de Oleg Krasnov
Însemnări pe marginea studiului „Pluralismul mass-media în Republica Moldova: oportunitate şi realitate”, făcut la iniţiativa Programului Mass-Media al Fundației Soros-Moldova.
Voi începe cu o frază care a atras atenția jurnaliștilor de limbă rusă, deși poate nu e cea mai importantă și nici cea mai interesantă:
“Mai nou, și-au făcut o asociaţie a presei de limbă rusă. Asociaţia e finanţată de ambasada rusă. Principala activitate e să invite așa-zișii jurnaliști care fac la Moscova propagandă pro-Putin și sînt prezentaţi aici ca mari guru jurnalistici. Problemele noastre sînt comune cu ale celora de limbă rusă, dar ei nu vor să coopereze cu noi, foarte puţini au vrut să lucreze cu noi“ (reprezentant ONG). (Toate citatele sînt extrase din secţiunea 10.1. a raportului.)
Această frază a stîrnit, la Asociația jurnaliştilor de limbă rusă, o explozie de voioşie – toţi au început a cere Rusiei bani. Dacă autorii studiului află cumva ceva despre aceşti bani ruseşti, avem o mare rugăminte: să ne dea neapărat de ştire.
Dragi prieteni și colegi! Jurnaliștii de limbă rusă sînt diferiţi. Da, sînt şi „pro-Putin”, dar există, de asemenea, şi jurnalişti „anti-Putin”, anti-Moscova, iar unii sînt chiar rusofobi de-a dreptul. Și există şi conformiști, aşa cum sînt destui pe la canalele de televiziune din Republica Moldova.
Dar cum să înțelegem dorința dvs. de cooperare, dacă printre cei douăzeci de „experţi” invitaţi de cercetătorii studiului nu a figurat nici măcar un singur jurnalist de limbă rusă?
De fapt, acest lucru nu ne-a surprins deloc, sîntem de mult timp obișnuiţi cu o astfel de atitudine, la care nici nu mai reacţionăm. Aceasta este şi politica „Centrului de Jurnalism Independent” și a unei serii de alte organizații non-guvernamentale și de creaţie, de-a lungul mai multor ani.
Mai mult decît atît, ne-am obișnuit cu faptul că xenofobia a devenit o normă în mass-media din Republica Moldova, or nu a existat nici un caz în care cineva din jurnaliști să fi fost pedepsit pentru aşa ceva, sau cel puțin certat. Cineva consideră, probabil, xenofobia ca o manifestare de pluralism, dar noi credem, din anumite motive, că aceasta e o formă de rasism. Inutil să mai spunem că în studiul experților acest lucru este trecut cu vederea.
Mass-media de limbă ucraineană
„Deși oficial rusa e limba maternă de-abia a celui de-al treilea grup etnic, aceasta domină în programele de televiziune și de radio.” (p. 36)
„Populaţia ucraineană este cam de 7-8% , însă avem foarte puţine televiziuni ucrainene. În schimb, rușii sînt 5%, însă acoperă mult mai mult“. (reprezentant media) (p. 36)
Poate greşesc, dar îmi pare că autorii nu înțeleg foarte bine realitățile locale. În orașele din Moldova (în sate e probabil diferit) nu există comunităţi izolate de minorităţi etnice, așa cum, din cîte se vede, sînt dispuşi să creadă unii experţi . Există în schimb o populație vorbitoare de limbă rusă destul de omogenă, care nu scoate în evidenţă, în vreun fel sau altul, persoanele de origine ucraineană, moldovenească, rusă sau altele. Acest lucru nu este nici bun, nici rău, ci doar o realitate.
Canalele TV de limbă ucraineană – de la Kiev sau locale – nu sînt populare nu pentru că cineva este împiedicat să le umrărească, ci pentru că ele nu atrag un număr suficient de consumatori. Se poate, desigur, calcula în zecimi de procente valoarea fiecărei probe de sînge, dar nu cred că asta ar avea vreun sens.
Potrivit sondajelor Institutului Gallup, proporţia vorbitorilor de limbă rusă constituie 23% din populația RM, dar nu 5%, așa cum ai putea crede citind acest raport. Iar aceşti oameni au dreptul de a-şi alege limba de comunicare și de educație.
Televiziunea nerusească
„În Moldova însă, minoritatea este suprareprezentată în ceea ce privește limba de comunicare în oferta mediatică, conţinutul local fiind cu totul eclipsat de programele din Rusia (și într-o mult mai mică măsură și din România).” (p. 37)
Scuzaţi-mă, dar voi aduce un punct de vedere contrariu. Intelectualii de limbă rusă – jurnaliști, scriitori, artiști – sînt complet izolaţi de oportunităţile televiziunii. Astăzi nu avem nici un canal de televiziune în limba rusă, nu există emisiuni culturale în rusă, iar potențialul intelectualităţii de creaţie [de limbă rusă – n. tr.] este neglijat.
În talk-show-urile de la Publika TV, Jurnal TV și alte canale locale sînt invitaţi să vorbească în rusă politicieni, jurnaliști, experți, politologi românofoni. E bine că aceştia pot să se expună coerent în limba rusă, numai că ei nu pot şi exprima sentimentele și interesele rusofonilor. De fapt, e vorba doar de o continuare a propagandei, numai că în limba rusă.
Şi despre aceasta se vorbeşte deschis, ca în acest exemplu: „Am vrea să avem la Publika mai mulţi comentatori în limba rusă care să aibă o viziune proeuropeană, dar e mai dificil aici. Tinerii jurnaliști nu prea cunosc rusa și chiar dacă o cunosc, nu vor să lucreze pentru emisiuni în rusă“ (reprezentant Publika TV). (p. 38)
Nu mai întreb ce s-a întîmplat cu tinerii, de ce le displace atît de mult limba rusă; eu nu mai întreb de ce nu ar fi invitaţi la lucru tinerii sau intelectualii rusofoni, dar faptul că selecția comentatorilor se face după principii ideologice este deja dincolo de limitele jurnalismului; acest lucru arată că avem de a face cu un război informaţional deschis.
Sînt de acord că există mai multe canale în rusă decît în română, dintre cele din afara Republicii Moldova, şi că resursele internet – bibliotecile virtuale, enciclopediile, filmele, accesibile online – sînt mai multe în rusă decît în română. Dar acest fapt nu schimbă situaţia populației vorbitoare de limbă rusă din Republica Moldova.
Războiul informațional
Televiziunea de stat Moldova1, care ar trebui să fie un canal public pan-național, este de fapt tribuna unui singur partid. Acest lucru nu deranjează pe nimeni?
Aproximativ jumătate din alegătorii moldoveni votează pentru partidele de stînga, care, după ce a fost închis NIT TV, au rămas fără nici un post de televiziune. Nici acest lucru nu poate fi găsit în raport.
„Majoritatea intervievaţilor consideră că presa rusă este folosită în scop propagandistic și că Rusia, prin mass-media, urmărește să își promoveze interesele sale politice și economice, încercînd să împiedice aspiraţiile europene ale R. Moldova.” (p. 36)
Îmi pare rău, dar există în Republica Moldova mass-media finanţată deschis din buget românesc sau american. În mediul informațional din Republica Moldova există o varietate de canale, locale şi străine, care fac propagandă anti-rusescă, inclusiv în limba rusă – Euronews, RTVi și altele.
Odată ce admitem că propaganda anti-rusească este bună, de ce n-am crede că și propaganda pro-rusească este la fel de bună? În caz contrar, acesta nu mai este un studiu de specialitate în domeniul mass-media, ci un act de recunoaştere în vederea unui atac informaţional.
Rezumat
În rezultatul cercetării laborioase, autorii studiului oferă o serie de recomandări, care ar putea fi expuse îndelung, dar mai important, în opinia mea, e altceva: ce s-ar întâmpla drept urmare a politicii informaţionale propuse de acest studiu?
Poate fi interzisă transmisiunea prin eter a canalelor de televiziune din Rusia, poate fi tăiat accesul intelectualilor rusofoni la canalele locale de limbă rusă, poate fi limitată emisia în limba rusă. Și ce se va întâmpla atunci? Pur şi simplu, toţi se vor retrage în Internet. Și ruşii și neruşii.
Iar vorbitorii de limbă rusă vor fi izolaţi şi mai mult de sfera publică. Doar atît.
Traducere din rusă: Redacţia PZF.