Doctorii haiduci ai Greciei

Dr. Kostas Syrigos, în calitate de şef al celui mai mare department de oncologie, a crezut că a văzut totul. Dar nimic nu l-a pregătit pentru Elena, o femeie în şomaj, al cărui cancer la sân a fost diagnosticat cu un an înainte ca ea să ajungă la el.

Până la momentul consulaţiei, cancerul a crescut atingând mărimea unei portocale şi a ieşit prin piele, lăsând-o cu o rană pe care o ştergea cu şerveţele de hârtie. “Când am văzut-o, am rămas fără cuvinte”, a spus dr. Syrigos, şeful secţiei de oncologie de la Spitalul General Sotiria din centrul Atenei. “Toată lumea plângea. Lucruri de genul acesta sunt descrise în cărţi, dar nu le vezi niciodată pentru că până acum, oricine se îmbolnăvea în această ţară putea primi ajutor.”

Viaţa în Grecia a fost dată peste cap de când a început criza datoriei. Dar în puţine domenii schimbarea a fost mai drastică decât în sistemul sănătăţii. Până recent, Grecia a avut un sistem de sănătate tipic. Oameni care şi-au pierdut slujbele au primit asigurare medicală şi indemnizaţii de şomaj timp de un an, dar mai erau încă trataţi în spitale chiar dacă nu îşi permiteau să plătească, după expirarea acestor ajutoare.

Lucrurile s-au schimbat în iulie 2011, când Grecia a semnat o înţelegere de împrumut cu creditori internaţionali pentru a opri colapsul financiar. Acum, după cum se stipulează în acord, grecii trebuie să plătească toate costurile din propriile buzunare după ce ajutoarele le expiră.

Şomajul înseamnă moartea

Aproape jumătate din cei 1, 2 milioane de şomeri pe termen lung nu mai au asigurare de sănătate, un număr care se aşteaptă să crească şi mai mult într-o ţară cu o rată a şomajului de 25% şi o economie muribundă, a spus Savas Robolis, director al Institutului Muncii al Confederaţiei Generale a Muncitorilor Greci.

Schimbările forţează mulţi oameni să caute ajutor în afara sistemului tradiţional de sănătate. Elena, de exemplu, a ajuns la Dr. Syrigos prin intermediul unei reţele clandestine de medici care s-a creat pentru a avea grijă de cei fără asigurare. “În Grecia, acum, să nu ai asigurare este echivalent cu moartea”, a spus dr. Syrigos, un bărbat impunător cu o atitudine rigidă care se înmoaie când vorbeşte despre starea gravă a pacienţilor săi bolnavi de cancer.

Evoluţia este nouă pentru greci, şi poate şi pentru Europa. Schimbarea îi loveşte mai ales pe bolnavii de cancer, din cauza duratei tratamentelor şi a costurilor ridicate. Când este diagnosticat cancerul pentru cel neasigurat, “sistemul pur şi simplu îl ignoră”, a spus dr. Syrigos. “Nu au acces la chimioterapie, chirurgie sau chiar medicamente simple”, a precizat el.

Sistemul medical însuşi este tot mai disfuncţional, şi s-ar putea să se înrăutăţească dacă guvernul taie alte 1,5 miliarde de euro în cheltuieli medicale, după cum s-a propus în planul de austeritate care ţinteşte să aducă mai multă finanţare. Cu vistieria statului secată, stocurile au scăzut atât de drastic încât unii pacienţi au fost forţaţi să vină cu propriile rezerve, cum ar fi stenturi [instrumente chirurgicale sub formă de tuburi metalice] şi seringi, pentru tratamente.

O operaţiune cu o dată de expirare

Spitalele şi farmaciile cer acum plata în numerar pentru medicamente, care pentru pacienţii bolnavi de cancer poate să însemne zeci de mii de dolari, bani pe care cei mai mulţi dintre ei nu îi au. Având în vedere degradarea sistemului, dr. Syrigos şi mai mulţi colegi au decis să ia problema în propriile mâini.

În acest an, au organizat o reţea clandestină pentru a-i ajuta pe pacienţii bolnavi de cancer şi alţi oameni, care operează în afara sistemului oficial folosind doar medicamente de rezervă donate de farmacii, companii farmaceutice şi chiar familii ale bolnavilor de cancer care au murit. În Grecia, doctorii au constatat că dacă ajută o persoană fără asigurare folosind medicamentele spialului, trebuie să suporte costurile din buzunarele lor.

“Suntem o reţea de haiduci”, a spus dr. Giorgos Vichas de la Clinica Metropolitană Generală din afara Atenei. Vichas este un cardiolog care a fondat mişcarea subterană în ianuarie. “Dar această operaţiune are o dată de expirare”, a spus el. “Oamenii nu vor mai putea la un moment dat să doneze din cauza crizei. De aceea punem presiune pe stat să-şi asume responsabilitatea din nou”.

În timp ce el vorba, a apărut Elena, purtând o basma gri pe cap şi o bluză largă de culoarea prunei. Venea pentru medicamentele care o ajută să facă faţă consecinţelor chimioterapiei pe care a făcut-o de curând, datorită doctorului Syrigos.

A face să renască optimismul

Elena a spus că a rămas fără asigurare după ce şi-a părăsit slujba de profesoară pentru a avea grijă de părinţii loviţi de cancer şi un unchi bolnav. Când au murit, criza financiară a lovit Grecia, şi, la 58 de ani, a fost imposibil pentru ea să-şi mai găsească un loc de muncă.

A spus că a intrat în panică atunci când a aflat că are acelaşi tip de cancer la sân care a ucis-o pe mama ei: i s-a spus că tratamentele ar costa în jur de 31 000 de euro, iar fondurile familiei sale erau epuizate. A încercat să vândă un mic teren, dar nimeni nu cumpăra.

Cancerul s-a răspândit, şi nu a putut găsi tratament până acum câteva luni, când a căutat clinica clandestină a doctorului Vichas, după ce a auzit despre ea din vorbă-n vorbă. “Dacă nu ar fi existat acest loc, nu m-aş fi putut trata”, a spus ea. “În Grecia de astăzi, trebuie să faci un contract cu tine însuţi că nu te vei îmbolnăvi rău.”

A fost consternată când statul grecesc, ca parte a salvării, a retras un pilon de protecţie pentru societate. Dar faptul că medici şi oameni obişnuiţi s-au organizat pentru a ajuta acolo unde statul a eşuat i-a dat speranţă în cele mai sumbre ore. “Aici, cuiva îi pasă”, a spus Elena.

Pentru dr. Vichas, cea mai puternică terapie ar putea să nu fie medicamentele, ci optimismul pe care îl aduce grupul său de haiduci celor care aproape au renunţat. “Ceea ce am câştigat din această criză este faptul că ne-am apropiat”, a spus el.

“Aceasta este rezistenţa”, a adăugat el, trecându-şi privirea asupra voluntarilor şi pacienţilor ce se înghesuie în jurul clinicii. “Formează o naţiune, oameni cărora li se permite să stea din nou pe propriile picioare prin ajutorul pe care şi-l acordă unii altora.”