Ciprian Șiulea explică de ce demisia lui Ponta ar fi o greșeală
Două lucruri foarte proaste, deşi previzibile şi probabil chiar inevitabile, s-au produs odată ce protestele din ultima vreme au luat amploare şi au început să creeze sens politic şi social serios, aşa cum nu prea se mai creează nicăieri altundeva acum. În primul rînd, evident, toată lumea, intelectuali, “analişti”, oengişti, politicieni, încearcă să rupă o bucăţică din ele. Vorba aia, dacă tot se dă capital simbolic în piaţă, să mănînce şi gura lor ceva, orice.
O grămadă de oengistică, lume culturală şi societate civilă pentru care în mod normal radicalism extrem înseamnă să treci strada pe roşu s-a umflat brusc de vitejie şi s-a aruncat în luptă. În principal, desigur, prin a da tot felul de lecţii neavenite şi a încerca să acapareze mesajul şi sensul protestelor. Dacă tot emană chestii mişto din piaţă, oamenii de bine s-au gîndit să meargă şi ei cu valul, însă doar după ce el este exorcizat şi igienizat: după Vlad Mixich, la proteste a participat un singur stîngist anti-capitalist din 10-20.000 de oameni, l-a numărat el. Mult mai simpatic a fost la faza asta Dan Tapalaga, care vede anarhişti şi revoluţionari ultra-periculoşi peste tot şi, culmea confuziei definitive şi iremediabile, îl include printre ei chiar şi pe Mircea Kivu.
Al doilea lucru prost care s-a înîmplat cu protestele este că ele s-au politizat. Asta nu e prost din cauză că protestele ar trebui să rămînă apolitice etc etc. Dimpotrivă, ar fi bine să fie cît mai politice, dar în cazul nostru s-au politizat apolitic, ca să spunem aşa, adică pe vechea axă perdantă a antipoliticii, a respingerii mecanismului politic ca atare, a ideii că politica este inerent coruptă şi mizerabilă etc. În mod deloc surprinzător, această orientare a fost încurajată de oamenii de bine de care vorbeam, pentru că intelectualii, jurnaliştii şi chiar politicienii de genul ăsta prosperă enorm prin acest tip de discurs.
Aşa s-a ajuns ca din diverse direcţii să se ceară demisia lui Ponta, Barbu, Şova, ceea ce, ca idee politică, e cam tot ce poţi găsi mai simplist şi mai primitiv (și cel mai caracteristic pentru reacția antipolitică de respingere viscerală a politicienilor). Din direcţii diferite şi cu motivaţii diferite. Din stradă probabil că s-au cerut demisii în ideea că asta ar duce la succesul cauzei Roşia Montană, din celelalte sectoare probabil mai degrabă pentru că dă bine şi foloseşte la carieră. Eu, personal, însă, nu văd cum ar putea ajuta asta cauza Roşia Montană, de fapt, cred că o forţare a demisiei lui Ponta (a altor miniştri contează mai puţin) ar spori mai degrabă şansele RMGB.
La ce ar ajuta schimbarea lui Ponta? Obiectivul real al protestelor este interzicerea cianurilor, eventual a exploatării gazelor de şist. Ar fi o victorie extraordinară, iar Ponta, realist privind lucrurile, este posibil să fie cel mai bun intermediar politic pentru asta, nu datorită vreunor opţiuni ideologice mai acceptabile decît restul spectrului, aici nu mai e nici o speranţă, ci pur şi simplu pentru că a făcut prostii şi greşeli foarte mari în legătură cu acest dosar şi a ajuns la colţ. Datorită greşelilor făcute şi datorită forţei neprevăzute de nimeni, inclusiv de el, a protestelor, Ponta poate fi acum presat să accepte soluţia corectă. Cel puțin, poate fi presat mai bine decît oricine altcineva.
Continuarea aici