Sunt grecii refractari la economisire? Un avocat vienez care locuieşte la Atena le-a observat viaţa cotidiană şi a tras concluzia că grecii economisesc până la moarte.
Diversele dictoane, unele dintre ele foarte prosteşti, folosite şi de politicieni importanţi din toată Europa pentru a-i înfiera pe “grecii leneşi şi refractari la austeritate şi economisire” trebuie contrazise.
De 16 luni, de când mi-am cumpărat o locuinţă în Atena, trăiesc situaţia dramatică la faţa locului. Se spune că programele de austeritate n-au efect pentru că volumul de taxe colectate scade. Voinţa de a economisi a grecilor este pusă sub semnul întrebării. Ce surpriză! Iată câteva fapte:
• Reduceri de salarii şi pensii de până la 30%
• Scăderea salariului minim la 600 de euro
• Scumpiri drastice (Ulei+100%, Benzină+100%, curent, încălzire, gaz, transport public+50%) în ultimele 15 luni.
• O treime din cele 165 000 de companii de servicii s-au închis, o treime nu mai poate plăti salariile angajaţilor. De nşpe mii de ori vezi în Atena semnul galben cu scris roşu “Enoikiazetai”- “De închiriat”.
• În această stare de mizerie, consumul s-a redus dramatic – economia greacă a fost întotdeauna puternic orientată către consum. Familiile în care ambii soţi sunt salariaţi, care înainte câştigau 4 000 de euro ca venit familial total, au acum parte doar de două ori 400 de euro ca ajutor de şomaj, şi acesta plătit cu o întârziere de mai multe luni.
Angajaţii de pe Acropole, 2 ani fără plată
• Angajaţi la stat sau ai unor companii apropiate de stat, precum Olympic Airlines sau spitale, nu mai primesc de luni de zile niciun salariu şi sunt amânaţi pentru octombrie sau pentru “anul viitor”. Recordul l-a stabilit Ministerul Cultelor care n-a dat niciun ban timp de 22 de luni angajaţilor care au lucrat pe Acropole. Atunci când aceştia au ocupat Acropolele într-o manifestaţie (paşnică!), au fost răsplătiţi din plin, dar cu gaze lacrimogene.
• Tranşele de miliarde alocate de UE pentru Grecia se întorc în proporţie de 97% înapoi în UE la bănci pentru amortizarea ratelor şi noilor dobânzi. Astfel problema este transferată pe furiş asupra contribuabililor europeni. Până la crah, băncile mai încasează puternic dobânzi, în dauna contribuabililor. Din acest motiv nu mai există bani pentru reforme structurale.
• Nşpe mii de companii private de TIR-uri şi de taxi au trebuit să plătească mii de euro pentru licenţele lor, au luat credite pentru asta, iar acum se confruntă cu liberalizarea, în care noii operatori plătesc mult mai puţin pentru licenţe, în timp ce antreprenorii mai vechi în doemniu încă stau pe muntele de credite scumpe pe care trebuie să le plătească.
150 de euro pentru a face un denunţ la poliţie
• Sunt inventate noi taxe, de exemplu pentru a face un denunţ la poliţie, trebuie să plăteşti 150 de euro. Victima trebuie să plătească pentru ca denunţul ei să fie acceptat. Pe de altă parte poliţiştii plătesc din propriul buzunar costurile pentru benzina maşinilor de poliţie.
• O nouă taxă pe proprietăţile imobiliare este introdusă pentru locuinţe şi urmează să fie plătită odată cu factura la curent. Cine nu o plăteşte nu mai primeşte nici curent.
• În sistemul public de învăţământ nu mai există manuale de luni de zile pentru că statul datorează editurilor sume uriaşe iar acestea refuză să mai furnizeze cărţile. Acum elevii primesc CD-uri – părinţii trebuie să le cumpere laptop – pentru a putea ţine cursurile. Este însă total neclar cum vor fi acoperite costurile de încălzire pentru şcoli, mai ales pentru cele din nord.
• Activitatea universitară este oprită peste tot de facto până la sfârşitul anului. Mulţi studenţi nu-şi pot susţine lucrările de diplomă sau nu pot să dea examenele.
• Se pregăteşte un val masiv de emigrări. Deja se înfiinţează firme specializate în consilierea pentru emigrare. Tineretul nu-şi mai vede niciun viitor în Grecia. Proporţia tinerilor universitari şomeri este de până la 40% şi şomajul general de până la 30% în rândul tinerilor. Cei care mai au job sunt plătiţi în parte foarte prost numai la negru – fără asigurare socială: 35 de euro pentru un bucătar care lucrează 10 ore pe zi; în plus se cer regulat ore suplimentare, dar acestea nu sunt plătite. Efectul? Investiţia de viitor în educaţie se pierde pentru că aceşti oameni nu vor trimite niciun euro înapoi în Grecia.
Poporul grec nu mai poate
• Concedierile masive de funcţionari publici sunt făcute deliberat antisocial. Sunt puşi pe liber mai ales oameni care mai au doar câteva luni sau ani până la pensionare şi care sunt pensionaţi mai devreme, cu 60% din pensia regulamentară. O întrebare arde: Unde au rămas banii pompaţi în deceniile trecute? În orice caz nu la populaţie în ansamblu. Poporul grec nu este refractar la economisire şi austeritate, ci pur şi simplu nu mai poate. Toate câştigurile ultimelor decenii legate de protecţia salariaţilor au fost pulverizate. Astfel, s-a deschis larg uşa exploatării care reprezintă pentru micile firme deja o condiţie vitală pentru supravieţuire.
În acest context, dacă auzi că troica UE cinează cu politicienii greci, cu 300 de euro de tacâm, se pune întrebarea când va exploda oala necontrolat. Ce se întâmplă în şi cu Grecia ar trebui să fie o avertizare serioasă pentru toată Europa. Un partid care a făcut din austeritatea rezonabilă programul său electoral nu ar fi fost ales niciodată. Ar fi necesar să ne ocupăm de reducerea datoriilor atâta vreme cât mai sunt cât de cât suportabile şi nu sunt legate de genocidul financiar.