Sărăcia e o problemă nu datorită faptului că unii sunt bogaţi iar unii – doar unii – săraci.
Deşi acest lucru este desigur nedrept.
Sărăcia e o problemă nu pentru că purtătorii de cuvânt ai acelei societăţi datorită căreia săracii devin săraci susţin că săracii sunt săraci pentru că sunt leneşi, nepăsători, incompetenţi.
Deşi aceasta este o inepţie jignitoare.
Sărăcia e o problemă nu pentru că este extrem de dificil pentru cineva care s-a născut în sânul ei să se ridice deasupra ei, chiar şi dacă e norocos, descurcăreţ, harnic, cu obraz gros şi nefiresc de răbdător.
Deşi este infernal dacă injustiţia e destinul.
Sărăcia este rareori rezultatul răutăţii deliberate, deşi se poate întâmpla: de exemplu atunci când cineva e forţat prin discriminare rasială (sau de gen) să ocupe o poziţie economică şi socială inferioară celei care i-ar reveni dacă ar fi alb – sau bărbat, sau heterosexual.
Aceasta este o ofensă inacceptabilă (dar nu şi rară).
Sărăcia – care cunoaşte diferite grade – este atât de îngrozitoare deoarece ne forţează să acordăm atenţie exclusiv acelor lucruri care nu mai sunt bune nici în bunăstare: suntem constrânşi să ne concentrăm asupra aspectelor materiale ale vieţii, asupra faptului că ne e frig, ne e foame, nu avem cum să ne odihnim, nu putem fi niciodată singuri, trebuie să ne plictisim sau suntem constrânşi să ne petrecem timpul în moduri ruşinoase deoarece nu ne permitem mai mult, nu putem avea parte de un partener atrăgător, de o vorbă bună, de spiritualitate, de umor, de frumuseţe, de schimbare, de cele o mie de feluri ale bucuriei.
Nu e obligatoriu ca cei bogaţi să se concentreze doar asupra trupului şi a plăcerii, dar între satisfacţie şi lipsă e o mare diferenţă. Vagabonzi şi cerşetori, muncitori necalificaţi şi paznici de noapte vorbesc mai mult despre bani, preţuri şi calitatea mărfurilor decât directorii de fabrică şi managerii de bănci.
Sărăcia îl împinge pe omul de rând cu nasul în macroeconomie. Omul sărac nu are mijloace pentru a se ridica deasupra grijilor sale de bază, deasupra mâncării, a încălzirii, a iluminării, deasupra izolaţiei acoperişului şi a podului. Omului sărac – spre deosebire de autorul acestor rânduri – nu îi e indiferent ce se dă la televizor. Lui nu poate să-i fie indiferent ce se scrie în ziarul gratuit. Nu poate să privească de sus mulţimea grăbită, zgomotoasă, ieşită din minţi cu ocazia isteriei reducerilor de sezon – nici eu nu o privesc de sus, dar asta nu contează – clasa de mijloc o face. Omul sărac nu poate să-şi acopere urechile la auzul mizeriei culturale publice, dacă nu vrea să renunţe cu totul la muzică. Omul sărac nu poate să îi pună în mână copilului său alte cărţi decât cele pe care i le oferă şcoala decăzută intelectual. Pe omul sărac circumstanţele îl obligă – indiferent de înclinaţiile şi gusturile sale – să se prostească, să fie banal/comun şi lipsit de gusturi, să nu se poată preocupa de nimic altceva decât de problemele sale personale. Cu alte cuvinte: să fie asemenea societăţii care îl exploatează, îl distruge, îl chinuie, îl dispreţuieşte în timp ce trăieşte de pe urma sa/ din el.
Omul sărac poate să poarte doar haine urâte – de la second-hand-uri, din piaţa chinezească. Omul sărac nu poate să aibă decât mobilă urâtă, covor urât, lampă urâtă, scrumieră urâtă, pereţi sau tapet în culori respingătoare. Omul sărac poartă încălzirea centrală în propriul corp, omul sărac e azi supraponderal, lipsit de forme. Părului său nu îi foloseşte şamponul ieftin, dinţilor pasta de dinţi ieftină, mirosului deodorantul ieftin, tenului noxele industriale şi smogul stradal. Moralităţii sale nu îi foloseşte cultura de masă, limbajului său îi dăunează mulţimea subumană de staruri decăzute bâjbâind agramat la televizor, imaginaţia îi este distrusă de kitsch-ul ce şopteşte din milioane de boxe. Copilul său ucide pentru „adidaşi de firmă”, „geacă de firmă”, „telefon de firmă”.
Orizontul politic îi este umplut de paranoia sălbatică împotriva celuilalt sărac, a celuilalt sat, a celeilate echipe de fotbal, şi împotriva celor care ar fi vinovaţi de suferinţa şi distrugerea sa spirituală. La omul sărac nu ajung sunetul bucuriei şi cuvintele iubirii de aproape, el aparţine, exact ca şi acum patru mii de ani unei caste separate, chiar dacă acest lucru nu mai e azi obligatoriu. Doar comun.
Să încerce cineva să îi vorbească omului sărac din Europa de Est despre „democraţie” – eu am încercat în vremurile mele naive de agent al schimbării de regim. Dacă supravieţuieşte rănilor, poate să afle ce merită acela care batjocoreşte, lipsit de conştiinţă, săracii.
Societatea noastră îi spune asemenea lucruri omului sărac: până eşti tânăr culcă-te cu cât mai multe persoane, viaţa e scurtă. Dacă vrei să ajungi undeva, respectă regulile jocului. Încalcă regulile, prostule. Dacă le încalci, te băgăm la răcoare. Dacă nu le încalci, mori de foame. Dacă ai murit de foame, ai fost prost. Preacurveşte, eşti stricat. Dacă nu faci sex, eşti fraier. Acritură. Distrează-te. Nu te distra, munceşte din greu. Economiseşte. Nu economisi, simte-te bine. Dacă vrei să scapi din asta, învaţă. Nu poţi să înveţi, înainte trebuie să faci rost de bani. Eşti iresponsabil: ai început să lucrezi prea devreme. Cere ajutor: eşti un parazit. Nu cere ajutor: nu poţi trăi de pe urma mijloacelor tale. Emigrează: eşti un vagabond. Nu emigra: eşti un eşec. Strângi punga: eşti materialist, egoist, avar. Îi ajuţi pe alţii: iroseşti banii familiei.
Completează formulare. Găseşte informaţiile pe internet, apleacă-te, îndoaie-te, fii mereu atent, poate se iveşte ceva. Aplică. Du-te la oficiu. Înregistrează. Transcrie. Solicită ceva mai potrivit. Cere o prelungire de termen. Solicită rate. Cere dreptate. Cere să fii scutit de contribuţia proprie. Ia legătura cu responsabilul. Află unde poţi primi sfaturi gratuit. Ascultă radio jurnalul . Citeşte noul regulament. Fă rost de acea diplomă. Fă rost de acea specializare. Cere ajutor pentru reconversie profesională. Cere amânare de plată. Cere aprobare. Fii atent, poate auzi de o tabără ieftină sau gratuită pentru copii. Caută administratorul. Contactează administraţia. Du-te la un curs unde să înveţi cum să laşi o impresie bună cadrelor, adică managerului de HR. Fă un curs de scriere de proiecte. Du-te la un curs unde să înveţi cum să scrii o aplicaţie de succes pentru un job. Obţine o autorizaţie de comerciant. Află care sunt variantele de impozitare preferabile. Există asociaţii caritabile. Există consiliere legală. Avem calmante ieftine, de contrabandă. Sunt medicamente expirate. Este mâncare expirată. Sunt ţigări fără timbru. Este vin vărsat, vândut la negru. Fii deştept. Petrece-ţi viaţa cu asta. Economiseşte 300 de forinţi. Cumpără cafea la promoţie. Cumpără cărţi la promoţie. Cumpără cd-uri la promoţie. Cumpără şosete din plastic cu dungi la promoţie de la vânzătorul ambulant. Nu încălzi toate camerele. Arde becuri de 40.
Un singur lucru să nu faci: niciodată să nu-ţi ridici privirea.
Uită-te mereu la noroiul gri-cenuşiu. Uită-te la vârful pantofilor celuilalt în autobuz. La bordura trotuarului. Citeşte revista distribuită gratuit despre produsele de neatins ca şi cum ar fi presa. Cuibăreşte-te în mirosul paltonului nespălat de zece ani. Nu repara gardul spart, cumpără-ţi un câine de pază, poate aşa în cele din urmă îi va fi frică cuiva de tine. Iubeşte-ţi câinele, altcineva oricum nu-ţi împărtăşeşte dragostea. Fă-le anumite confesiuni partenerilor de călătorie necunoscuţi pe trenul de scurt parcurs, povesteşte-le despre rudele tale infame. Despre mama bolnavă, lacomă, isterică. Despre fiul care-ţi cere din ce în ce mai mulţi bani. Despre şeful corupt, idiot. Despre vecinul ţigan. Despre obraznicul imigrant român, pe nume: Etele. Despre vânzătorul vietnamez escroc din piaţă. Despre femeia căreia i s-a făcut rău la Auchan. Despre femeia pe care au prins-o furând la Tesco. Despre tipul care urla inarticulat la Media Markt. Despre celălalt tip, cel care a răsturnat totul de pe tejghea la Lidl. Despre restricţionarea transportului în comun. Despre ăştia, cei din cauza cărora circulă atât de rar tramvaiul. Despre tâmpiţii cu metroul patru. Cei care fură tot. Sau chiar dacă nu… – e totuna, nu-i aşa?
După asta votează. Votează-i pe cei care citesc doar ziare în sălile de şedinţă şi votează tot ceea ce le spune şeful. Sau votează cu restul. Cei care nu citesc decât ziare în sălile de şedinţă şi nu votează nimic din ceea ce nu doreşte şeful. Dă foc la maşini. Omoară-i în bătaie pe cei care dau foc la maşini. Omoară-i în bătaie pe cei care i-au bătut. Nici nu te uita încolo. Nu te preocupa. Să se distreze cu mamele lor.
Şi în tot acest timp tu urcai cu Petrarca pe Mont Ventoux .
Stai încovoiat, ai barba nerasă, tuşeşti. În geantă pateu.
Toate trec. Soseşte metroul.
Traducere din maghiară de NATALIA BUIER
Text preluat din revista Cultura