară, pentru minorități, cum e cazul la Maghiară, Germană, la emisiunile noastre de la TVR 3 și în teritoriu.
Și e o lege bună, nu pentru că e lege, ci pentru că dă posibilitatea ca toate resorturile delicate care compun conceptul acesta de minoritar, să fie privite cu obiectivitate și nepărtinitor, cu acea detașare a unui bun jurnalist, care să nu fie partizan sau pătimaș pentru nimic în lume,. Mai ales când vine vorba de celălalt, de alteritate. Și de-aceea, în echipa noastră avem, atât cît se poate, echipe ”mixte”: un armean și un român, un sârb și un român, o grecoaică și un roman, șamd. Și tocmai din acest motiv m-am bucurat că Mimi Necula, o femeie româncă, va lucra cu tine, Mihaela Drăgan, o femeie romă. Pentru echilibru. Pentru că editorial nu mă interesează absolut deloc extremismele de tip activist, sau simpatiile și antipatiile tale. Nu mă interesează că nu-ți place Petre Florin Manole și că mi-ai spus că nu-l vrei în emisiunea ta, ţi-am spus râzănd că o să-l invităm când o să fie cazul. Nu e emisiunea ta sau a mea, e o emisiune în care-i invităm pe oamenii care trebuie văzuți și ascultați de comunitate și de majoritate. Invităm oamenii care fac ceva pentru comunitate, oamenii care pot schimba modul în care judecă prea ușor și des majoritatea. Indiferent de umorile tale sau ale mele. Pentru că e TVR, e Televiziune publică, n-ai cum să treci peste asta, o televiziune care, oricât de slăbită ar fi în momentul de față , trebuie să-și păstreze principiile. De aceea nu poate acționa nimeni de capul lui, de asta există producător, el e mintea limpede din spate, mama regimentului, cum ți-am spus când ți-am prezentat-o. El face sumare, programări, el stabilește temele de discuție, le telefonează invitaților, ia spații de producție, trimite reporterii la teren, aranjează montajele. Și îți stă ție în cască. E meseria lui să stabiliți temele, să descoaseți invitații, ba chiar și să stabiliții întrebările pentru înregistrarea din studio. Să îți sară în ajutor atunci când te pierzi și aluneci din dialog în monolog. Iar atunci când îți spune să pui o întrebare, știe de ce o face, e jobul lui, pentru că tu eşti la început. Mai tîrziu, ţi-ar fi spus doar timpii în cască. Acum te ajută, te duce spre reportajul care urmează pe firul discuției sau pregătește o altă temă. Or, pur și simplu vrea să te scoată din agresivitatea militantă în care te plasezi și-ți dă seninătatea unei priviri mai largi. Și aici mai e și viziunea lui, a majoritarului, de care e firesc să ţinem cont.
Nu e revoltător și nici rasist să numești clișeele, să le descoși și să le spui pe nume, să le dezvrăjești de rău astfel. La prostie și ignoranță, la intoleranță și stupiditate nu răspunzi cu agresivitate.Nu trebuia să-ți asumi prejudecățile, trebuia să le dizolvi. Nu vrem să auzim mesaje rasiste, ci să le pulverizăm. Și da, emisiunea asta, chiar dacă e despre romi, nu e privită doar de romi, ci și de români. De asta o facem în românește ca să înțeleagă și ei cum stă treaba, altfel e discriminatorie toată povestea, nu-ți dai seama ? Altfel, o făceam netitrată, doar în romani și ne uitam noi la noi. Ți-am spus despre calea de mijloc, despre diplomație, despre efect. Ți-am spus, în mailurile de după fiecare emisiune – despre care mi-ai spus că îți plac – că nu-i ok să enunți tu judecățile de valoare, că trebuie să ai tot timpul acolo, în fața camerei semnul întrebării, să te rezemi tot timpul pe cine?, ce?, când?, unde?, cum? si de ce?
De asta a iesit bine discuţia cu Eniko Vincze și Martin Olivera, dar n-au iesit celelalte. Cea cu Ciprian Necula cu care ai discutat tot timpul à contre-coeur, cu Carmen Gheorghe pe care ai incercat sa o faci sa creadă ca e feministă si, partial, nici cea cu Radu Jude, care e totuși un regizor român în viață și trebuia să-ți răspundă și la alte întrebări decât cele puse de tine. La întrebări ce se cuveneau puse. Producătoarea pe care o acuzi în mod denigrator și complet fals de rasism nu e rasistă. Ba din contra. Mimi Necula are ani de experiență în spate special la emisiunile pentru minoritatea romă în care a invitat de-mulți oameni de etnie. I-a filmat și intervievat, a vorbit cu ei, la telefon și live. Oamenii aceștia trăiesc, sunt vii și sunt sigur că vor confirma spusele mele.
Nu ți se pare ciudat că până acum n-a acuzat-o nimeni de rasism, deși a avut ocazia aproape zilnic să discrimineze ani buni dacă asta ar fi vrut să facă ? Cu producătoarea pe care tu o numești nejustificat rasistă rămâne după înregistrare un editor de montaj, șase ore pe zi timp de trei zile, ore în care îți scoate ție bâlbele, dezacordurile și alte greșeli. Se întâmplă, e omenește uneori. Crezi că așa te-a discriminat? Cu echipa aceasta, inclusiv Carmen State, un om extraordinar căreia tu îi pui în spinare lucruri pe care nu le-a spus niciodată sau nu le-a spus nimeni despre ea, am făcut emisiuni cu și pentru romi, cu personalități din etnie sau oameni obișnuiți ai acestei etnii, emisiuni și reportaje mai special sau mai obișnuite despre Auschwitz-Birkenau, despre deportarea în Transnistria, despre cazurile grave de discriminare din țara asta de la Baia Mare la Constanța și invers, fără să ne acuze nimeni de rasism până la tine. Crezi că așa am discriminat ?
Toate bruturile celor șase ediții, Fără etichetă înregistrate de tine, din care 5 difuzate s-au păstrat pe hardul emisiunii.Pot fi vizionate oricând, e cel mai simplu să vezi dacă există sau nu dicriminare în relaţia ta cu producătorul.
În TVR nu există rasism, o spun eu care lucrez la Minorități și care normal că mai aud uneori de la colegii din afară glume proaste, și aluzii, și bancuri pe această temă tocmai pentru că lucrez în echipa asta.Trec și trecem peste ele, sunt mici răutăți mai mult sau mai puțin colegiale și nu e timp de făcut un caz din asta. Tu ai făcut-o, transformându-ne în rasiști tocmai pe noi, în loc să vezi că toți oamenii ăștia pe care acum îi acuzi ți-au fost alături. E jignitor și absurd, crede-mă, aș fi vrut să vezi asta, nu să te ascunzi în spatele unor acuze frustrate și bizare și neadevărate. N-ai facut-o, poate n-ai vrut sau n-ai putut. Am greșit, te-am discriminat!
Da, te-am discriminat, Mihaela! După cearta ta cu Mimi Necula din biroul meu, în care n-am putut să vă calmez pe nici una, te-am rugat să meditezi o zi la toată povestea și să vii ziua următoare, să vorbim, după ce și eu aș fi vorbit cu întreaga echipă. N-ai venit, mi-ai spus la telefon că n-ai înțeles bine și te-ai apucat să înjuri pe facebook pe producătoarea care ți-a fost alături tot timpul acesta, şi pe mine, și echipa mea. Şi întreg TVR-ul, invitând oamenii să boicoteze emisiunea la care ai colaborat şi instituţia pentru care eu chiar sunt mândru că lucrez. Îmi aduc aminte de un proverb pe care l-am auzit de la un rom, un om în vârstă care îmi place tare mult: Dasti te avel tut but love, kana san korkoro naj tut khane. Mă gândesc la ce-ai făcut tu, de una singură, alegând să arunci pietre false în ținte și mai false și îmi vin în minte vremurile în care un om cocoțat undeva, printr-o eroare a destinului, sau pur și simplu din pură prostie, spunea ceva despre niște oameni, iar o grămadă de alți oameni se grăbeau să arunce spre ei cu toate pietrele din movila neputințelor lor. Te rog să te gândești la ce ți-am scris, eu sunt la birou toată săptămâna, te aștept să bem o cafea, să lăsăm pietrele jos și să mă faci să înțeleg: tu de ce m-ai discriminat?