Dezastrul din feroviar

Auzim ca guvernul iarta CFR de datorii de aproape un miliard de euro. Efectul gestiunii neprofesioniste este evident, masura numirii directorilor pe principii de algoritm politic, sindrom tipic pentru modul in care functioneaza firmele de stat in tarile subdezvoltate. Faptul ca acesti bani sunt transferati catre CFR intr-un moment in care austeritatea a muscat brutal din restul economiei ar trebui sa fie baza reorganizarii gestiunii CFR pe principii meritocratice. Nu tine de astrofizica gasirea unor modele de gestiune eficienta la companii feroviare nationale.

Insa cea mai buna gestiune nu poate sa se lupte cu prioritatea gresita a alocarii de fonduri in infrastructura spre transportul rutier. Anul acesta circa 1,83 miliarde de euro vor merge către bugetul de investiţii al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), doar 990 de milioane de euro vor fi alocaţi pentru calea ferată. Dacă România alocă o parte mică din fondurile Ministerului Transporturilor pentru întreţinerea şi funcţionarea normală a căii ferate, în Franţa, Austria, Germania sau Anglia fondurile pentru calea ferată ajung la 50%-60% din bugetul ministerului. Jumatate din numarul total de linii si poduri au durata de viata expirata si mai putin de 60 la suta din linii sunt considerata perfect sigure. Chiar daca nu s-ar fi furat nimic de catre directori, banii nu ar fi fost sufiecienti.

E ca in America anilor 50, cand s-a luat decizia tragica de a investi in trasportul rutier desi ulterior s-a dovedit energofag, stresant, costisitor si cu riscuri enorme pentru mediu si securitatea nationala. Avem a patra retea feroviara din Europa ca lungime. Exista inca capacitatea de a produce vagoane si locomotive. Exista inca un invatamant profesional de specialitate. Dezastrul din sectorul feroviar ne poate duce in situatia Argentinei anilor 90, cand s-a ajuns la privatizare, urmata de demantelarea retelei de cale ferata. Intr-o lume in care lupta pentru resurse energetice se anunta a fi brutala, canalizarea de bani publici spre proiecte rutiere faraonice este o greseala penibila.