Liviu Voinea a propus (spre dezbatere) ideea denunţului fiscal. Imediat, mulţi am făcut legătura cu “turnătoria”. Nu întîmplător. Înainte de 89, nu doar turnătoria politică se făcea în forţă, ci şi denunţul unor averi nejustificate.
Ideea lui Voinea nu e rea din start. E clar că e de discutat. Cum spunea şi Ciprian Domnişoru, nu are rost să facem rapid comparaţia cu Securitatea, nu despre asta e vorba. Deşi corespondenţa e irezistibilă în acest nou context al austerităţii.
De ce nu e potrivită ideea? De ce a fost primită rău? Au fost multe argumente greşite aruncate în luptă şi de o parte, şi de cealaltă. Unii au urlat din start “securiştii”, o tîmpenie evident. Eu aş aminti altceva. Avem sute de mii care mai cîştigă ceva PENTRU SUPRAVIEŢUIRE pe lîngă banii declaraţi oficial. Nu doar ideea denunţului fiscal, dar şi intrarea cu poliţie şi procurori în spitale de exemplu ar produce dezastre la scară mare.
Două dintre zonele peofesionale cele mai defavorizate de politica ultimilor 20 – educaţia şi sănătatea – rezistă prin meditaţii sau prin mită la spital. Profesorii mult mai greu. Unii medici oferă un adevărat exemplu al evaziunii la vedere – se ştiu preţuri, se ştie ce averi au etc. Dar cei mai mulţi o fac ca să rămînă la un nivel acceptabil de supravieţuire – doar nu-şi închipuie cineva că mii de oameni ar putea face munci atît de grele şi de pline de responsabilităţi pentru 10-20 de milioane de lei.
(Culmea? Sînt ignorate orice politici ar putea restabili demnitatea acestor profesii. În acelaşi timp, şi educaţia, şi sănătatea sînt “pieţe” extrem de profitabile – noi legi le vor face şi mai profitabile).
Cred că mulţi am ridicat din umeri cînd am aflat că un medic ginecolog a fost prins acum cîteva săptămîni cînd a cerut mită de 500 de lei. Evident, e groaznic să ceri unui om bani ca să-i ajuţi soţia să nască. Medicul a fost săltat după un “flagrant” şi lumea a fost mai bună? Eu am un gust amar pentru că ştiu ce s-ar întîmpla dacă am face “flagrant” în toate spitalele din ţară. În două zile am avea 90% din medici anchetaţi. NU pentru că sînt ei fundamental necinstiţi, ci pentru că sistemul se tîrăşte aşa. Iar medicii care nu iau, au trecut deja la un nivel şi mai dubios – la stat lucrează ca un soi de advertiseri pentru propriul cabinet, pentru cine ştie ce medicament etc. Există medici care nu iau, care nu se mînjesc nici cu mişculaţii între cabinetul privat şi canibetul de stat. Îi respect enorm, însă foarte probabil şi ei sînt de acord cu mine că soluţia nu e să prinzi cu procuratura sau cu fiscul infractorii.
Victor Ponta a anulat propunerea lui Voinea cu argumente răsuflate. El spune că e o chestiune de civilizaţiue. Că suedezii toarnă civic, în timp ce românii fac delaţiuni, ceea ce n-ar fi acelaşi lucru. Argumentul diferenţelor de civilizaţie şi de “mentalităţi” a ajuns insuportabil.
Argumentul lui Voinea însuşi a fost şi el imprecis. Trebuia să-şi orienteze argumentul către marea evaziune. Multă lume s-a gîndit de exemplu la felul în care Germania plătea denunţători care să ia CD-uri cu liste de bogaţi care ascundeau banii. De ce nu am păstra valabilitatea negocierii cu “turnătorii” în cazul demascării unor evazionişti de categorie mare? Cu alte cuvinte, de ce să nu scoatem scenariul oribil în care am turna proful care face meditaţie pentru că i-a dat 5 copilului nostru şi să nu lăsăm portiţa deschisă altor tipuri de denunţ.
Apoi, Voinea a mai uitat să ia ceva în considerare. În multe cazuri, nu e nevoie să denunţi ca să vezi că e ceva în neregulă. Aşa cum poţi vedea furtul şi corupţia unei primării doar văzînd ce aprobări de construcţie au dat sau doar văzînd cum se “repară” o stradă perfectă.
De aici a venit indignarea profundă. Cîţi funcţionari nu au salarii de cîteva mii de lei şi averi de milioane? Cîţi funcţionari plătiţi prost au maşini şi case pe care nici măcar nu le ascund şi care ar costa cît cîştigă cinstit în mii de ani? Nu spun că trebuie consideraţi vinovaţi din start, dar ce-ar fi ca Guvernul României să înceapă o campanie de verificare a averilor angajaţilor la stat şi a celor care au făcut bani cu statul (cîţi oameni au angajat la “alb”, de exemplu, din bani publici).
În care fac denunţuri…
Ce-ar fi să încep eu denunţurile cu nişte membri ai guvernului actual şi să mă întreb (dacă n-am dreptate, asta e, să nu mi se mai taie din taxe:)).:
- Eduard Hellvig – împrumut de la socrul său cu 145 000 de euro pînă în 2031 – Viorel Dumitraş a fost şeful IPJ Sălaj. Să-l denunţăm şi pe socru: cum poate un şef al poliţiştilor să strîngă atîta bănet?
- Rovana Plumb – 800 000 euro un credit la BRD – are cîteva terenuri moştenire cu care nu se poate garanta totuşi ditamai împrumutul. Mă rog, aici i-aş întreba şi pe angajaţii BRD cum au dat un împrumut atît de mare fără garanţii. Salariul de europarlamentar poate o fi fost un motiv, dar poţi garanta la bancă un venit de europarlamentar pe 4 ani (75 mii euro pe an) pînă în 2030? Familia Plumb nici nu declară alte afaceri bănoase. Deci denunţul ar suna cam aşa: de unde ia un ministru bani să plătească ditamai împrumutul (acum nici măcar nu mai ia banii ăia mulţi de la PE).
- Să nu uităm celebrul caz Daniel Constantin. Cîştiga lunar 288 de euro (acum că e ministru, cîştigă mai mult, ceva peste 1000) şi n-are nici o grijă: supravietuieste fara probleme, intretine o vila de 340 de metri patrati la Corbeanca si plateste ratele lunare imense la Voiculescu, cel care i-a împrumutat 295.000 de euro.
Să mai intrăm în rîndul secretarilor de stat? (Sau să vedem cît de mult au cîştigat unii legal şi imoral de pe urma statului? Pentru că da, şi asta e o problemă: statul ăsta vlăguit plăteşte diverse joburi misterioase extrem de bine.)
Propunerea lui Voinea nu a fost o prostie din start, cum li s-a părut unora. Poate ar fi trebuit orientată clar înspre cei cu venituri mari, poate ar fi fost bine să se invoce un prag. Nu spun că aceia cu venituri medii şi mici sînt scutiţi, doar că sînt mult mai uşor de tras la răspundere. Ponta a aruncat prea grăbit propunerea la gunoi, în loc s-o discute. Zona evazioniştilor nesimţiţi se suprapune însă unei clase conducătoare, unor elite financiare. O luptă reală cu evaziunea din acel strat rarefiat ar trebui dusă cu toate mijloacele. Inclusiv “murdare”.