Cine sîntem?

CriticAtac este un grup de critică socială, intelectuală şi politică. Orientarea ideologică generală a grupului este de stînga, dar nu sîntem o sectă ideologică şi nu ne petrecem timpul felicitîndu-ne unul pe celălalt cît de bine şi pe linie gîndim. Există o anumită diversitate între noi, printre altele şi pentru că unul din principalele lucruri care ne-a unit este încercarea de a inventa ceva nou într-un spaţiu public prea obosit, rutinat şi autoritar.

Nu sîntem în primul rînd o grupare academică. Ne place să credem că emitem idei, dar cel puţin la fel de importantă ca producţia de idei proprii e promovarea tuturor ideilor care ni se par vitale, încercarea de a implica oamenii în politică şi societate şi de a atrage noi zone de public într-un spaţiu de dezbatere care acum e în pragul colapsului. Sînt mult prea mulţi cei care nu se exprimă şi nu sînt reprezentaţi niciodată, şi mult prea puţini şi previzibili cei care „fac agenda”.

Vrem să ieşim din băltoaca estetizantă în care mainstreamul intelectual de sorginte interbelică a împins spaţiul public. Nu ne interesează sforăielile epatante despre „Cultură”, discursurile mizerabiliste despre România, elitismul şi condescendenţa atroce ale celor care deţin diverse forme de putere. Vrem să vorbim despre lucruri concrete şi importante pentru fiecare dintre noi şi pentru societate în ansamblu, să readucem ideologia şi utopia în discursurile noastre, pe de o parte, pe de alta priza la realitate.

Societatea civilă de acum seamănă prea mult cu politicul, îşi doreşte prea mult puterea şi nu a reuşit să ofere elementele de bază ale unui proiect de societate. Coabitarea cu puterea şi visurile anestezice de occidentalizare sînt tot ce i-a mai rămas. Modelul de intelectual public dominant este încă cel al autorului livresc-filozofic-aforistic care crede că „implicare” înseamnă să mai semneze din cînd în cînd cîte un apel GDS. Dominanţa acestui model explică o bună parte din blocajul politic, apatia socială şi nivelul participării din orice domeniu, pe care toată lumea îl deplînge şi nimeni nu îl încurajează.

Mari susţinători ai pieţei, intelectualii mainstream de astăzi au învăţat cum să distreze publicul, dar cultivă în continuare o piaţă culturală captivă, care nu duce nicăieri. Avem o „piaţă liberă” intelectuală în care cele mai importante criterii de succes sînt moştenirile şi aranjamentele oligopolistice. Sîntem într-o imensă fundătură tematică: anticomunismul, obsesia „occidentalizării”, pro-capitalismul compulsiv, elitismul agresiv sînt temele bovarice care de peste 20 de ani nu duc nicăieri, printre altele şi pentru că nu au apărut cu menirea de a ne duce undeva pe toţi.

Vrem să discutăm despre lucruri fundamentale pentru o societate: egalitate, drepturi individuale ale fiecăruia şi dreptul societăţii întregi la un drum propriu, discriminări şi privilegii, inegalităţi şi şanse de reuşită, raporturi dintre angajaţi şi angajatori, raporturi dintre societate şi stat, rolul statului, trecut recent, viitorul sistemului politic etc., dar vrem să discutăm despre aceste lucuri într-un mod relevant şi accesibil. În acelaşi timp, nu ne interesează anticorporatisme de salon, „ecologisme” fanatice, critici de bonton dar lipsite de argumente ale „societăţii de consum”.

Vrem să discutăm despre bănci, sistemul de sănătate, sindicate, instituţii şi servicii de stat, alegeri, politici publice, biserică, urbanism şi orice altceva e de interes public major. Vrem să discutăm despre aceste lucruri cît mai bine fundamentat teoretic, dar fără academism, snobism sau preţiozitate şi într-un mod care să aibă o semnificaţie directă pentru toţi cei potenţial interesaţi.

Nu intenţionăm să facem politică de partid, limitările şi automatismul actualului sistem politic sînt atît de mari încît cea mai bună politică se poate face acum în afara lui. Vrem să avem impact politic din afara sistemului stabilit, dar nu de pe poziţia de societate civilă care se lasă curtată de sistemul politic, nici de pe poziţia de societate civilă care sugerează condescendent partidelor politici publice şi strategii politice providenţiale. Toate acestea sînt jocuri la vîrf în care diviziunea civil-politic nu mai contează prea mult. În schimb, vrem să introducem în ecuaţie ceea ce lipseşte cel mai mult în acest moment: ideea că democraţia reprezentativă trebuie să îi reprezinte pe toţi şi că politica nu trebuie făcută doar de nişe înguste de elite politice, tehnocratice, intelectuale. Iar înainte de a formula propuneri de politici publice prea detaliate, vrem să reformulăm radical modul de a privi problemele cu care ne confruntăm astăzi.

Promovăm un discurs critic tranşant, fără accente pamfletare dar de asemenea fără complexe şi pudibonderii. Sînt suficient de mulţi cei care spun atrocităţi într-un limbaj cît se poate de indirect, politicos şi elegant. CriticAtac, deci, înseamnă: dorinţa de discurs critic relaxat, dorinţa de a ieşi din diverse transe tematice, culturale sau politice, dorinţa de a depăşi fricile care paralizează spaţul nostru public: frica de a risca, frica de propriul trecut, frica de a avea altă opinie decît cele acceptate.

La aproape trei ani de existență, componența grupului a suferit – inevitabil – modificări. Mihai Iovănel și Ciprian Șiulea, doi dintre fondatori, s-au retras din grup. Iulia Popovici și Victoria Stoiciu de asemenea nu mai fac parte din structura editorială a sitului. Ovidiu Țichindeleanu va asuma de acum încolo sarcini editoriale pentru platforma LeftEast. Începând cu 1 august 2013, Alex Cistelecan s-a alăturat grupului de coordonatori ai sitului. Ulterior, Ștefan Guga (din 2014 până în 2020) și Vladimir Borțun (2015-2020) au devenit membri ai redacției.

Who We Are

CriticAtac is a group of social, intellectual and political critique. Our ideology is leftist, but we are not a sect and we don’t go around patting each other on our backs for the brilliant and concerted line of our ideas. We are quite diverse, especially because one of our main aims is to come up with something new in a rather stale, inarticulate, and authoritative public space.

We are not an academic group. We’d like to think that we produce ideas, but just as much as we focus on producing original ideas, we promote all ideas we believe are crucial, while also striving to get people engaged in matters of politics and society, and to attract new audiences to a space of debate that is now under collapse. There are too many people lacking a voice and are not represented, while those “writing the agenda” are few and predictbale.

We want to oppose to the idealising swamp in which the public space has been pushed into by the interwar-nostalgic Romanian intellectual mainstream. We’re not interested in the blatant ranting about “Culture”, self-pitying speeches on Romania, elitism and atrocious condescension of those in various positions of power. We want to discuss about tangible matters, significant to each of us and to the society at large, and to bring back ideology and utopia into our discourse, on the one hand and a grasp of reality, on the other.

Civil society is too much like politics: it craves power too much and hasn’t managed to provide the basic elements for a project of society. Its cohabitation with power and the anesthetizing dreams of Westernisation are its basic features.  The dominant public intellectual figure is still that of the bookish-philosophical-aphoristic author who believes that “engagement” means signing every once in a while some open letter to the GDS (Group for Social Dialogue). The rule of this model largely explains the political freeze, social apathy and level of participation in any field, which is denounced by everyone and encouraged by none.

As great supporters of the market, today’s mainstream intellectuals have learned how to entertain the public, and perpetuate a captive cultural market leading nowhere. Intellectually, we have a “free market” where the prevailing criteria for success are inheritance and oligopolistic arrangements. We’re also in a serious gridlock generated by the same old topics: anticommunism, obsession with “Westernisation”, compulsive pro-capitalism and aggressive elitism all seem to be the Bovarist themes that have taken us nowhere for the past 20 years, also due among others to the fact that they are not meant to take us all anywhere.

Our intention is to discuss matters fundamental to society: equality, the individual and societal rights to having one’s own path, discrimination and privileges, inequality and equal opportunities, employees and employers relations, relations between the society and the state, the state’s role, recent history, future of the political system, etc.; we equally aim to discuss this in a relevant and accessible manner. However, we’re not interested in flamboyant anti-corporate activism, fanatical “environmentalism”, or en vogue criticism lacking the arguments of the “consumer society”.

We want to discuss about banks, the health system, trade unions, state institutions and services, elections, public policies, the Church, urbanism and any other topics of major public interest. We want to discuss these issues thoroughly theoretical but without academicism, snobbery or preciousness, in a manner directly relevant to all those potentially interested in such issues.

We will not be getting involved in party politics – limitation and automatism in the current political system is so deeply rooted that the best politics can only be made out of its grounds. We want to have a political impact from outside the establishment but not from the position of a civil society flirting with the political system, or from the position of a civil society condescendingly suggesting public policies or providential political strategies to parties. All the aforesaid are top level games where the separation between the civil and the political does not matter much. Instead, we aim to introduce into the equation what is lacking at present: the idea that representative democracy must represent everyone and that politics should not only be made by some narrow political, technocratic, intellectual elites. But before devising any elaborate proposals of public policies, we want to radically reshape the perspective on the issues we all are faced with today.

We promote a sharp critical discourse, but not pamphlet-like, which is neither restrained nor prudish. There are plenty of those who utter atrocities in the most evasive, civil and elegant terms. CriticAtac therefore means: will for relaxed critical discourse, will to go beyond the various thematic, cultural or political obsessions, will to overcome the  fears paralyzing our public space: the fear of taking risks, the fear of our own past, the fear of an opinion different from the generally accepted ones.

During the past three years, unavoidably, the membership of the group changed. Mihai Iovănel and Ciprian Șiulea, two of the founding members, decided to leave the group. Iulia Popovici and Victoria Stoiciu are no longer members of the coordinating group. Ovidiu Țichindeleanu will assume editorial responsibilities for LeftEast. From August 2013, Alex Cistelecan joined the group of coordinators, as have Ștefan Guga (2014-2020) and Vladimir Borțun (2015-2020).

• Coordonatori:
• Alex Cistelecan – alex_cistelecan@yahoo.com
• Vasile Ernu – v_ernu@yahoo.com
• Florin Poenaru – poenaru.florin@gmail.com
• Costi Rogozanu – rogozanu@gmail.com
• Redacţia CriticAtac – criticatac.ro@gmail.com