õîááèò îíëàéí â õîðîøåì êà÷åñòâå
Sursa: de Andrei Luca POPESCU / Gandul
Combinatul petrochimic Oltchim Râmnicu-Vâlcea este unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei, este listat la Bursa de Valori Bucureşti, are peste 3.300 de angajaţi şi o cifră de afaceri în 2011 de aproape 400 de milioane de euro. Cu toate acestea, datoriile acestei companii au depăşit 710 milioane de euro în ultimii 5 ani. Astăzi, Guvernul Ponta s-a trezit că mai are două săptămâni, până pe 18 septembrie, până când această “necesitate stringentă”, care a devenit privatizarea Oltchim, trebuie rezolvată. Gândul a stat de vorbă atât cu reprezentanţii statului, cât şi cu cei ai Oltchim, pentru a stabili cum a fost posibil ca, în 5 ani, din 2007 până în prezent, un gigant petrochimic să intre în colaps. Oltchim este practic închis de aproape două săptămâni, din 23 august, conform sindicatului.
Pe scurt, Guvernul României se află acum într-o situaţie aparent fără ieşire: este obligat să privatizeze în două săptămâni o “gaură neagră”, dacă nu vrea ca acest combinat să intre în lichidare, conform înţelegerii cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Dacă privatizarea eşuează, Comisia Europeană are dreptul şi cel mai probabil va recurge la redeschiderea dosarului împotriva României, privind acordarea de ajutoare de stat ilegale la Oltchim, iar FMI, care a creditat România cu peste 20 de miliarde de euro, poate cere intrarea Oltchim în insolvenţă şi în lichidare, lucru pe care Guvernul României s-a angajat, prin acord, să îl accepte.
Guvernul speră să atragă investitori la privatizarea care trebuie să se încheie la mijlocul acestei luni, printr-o strategie “atipică”, după cum arată memorandumul Guvernului privind Oltchim, obţinut de gândul.
Remus Vulpescu: “Roibu este un faraon bugetar. Scopul pe care îl este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile”
La prima vedere, explicaţia oferită pentru gândul de Remus Vulpescu, preşedintele Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), pentru dezastrul de la Oltchim este cea valabilă: managementul defectuos al unei conduceri care a rezistat la Oltchim, sub toate guvernările, timp de 21 de ani, şi care merge în pierdere de 5 ani.
“Domnul Constantin Roibu este un faraon bugetar, care a rezistat de-a lungul anilor. Numai dânsul ştie secretul longevităţii sale şi cei care l-au susţinut. Scopul pe care îl avem în legătură cu Oltchim este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile. Este foarte important pentru România să rezolve problema Oltchim. Nu este o opţiune, nu este un lux, este o necesitate stringentă“, a declarat Remus Vulpescu, pentru gândul.
Măndică Vasile a fost director economic la Oltchim din 1991 până miercuri, 5 septembrie 2012, când tot managementul companiei şi-a dat demisia în urma întâlnirii cu “celula de criză” ordonată de premierul Victor Ponta la Oltchim. Explicaţia sa oferită gândul nu face decât să valideze ipoteza lui Remus Vulpescu.
“Nu pot să vă spun nimic pentru că nici nu mă mai interesează. Dar CFR-ul nu are pierderi, domnule, şi are datorii mai mari decât Oltchim? Nu e criza asta care e pentru toată lumea? Ce, numai Oltchim nu este în criză? Toată lumea e în criză numai noi nu…”, a declarat Măndică Vasile.
“Sigur că există o criză care afectează pe toată lumea, dar haideţi să ne uităm la industria de profil din zonă şi să vedem dacă alte combinate de petrochimie au datorii de 700 de milioane de euro. O să vedem cu totul altceva acolo”, îi dă replica Remus Vulpescu.
Situaţia de ansamblu pare să fie însă cu totul alta. Tot incompetenţa este cuvântul cheie, însă de data aceasta a statului. Mihai Diculoiu, liderul sindical de la Oltchim, pe care cele câteva sute de oameni care protestează zilele acestea pe platformă îl acuză că “s-a dat cu conducerea” şi cer înlocuirea sa, a explicat detaliat pentru gândul cum, din 2007, Guvernul României a fost parcă lovit de orbul găinilor şi a luat o ploaie de decizii greşite, care au dus combinatul în prăpastie.
Guvernarea PDL a acceptat cu bună-ştiinţă ca Oltchim să meargă în pierdere de 7 milioane de euro şi să funcţioneze la 3% din capacitate, bazându-se pe faptul că criza va trece repede, spune sindicalistul. Guvernarea USL a uitat pur şi simplu că la Oltchim e un butoi cu pulbere şi nu a făcut nimic, decât în ceasul al 12-lea.
“Toată lumea, şi Guvern (condus de Emil Boc), şi preşedintele României, au ştiut că vom merge pe pierdere şi s-a sperat că perioada asta va fi foarte scurtă. Din păcate, perioada asta din 2008 s-a întins până în momentul de faţă şi s-au acumulat datorii. Ei (Guvernul Ponta) nu au monitorizat societatea şi a fost nevoie să-i tragem noi de mânecă“, a explicat pentru gândul liderul sindical Diculoiu.
Soluţia salvatoare la Oltchim, imposibil de aplicat din cauza acţionarilor minoritari
Acţionariatul Oltchim arată astfel, în prezent: statul deţine, prin Ministerul Economiei, 54,8% din acţiuni, compania PCC SE din Germania 18,3%, fondul de investiţii din Cipru Nachbar Services 14,02%, iar persoane fizice şi persoane juridice deţin împreună restul de aproape 13% din acţiuni.
Atât compania, cât şi guvernul condus de Emil Boc au considerat că o parte din soluţia de redresare a Oltchim este conversia creanţei AVAS, de 135 de milioane de euro (între timp ea a ajuns la 250 de milioane de euro, cu dobânzi şi penalizări) în acţiuni la companie, adică practic o majorare de capital la Oltchim şi o ştergere curată a datoriei Oltchim la stat. Guvernul Ponta a avut termen până în iunie 2012 să facă această majorare de capital, conform Acordului cu FMI. Ţinta a fost ratată.
Prin această conversie a datoriei Oltchim către stat, statul român ar ajunge să deţină peste 95% din acţiunile companiei. Acest lucru ar însemna însă ca acţionarii minoritari – firmele din Germania şi Cipru, să piardă controlul asupra Oltchim, lucru cu care acestea nu au fost niciodată de acord.
Decizia privind conversia poate fi luată numai cu două treimi din voturile Adunării Generale a Acţionarilor, lucru practic imposibil, dacă acţionarii minoritari care deţin împreună 32% din companie se opun.
În memorandumul privind situaţia de la Oltchim, solicitat în august de premierul Victor Ponta, autorităţile arată că la începutul lunii august cele două companii au fost de acord să cedeze şi să colaboreze pentru conversia creanţei, însă pe 13 august s-au răzgândit radical. Reprezentanţii lor au cerut fie să li se garanteze că vor câştiga licitaţia de privatizare a Oltchim, fie să li se garanteze că firma care va câştiga va cumpăra şi acţiunile deţinute de ei. Guvernul a refuzat.
Firma PCC a ajuns să deţină o porţie semnificativă de acţiuni la Oltchim în 2007, când Guvernul Călin Popescu Tăriceanu, prin AVAS, a decis o micşorare de capital la Oltchim, pentru a stinge o datorie la stat. Astfel, participaţia PCC a crescut de la 4% la 12%. Ulterior, fondul de investiţii cu sediul în Cipru, în spatele căruia nu se ştie cine se află oficial, a cumpărat masiv pe bursă acţiuni Oltchim, ajungând şi el într-o poziţie de putere.
Cronica unei morţi anunţate, povestită de liderul sindical Mihai Diculoiu
Liderul sindical de la Oltchim, Mihai Diculoiu, a povestit pentru gândul, pas cu pas, cum s-a ajuns la “necesitatea stringentă” despre care Guvernul Ponta vorbeşte acum. Redăm aproape integral versiunea sa, pentru că este cronologică şi clară. Trebuie menţionat că Oltchim depinde, pentru materiile prime de bază cu care fabrică PVC (adică 70% din producţia sa) de rafinăria şi activităţile de petrochimie de la Arpechim Piteşti, cu care este conectată prin conducte. Arpechim a fost însă vândută de statul român către OMV Petrom, care a decis că nu mai este rentabilă şi vrea să o închidă. Guvernul a negociat însă cu OMV Petrom şi a obţinut promisiunea că rafinăria va fi privatizată la pachet cu Oltchim.
“În perioada 2004-2006, Oltchim a realizat profit. În 2007, AVAS a refuzat să transformăm o creanţă a sa de 135 milioane de euro în acţiuni şi a determinat pierderi la Oltchim. În 12 noiembrie 2008, OMV Petrom a decis oprirea definitivă a petrochimiei de la Arpechim Piteşti, care ne asigura nouă materiile prime de bază – propilena şi etilena. În 2008, deşi am realizat o cifră de afaceri record, de 528 de milioane de euro, nu am realizat profit.
În acest interval, s-a ajuns la concluzia, după studii făcute de firme specializate, că Oltchim trebuie să funcţioneze în sistem integrat, cu petrochimia şi cu rafinăria Arpechim Piteşti (adică aşa cum funcţiona înainte de vânzarea Arpechim către OMV Petrom). Două memorandumuri au fost aprobate de premierul Emil Boc: majorarea de capital prin conversia creanţei AVAS în acţiuni şi un credit de 420 milioane de euro pentru investiţii. Ele au fost încheiate şi trimise Comisiei Europene pentru a obţine aviz.
În baza acestor demersuri, în 29 ianuarie 2010 Oltchim a preluat petrochimia Arpechim Piteşti. Am reparat-o, s-au băgat bani şi în 30 noiembrie 2010 am finalizat reparaţiile. Din lipsa fondurilor financiare, pentru că încă nu sosise avizul Comisiei Europene la memorandum, şi apoi şi din cauza deciziei OMV Petrom de a închide, la 24 martie 2011, rafinăria Arpechim, a fost imposibil să reluăm funcţionarea în sistem integrat.
În condiţiile în care nu aveam materiile prime de bază, Oltchim, cu acordul Guvernului, a funcţionat la 3% din capacitatea de producţie, cu pierderi lunare de 7 milioane de euro. S-au făcut două vizite ale premierului Boc, în 2009 şi 2010, iar preşedintele Traian Băsescu a venit în 2008 şi în 2010. S-a spus că se va face tot ce e posibil să se reia funcţionarea în sistem integrat, nici nu era vorba de privatizare atunci.
S-a tergiversat şi s-a ajuns prin schimbări de guverne, în situaţia în care Ministerul Economiei neagă că mai poate aplica avizul CE şi constatăm că anunţul de privatizare nu mai ia în calcul majorarea capitalului social prin conversia creanţei AVAS.
Până la urmă premierul Ponta a decis să se găsească formule legale pentru accesarea unui credit de 40 de milioane de euro, necesar capitalului de lucru, adică salarii restante şi asigurare de materii prime. Asta asigura profitul operaţional, adică facem profit din exploatare, pentru că financiar rezultă pierderi. Premierul Ponta a zis, dacă aveţi avizul CE să majoraţi capitalul social, de ce nu îl majoraţi? Nu au făcut niciuna din cele două“.
Căpuşarea companiei de propria conducere
Printre cauzele care au dus la situaţia actuală s-ar putea număra şi “căpuşarea” companiei de către firme deţinute sau controlate chiar de către membrii managementului companiei, după cum au acuzat în repetate rânduri atât reprezentanţii sindicatului de la Oltchim cât şi cei ai companiei germane PCC, scrie Ziarul Financiar. Ipoteza este susţinută inclusiv de către acţionarul majoritar al companiei, respectiv Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Remus Vulpescu, şeful OPSPI, a declarat recent că “într-un mod pe care nu-l putem explica, Oltchim a consumat foarte multă materie primă pentru o producţie foarte mică”.
Cum vrea Guvernul Ponta să privatizeze Oltchim: “efectul sinergic”
Metoda aleasă de specialiştii din Ministerul Economiei pentru a privatiza Oltchim este una de compromis şi atipică, după cum singuri recunosc oficialii în memorandumul prezentat la Guvern pe 23 august.
Guvernul propune vânzarea colectivă, dar necondiţionată, la valoarea de piaţă, a acţiunilor pe care statul le deţine la Oltchim (adică 54,8%), precum şi a creanţelor pe care AVAS şi Electrica SA le au la Oltchim. AVAS are o creanţă de aproximativ 250 de milioane de euro (cu tot cu dobânzi şi penalităţi), iar Electrica una de 150 de milioane de euro. Acestea însumează 56% din totalul datoriilor Oltchim. Statul ar avea astfel de câştigat şi din acţiuni, şi din creanţe vândute.
Guvernul consideră că prin această soluţie, un investitor ar fi atras, pentru că ar fi protejat de acţiunile litigioase ale acţionarilor minoritari.
“Este probabil ca un cumpărător să fie interesat de ,,efectul sinergic“, creat de deţinerea în comun a celor 3 active, pe de o parte creat de reducerea complexităţii, dar şi de oportunitatea utilizării unei game mai largi de strategii de restructurare dată de poziţia duală de acţionar-creditor, prin comparaţie cu gama mai restrânsă pe care ar avea-o un “acţionar majoritar care nu este creditor” sau un “creditor care nu este acţionar majoritar”, se arată în memorandumul privind Oltchim.
Guvernul renunţă la conversia creanţei AVAS, din motivele arătate mai sus – opoziţia acţionarilor minoritari.
Ce înţeleg muncitorii de la Oltchim din privatizare
“Conversia asta de creanţă a AVAS este foarte importantă. Ea e cerută mai ales de potenţialii investitori cu forţă financiară, care îşi doresc să preia acest ansamblu integrat Oltchim cu rafinărie. Prin majorarea capitalului social, statul ajunge să deţină o pondere de 97-98%, iar acţionarul minoritar PCC, care acţionează concertat cu Nachbar, ajunge la 2%, de la 32% cât au acum. Ce zice potenţialul investitor, care vrea să facă treabă? Eu vreau să investesc, vreau să am linişte, să nu mă plimbe prin procese un acţionar cu pondere de peste 5%, care conform legii oricând poate pune piedici. În aceste condiţii, aşa cum a stabilit Guvernul, cu cele trei pachete, eu mă îndoiesc că e cineva care să dea 400 de milioane de euro pe cele două creanţe şi să mai dea ceva bani şi pe Oltchim. Acţionarul minoritar tot acolo rămâne, şi nu vine nimeni. Şi atunci s-ar putea să eşueze privatizarea. Şi vine FMI, cu care Guvernul are acord, şi spune că intrăm în lichidare“, explică Mihai Diculoiu de ce se tem muncitorii de la Oltchim şi de ce protestează, cerând privatizarea cu şanse maxime de succes.
Liderul sindical a mai explicat că managementul de la Oltchim a demisionat miercuri în bloc, la solicitarea Guvernului, în locul său urmând să fie aduşi şase directori executivi, de la o firmă de restructurare. Măsura ar fi necesară pentru a credibiliza Oltchim în ochii băncilor, de la care Ministerul Economiei trebuie să obţină, în 5 zile, un credit de 40 de milioane de euro pentru a asigura funcţionarea Oltchim
“Această firmă de restructurare nu îşi are rostul, pentru că timpul rămas este foarte scurt. Decât dacă eşuează privatizarea şi atunci are treabă în faza de lichidare”, crede liderul sindical.
Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul